Salman Al Farsi

[Vijaya]

POvestire pe care am citit-o pe islamulazi si mi-a placut foarte mult.

Selman El-Farisi
Written by IslamulAZI
Jun 02, 2008 at 01:45 PM
Aceasta este povestea vietii unui om aflat in cautarea adevarului, in cautarea lui Allah...Povestea lui Selman al-Farisi... Allah sa fie multumit de el si sa-l multumeasca.

Dar sa ascultam aceasta poveste plina de intelepciune chiar de la Selman, deoarece sentimentele sale in legatura cu povestea vietii lui sunt mai profunde:

„Eram un tanar persan (iranian) din satul Geyyan, apartinand tinutului Esfahan. Tatal meu reprezenta autoritatea cea mai inalta si mai bogata, intr-un cuvant era liderul satului. Inca de cand m-am nascut, m-a iubit mai mult decat pe oricine altcineva. Aceasta iubire a lui sporea cu fiecare zi ce trecea, pana cand a decis sa ma tina inchis in casa asemenea fetelor, de frica sa nu mi se intample ceva.

In religia noastra de atunci, zoroastrism (credinta in foc sau in soare), indatorirea de-a nu lasa sa se stinga niciodata focul la care ne inchinam, era considerata un act de adorare sfant. In plus, sarcina de-a aprinde focul si de a urmari ca acesta sa nu se stinga era datoria celor mai credinciosi dintre zoroastrii. De aceea, eu am depus mult efort pana cand am devenit responsabil de acest lucru. Sarcina de-a aprinde focul si de-a urmari sa nu se stinga niciodata, fie zi, fie noapte, imi fusese acordata mie.

Tatal meu stapanea un sat mare ce aducea un important castig. In general, el rezolva treburile legate de sat si de camp si aduna venitul anual. O data, din cauza altor treburi, tatal meu n-a putut merge in satul respectiv si, explicandu-mi situatia, mi-a spus sa ma duc si sa ma ocup de treburile de-acolo in locul sau.

Astfel am pornit catre satul cu pricina. Pe drum, am trecut pe langa o biserica si am auzit vocile crestinilor rugandu-se. Acest mod de adorare, pe care nu-l mai intalnisem niciodata, mi-a atras imediat atentia. Din cauza faptului ca de mult timp tatal meu ma tinea departe de oameni, nu stiam nimic despre crestinism sau despre oricare alta religie. De aceea, cand le-am auzit vocile, am intrat in biserica pentru a vedea ce fac. Dupa ce i-am cercetat indeaproape, rugaciunea lor mi-a placut, simtindu-ma atras de religia lor. Apoi, mi-am spus:

„Jur pe Allah ca aceasta este mai buna decat religia noastra. Jur pe Allah ca pana la apusul soarelui nu ma despart de ei si nici nu ma duc in satul tatalui meu.”

Mai apoi, n-am rezistat si i-am intrebat pe cei din biserica:

- Unde se afla radacinile acestei religii?

Mi-au raspuns:

- In zona Samului (Iordania, Palestina, Siria, Liban

[Vijaya]

Cand m-am intors seara acasa, tatal meu m-a intampinat si m-a intrebat ce-am facut in sat, iar eu i-am povestit cele intamplate, spunandu-i ca n-am putut merge in sat. Auzind acestea, pe el l-a cuprins teama si mi-a zis ca nu e nimic bun in religia despre care i-am pomenit si ca credinta stramosilor nostri este mai buna. Eu insa i-am raspuns fara a ezita:

- Niciodata... Jur pe Allah ca religia lor este mai buna decat a noastra.

La auzul acestor cuvinte, frica tatalui meu ca-mi voi parasi credinta a sporit. De aceea, m-a incuiat in casa si mi-a legat picioarele cu lanturi.

Acest lucru insa nu m-a determinat sa renunt la cautarea adevarului.

Cu prima ocazie ce mi-a iesit in cale, le-am trimis vorba crestinilor astfel:

- Dati-mi de veste atunci cand va trece pe la voi o caravana ce se indreapta catre Sam.

Nu dupa mult timp, acest lucru s-a intamplat, iar eu am primit imediat vestea. M-am chinuit pana am reusit sa desfac lacatul si, fugind pe ascuns, am mers cu aceasta caravana pana cand am ajuns in Sam. Acolo, primul lucru pe care l-am intrebat a fost urmatorul:

- Cine este cel mai credincios dintre acesti crestini?

Am primit raspunsul „calugarul care se ocupa de biserica”. Astfel, am mers la calugar si i-am spus:

- Doresc sa trec la crestinism. Vreau sa raman alaturi de tine, sa te slujesc, sa invat de la tine si sa ma rog impreuna cu tine.

Calugarul mi-a acceptat cu placere propunerea si astfel am ramas alaturi de el si am inceput sa-l slujesc. Dupa putin timp, am inteles ca acesta era un om rau si ca ii insela pe crestini. El ii incuraja pe enoriasii bisericii sa dea de pomana si sa se ajute intre ei, iar cand crestinii dadeau pomana cu intentia de-a cheltui pe calea lui Allah, de a-i ajuta pe saraci si pe sarmani, calugarul ascundea pentru sine si nu dadea nimic nevoiasilor din pomenile ce se strangeau. Astfel ca pana atunci stransese sapte vase de aur din pomenile primite.

Cand am vazut aceasta, am inceput sa-l urasc. Nu dupa mult timp, calugarul a murit, iar eu le-am spus crestinilor adunati cu gandul sa-l inmormanteze conform religiei:

- Acest calugar al vostru era un om foarte rau. Va poruncea sa dati de pomana si va incuraja sa va intr-ajutorati, dar ascundea tot ce ofereati si nu dadea nimic la nevoiasi.

Ei m-au intrebat de unde stiu toate acestea, iar eu le-am aratat locul aurului si argintului pe care le ascunsese. Atunci cand au scos din locul indicat de mine sapte vase pline de aur si argint, oamenii au renuntat sa-l ingroape pe calugar si l-au rastignit pe cruce, aruncand cu pietre in el.

Dupa putin timp, in locul sau a fost trimis altcineva. De aceasta data, m-am pus in slujba noului calugar. N-am vazut pe nimeni care sa renunte la placerile acestei lumi asemenea lui, care sa doreasca mai mult Viata de Apoi si care sa se roage mai mult decat el. L-am indragit foarte mult. Atunci cand s-a apropiat de ceasul mortii, l-am intrebat:

[Vijaya]

- Pe cine ma sfatuiesti sa urmez dupa tine?

Calugarul mi-a raspuns astfel:

- Fiule, nu cunosc pe altcineva care sa fi ramas statornic in aceasta religie in afara de cutare om din Musul; credinta lui este puternica, el n-a schimbat-o si nici n-a stricat-o. Gaseste-l si urmeaza-l pe el.

Dupa decesul sau, l-am gasit pe omul din Musul si i-am pomenit de calugarul care mi l-a recomandat. Acesta a acceptat sa raman alaturi de el. El avea un comportament bun. Dar dupa scurt timp, a cazut de asemenea pe patul de moarte. Inainte de-a muri, m-am dus la el si l-am intrebat:

- Dupa cum vezi, ceasul scris de Allah s-a apropiat si cunosti situatia mea. Pe cine imi recomanzi dupa tine?

Calugarul:

- Fiule, nu cunosc pe nimeni care sa fi ramas statornic in religia careia ii apartinem in afara de cutare om din Nusaybin. Gaseste-l si urmeaza-l pe el.

Dupa inmormantare, l-am cautat pe omul din Nusaybin si i-am povestit tot ceea ce mi se intamplase pana atunci. Acesta a acceptat sa raman alaturi de el. Asemenea celorlalti doi calugari, era un om forte bun. Dar jur pe Allah ca la scurt timp dupa aceea si acesta a cazut pe patul de moarte. M-am dus la el inainte de-a muri si l-am intrebat daca exista cineva pe care mi-l poate recomanda.

El mi-a recomandat un om care traia in Amuriyya. Am sosit in Amuriyya si, gasindu-l pe omul respectiv, i-am explicat situatia mea. Am ramas, de asemenea, o perioada de timp impreuna cu acesta, pe care l-am gasit la fel de bun ca si prietenii sai de dinainte. Alaturi de el am reusit chiar sa strang cateva oi si vaci. Dar nici acesta n-a putut scapa de porunca lui Allah si, inainte de a muri, l-am intrebat pe cine si ce ma sfatuieste sa fac dupa el. Mi-a raspuns astfel:

- Fiule, jur pe Allah ca nu cunosc pe nimeni altcineva in lume care sa respecte intocmai religia careia ii apartinem. Dar se apropie timpul Profetului ce va fi trimis cu religia lui Ibrahim (Avraam) si care se va ivi de pe pamanturile arabilor. Acest Profet va emigra de pe pamantul natal intr-un loc cu multi curmali dintre doua tinuturi stancoase.

Acest Profet poseda o serie de semne care se pot vedea. El primeste si mananca din ceea ce i se ofera drept cadou, dar nu primeste si nu mananca din pomana. Iar intre umeri are semnul profetic. Daca vei avea posibilitatea sa ajungi in tinutul din care va iesi acest Profet, sa faci aceasta numaidecat.

Dupa moartea calugarului care mi-a dat aceste sfaturi, am mai ramas un timp in Amuriyya. Cand i-am zarit pe comerciantii arabi din tribul Kelb trecand prin Amuriyya, le-am spus:

- Sunt gata sa va dau aceasta vaca si toate oile daca ma duceti pe pamanturile arabilor.

In acest mod ne-am inteles cu comerciantii arabi si am pornit impreuna cu ei la drum. Dar cand am ajuns in locul numit Valea Kura dintre Medina si Sam, m-au inselat, vanzandu-ma drept sclav unui evreu. Astfel, vrand-nevrand, am intrat in slujba acelui evreu.

De-atunci inainte pentru mine incepea viata de sclav. Dupa putin timp, un evreu din tribul Beni Quraiza, ruda cu cel ce ma cumparase, a venit in vizita la acesta si m-a cumparat de la el. Noul meu stapan m-a dus in Medina. Am vazut cu ochii mei gradinile de curmali si toate caracteristicile de care pomenise calugarul din Amuriyya legat de Medina. Am inceput sa traiesc in Medina alaturi de acel evreu.

In acel timp, in Mekka, Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) propovaduia Islamul in randul poporului sau. Dar pentru ca eram sclav, nu reuseam sa primesc destule vesti in legatura cu aceasta. Dupa un timp, Profetul (sas) a emigrat catre Medina, locul in care eram sclavul unui evreu.

Jur pe Allah ca nu pot uita nici acum momentul in care am auzit ca Trimisul lui Allah (sas) emigreaza. Eu munceam cocotat intr-un curmal de-al evreului pe care-l slujeam, iar stapanul meu era jos, langa pom. Dintr-o data a venit fiul unuia dintre unchii sai si, indreptandu-se catre el, i-a spus plin de ingrijorare:

- Allah sa-i nimiceasca pe Beni Kayle! Cica ei s-au adunat acum in Kuba pentru unul care pretinde ca este profet si care vine din Mekka

[Vijaya]

La auzul acestor cuvinte, parca am fost cuprins de un foc si m-am cutremurat atat de tare, incat era cat pe-aci sa cad peste stapanul meu. Am coborat imediat din pom si l-am intrebat pe cel ce adusese aceasta veste:

- Ce zici tu? Mai spune o data...

Vazand aceasta, stapanul meu evreu s-a enervat si, dandu-mi o palma zdravana, mi-a spus:

- Lasa tu lucrurile astea si intoarce-te la treaba...

Dar eu nu puteam sa stau locului. Mi-au venit in minte spusele calugarului si vroiam sa aflu cat mai repede daca sunt sau nu adevarate. Pe inserate, am luat cateva din curmalele pe care le adunasem si am pornit catre locul in care se afla Profetul (sas). Am intrat la el si, intinzandu-i curmalele, i-am spus astfel:

- Am auzit ca esti un om bun si ca ai alaturi de tine prieteni nevoiasi, veniti din alte parti. M-am gandit ca voi meritati mai mult decat oricine aceste curmale pe care le-am ales sa le ofer drept pomana.

Profetul (sas) s-a intors catre companionii sai si le-a zis:

- Poftiti, mancati.

Faptul ca el si-a retras mana si n-a mancat mi-a atras atentia. Mi-am spus in sinea mea: „ Acesta este primul semn.”

Apoi m-am intors si am inceput sa adun din nou curmale. Dupa ce Profetul (sas) a calatorit din Kuba catre Medina, m-am prezentat inaintea lui si i-am zis:

- Am vazut ca n-ai mancat din ce-am adus drept pomana. Aceste curmale sunt cadoul meu pentru tine.

De aceasta data, Trimisul lui Allah (sas) a mancat si le-a oferit si companionilor sai, iar eu in sinea mea am spus:„Acesta este cel de-al doilea semn.”

Mai apoi, l-am gasit pe Profet (sas) ingropandu-l pe unul din companionii sai in cimitirul Bak’i. Era infasurat in doua invelitori. Am salutat si am inceput sa-mi plimb ochii pe spatele sau pentru a vedea semnul profetic de care-mi pomenise calugarul din Amuriyya. Vazand ca ma uit insistent pe spatele sau, Profetul (sas) mi-a inteles intentia si si-a scos acoperamantul de pe spate. M-am uitat cu atentie si am vazut semnul respectiv. M-am aplecat asupra lui si am inceput sa-l pup si sa plang.

Vazandu-ma in aceasta stare, Trimisul lui Allah (sas) m-a intrebat ce este cu mine, iar eu i-am povestit in detaliu tot ceea ce mi se intamplase. Ascultand cu multumire cele traite de mine in cautarea adevarului, Profetul (sas) mi-a cerut sa le povestesc toate acestea si companionilor sai. Cand le-am povestit si lor, toti au ramas uimiti si s-au bucurat foarte mult pentru acest final fericit.”

Pacea fie asupra lui Selman al-Farisi, cel care a cautat adevarul peste tot. Pacea fie asupra lui Selman al-Farisi, cel care a descoperit adevarul si care a crezut cu cea mai puternica credinta.

Pacea fie asupra lui Selman al-Farisi in ziua mortii si in ziua invierii sale.