Ne-am obisnuit sa o vedem la fereastra, intre perdele, rosie ca focul si ca speranta. O floare care alunga tristetea si ne umple de optimism. Nu e doar o simpla impresie, pe langa frumusetea ei plina de farmec si energie, muscata este si o fenomenala (ati citit bine) planta-medicament.

O rivala a usturoiului

In medicina populara, muscata, atat cea salbatica, din natura, cat si cea cultivata in ghiveci, se foloseste inca din secolul XVI. Dintr-o varietate foarte larga de muscate, cel mai mare efect terapeutic il are muscata cu frunze mari, palmate, care au un miros puternic si contin cea mai mare cantitate de fitoncide. Savantii au constatat ca in lupta cu bacteriile, muscata depaseste puterea usturoiului si a cepei. Pentru prepararea retetelor medicale, se folosesc nu numai frunzele si florile, dar si radacinile plantelor imbatranite, cu tulpinile desfrunzite (goale). Radacinile se spala si se folosesc imediat sau se usuca si se pastreaza in pungi de hartie. Radacinile plantei sunt bogate in glucide, amidon, flavonoizi, saponine, substante tanante, iar in frunze sunt depozitate acid ascorbic (vitamina C), carotina, ulei eteric, glucoza, alcaloizi, microelemente.

Preparate din muscata

Ulei de muscata

Uleiul esential de muscata se vinde in farmacii, dar puteti sa-l preparati si acasa folosind unul din procedeele urmatoare:
1. Intr-un borcan transparent, de 750 ml, se pune un pahar de terci din frunze si florile tocate de muscata, se toarna deasupra 125 ml de alcool dublu rafinat, se inchide etans si se tine in bataia soarelui puternic, timp de doua saptamani. Se deschide borcanul, se umple cu uleiul nerafinat (de porumb, de masline, de floarea-soarelui), se inchide iar ermetic si se mai tine la soare inca doua saptamani. Se strecoara si se stoarce bine. Plantele macerate se pastreaza la congelator pentru comprese, iar lichidul, in sticlute de culoare inchisa, in frigider.

2. Frunzele tinere, de pe varfurile crengutelor, se rup primavara, inainte de inflorire, de pe o planta cu varsta mai mare de un an. Doua pahare de frunze se toaca marunt, se amesteca cu zece linguri de ulei nerafinat, incalzit la 40-45 grade, si se macereaza timp de doua saptamani, intr-un borcanel de culoare inchisa, in loc racoros. Dupa filtrare, frunzele se storc bine (eu folosesc in cazuri similare un ciorap de nailon, deoarece este mult mai rezistent decat tifonul) si uleiul se pastreaza timp de trei luni la frigider, in sticlute de culoare inchisa sau invelite in hartie neagra.

Mod de administrare:

* Profilactic. Cu 15 minute inainte de masa, se ia in gura o lingurita de ulei si se suge precum o caramela. Se face o cura de sapte zile, in fiecare primavara. Nu se recomanda asocierea tratamentului cu consumul de alcool. Uleiul de muscata se administreaza numai in cure scurte.
* Aromoterapie - cateva picaturi de ulei se amesteca cu sare fina sau se toarna pe un servetel si se pastreaza intr-un flaconas inchis etans. Se folosesc pentru diminuarea epuizarii psihice, in cazuri de insomnie, astenie, ateroscleroza vaselor sanguine din creier, hipertensiune, distonie vasculara, nevroza, imunitate scazuta. Uleiul se adauga in creme pentru masaj, in apa pentru baie.
* Cura de slabire. Pentru micsorarea apetitului, in loc de medicamente scumpe, puteti folosi aroma de muscata, care se inhaleaza inainte de masa.

Important: Inainte de folosirea uleiului, faceti un test pentru hipersensibilitate sau alergie: se aplica o picatura de ulei pe incheietura mainii cu 12 ore inainte. Nu se foloseste aromoterapia in cazuri de atac de cord, astm bronsic, epilepsie (daca mirosul nu-i place bolnavului).

Unguent de muscata

Se mixeaza frunze verzi de muscata in robotul de bucatarie sau in masina de tocat carne. Separat, se topeste osanza sau untura de gasca. La fiecare 3 linguri de grasime, se adauga 3 linguri din terciul cu suc din frunze. Amestecul se pastreaza la frigider, cel mult o saptamana, si se foloseste in cazuri de dureri in articulatii si de ulcer varicos.