Abilitatea de a asculta. Blocaje în ascultare

[Sarah_Nour]

Eşti într-o continuă agitaţie dorind cu orice preţ să reuşeşti în viaţă, încercînd adesea fantasmagoric să determini oameni şi situaţii să se potrivească cu programele tale (interioare), care îţi asigură plăcere, putere, prestigiu, mîndrie, abilitate pentru a manipula situaţiile în favoarea ta?

Eşti neliniştit, supărat, gelos, iritat, plin de teamă, plin de egoism? EŞTI NEFERICIT???

Ştiu că tragi din greu să ajungi la liman, nu eşti singurul, DAR TE ROG… TACI!, ASCULTA, TE ROG, ASCULTĂ DOAR…

CUM? ce să asculţi?…

Ascultă, forfota şi agitaţia din jurul tău,
Ascultă adierea vîntului,
Ascultă cum zboară păsările,
Ascultă oamenii din jurul tău,
Ascultă-i pe cei ce au nevoie de tine,
Ascultă-i pe cei trişti şi nenorociţi,
Ascultă-i pe cei fericiţi,
Ascultă-i pe cei flămînzi şi însetaţi,
Ascultă-i pe cei bogaţi,
Ascultă-i pe cei fără mamă şi tată,
Ascultă-i pe cei muribunzi,
Ascultă-i pe cei ce se nasc,
Ascultă-i pe cei învăţaţi,
Ascultă-i pe cei ce muncesc,
Ascultă-L pe Creator,
Ascultă glasul copiilor,
Ascultă-ţi glasul inimii,
Ascultă-ţi gîndurile,
Ascultă-ţi intuiţia,
Ascultă-i pe cei ce ştiu să asculte.


Ştiu…, te rog nu spune nimic, doar TACI! Societatea care te-a educat te-a făcut să crezi că trebuie să lupţi. Luptă doar cu tine… crezi că este uşor să Taci?

După ce ai citit aceste rînduri, probabil că eşti gata… să studiezi cauza nefericirii tale. SAU… probabil că metoda ţi se va părea prea simplă şi datorită superficialităţii s-ar putea s-o ignori mult prea repede, înainte de a te convinge de valoarea ei. Citeşte cu atenţie şi nu te grăbi să treci peste aceste rînduri, fără să înţelegi cu adevărat. In afara nefericirii, nu ai nimic de pierdut.

[gabriela guettat]

Mai surioara Sarah,dar stii ca esti plina de talet?
MASHALLAH HABIBTY:give_rose: MASHALLAH!!!!!

[Sarah_Nour]

In miezul zilei, un tată mergea pe străzile unui oraş, împreună cu fiul său şi un măgar.
Tatăl încălecase pe măgar, iar băiatul îl conducea.
„Bietul copil, spuse un trecător. Picioarele lui mici şi scurte încearcă să ţină pasul cu măgarul. Cum poate omul acela să şadă atît de leneş pe măgar, cînd vede că băiatul se osteneşte?”
Tatălui îi merse drept la inimă aceste cuvinte, coborî de pe măgar la colţul următor şi îl lăsă pe băiat să urce. Dar nu trecu mult, pînă cînd un trecător ridică iarăşi vocea şi spuse:
„Ce ruşine! Obrăznicătura stă acolo ca un sultan, în timp ce bietul şi bătrînul lui tată fuge alături.”
Această remarcă îl duru pe băiat foarte mult şi îi ceru tatălui să stea dinapoia lui, pe măgar.
„Ai mai văzut vreodată aşa ceva? murmură o femeie. O asemenea cruzime faţă de animale. Spatele bietului măgar se lasă şi neisprăvitul acela bătrîn cu fiul său stau tolăniţi ca şi cum ar fi un divan – biata creatură!”
Cei ţintiţi de asprimea ei se uitară unul la celălalt şi, fără să spună un cuvînt, coborîră de pe măgar. Dar abia făcuseră cîţiva paşi, cînd un străin făcu haz de ei, spunînd:
„Mulţumesc cerului că nu sînt aşa de prost. De ce vă plimbaţi măgarul cînd nu vă e de nici un folos, dacă nici măcar nu duce pe vreunul din voi?”
Tatăl îndesă o mînă de paie în gura măgarului şi îşi lăsă mîna pe umărul fiului său:
„Oricum facem, există cineva care nu e de acord. Cred că trebuie să ştim noi singuri ce credem că este bine.:smile16: ”
"Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie", 2005 Bucuresti

[sara]

:salam:
MashaAllah , foarte frumoasa povestire , si adevarata . InshaAllah sa invatam din ea .
Rabena Maakum .

[Sarah_Nour]

De la oamenii peşterii, după mii de ani de evoluţie am ajuns la oamenii suprafeţelor. Oameni pentru care totul se petrece la suprafaţă. Intr-un noian de informaţii, tentaţii şi solicitări nu mai e timp să aprofundăm nimic. Totul se rezumă la un contact de suprafaţă. Ne poleim exteriorul, ne rezumăm la o cunoaştere micrometrică a orice, chiar şi a profesiei. Doamne fereşte să pătrundem mai mult vreun subiect sau obiect al cunoaşterii!
In ultima sută de ani au apărut o mulţime de informaţii şi metode prin care viaţa oricărui om să poate fi îmbunătăţită. O mulţime de cărţi au fost editate, o mulţime de oameni le-au citit, o mulţime de oameni aşteaptă noi şi noi cărţi. Toţi am vrea să se inventeze un buton sau o pilula pentru orice. Sîntem cu adevărat deplorabili şi extrem de haioşi din punctul acesta de vedere.
Imi pare absurd să trăim într-o lume în care există atîta informaţie şi totodată atîta incultură şi atîta mojicie. Şi acest lucru se observă în special în şi prin mass-media.
Pentru a avea o viaţă mai bună este de ajuns să învăţăm să vorbim corect, să ne folosim cu înţelepciune vocea. Există numeroase studii care atestă aceasta. Studiile din acest domenniu au apărut de mai bine de un secol şi cu toate acestea ele nu sînt prezentate în şcoli nici măcar cu titlu informativ ca să nu mai spunem că ar trebui aplicate.
Vorbirea este principalul canal care ne poate ajuta să creştem sau să regresăm în omenie. Discrepanţa dintre interior şi exterior este uluitor de mare. Sub protecţia anonimatului limbajul oamenilor este extrem de violent şi scoate la lumină suflete contorsionate şi bolnave. Vizitaţi forumurile in general, sau forumurile principalelor ziare şi veţi vedea ce fel de oameni avem printre noi. O colega de serviciu sau orice persoana , imbracata cu atenţie, cu o imagine foarte bine pusa la punct, poate să fie sub umbrela anonimatului un forumist ale cărui mesaje te fac să crezi că nu mai eşti pe pămînt. De asemenea, acelaşi limbaj vulgar, oglindă a sufletului grav bolnav este folosit în mediul familial şi în anturajele apropiate. In rest zîmbim protocolar, ne respectăm unii pe ceilalţi, mimăm omenia.
Problema este că şi autenticitatea dată de anonimat nu arată decît superficialitatea cunoaşterii şi a informaţiei pe care o vehiculăm. Anonimatul nu scoate la iveală cine ştie ce profunzimi în gîndire sau adevăr, ci doar refulări ieftine şi înjositoare.
Limbajul pe care îl folosim nu este doar o oglindă a sufletului, ci este un instrument care prelucrează sufletul, care este implicat direct în creşterea sau descreşterea sufletului.
Washington Post folosind noile descoperiri şi tendinţe în ale informaţiei a oferit tutror cetăţenilor posibilitatea de a-şi edita propriile articole într-un ziar virtual cu apariţie doar pe internet. După mai puţin de două luni experimentul a fost oprit din cauză că oamenii au folosit prilejul de a-şi exprima gîndurile doar pentru a înjura şi a prolifera tot felul de calomnii şi duşmănii ieftine. Lăsat să se exprime liber şi anonim aproape orice om are tendinţa de vorbi altfel şi despre alte lucruri decît cele folosite uzual în relaţiile directe cu ceilalţi. Toate acestea nu scot în evidenţă decît boli grave şi suflete iradiate. Dacă am putea privi oamenii direct ca suflete, am ajunge repede la concluzia că trăim într-o lume de handicapaţi, de contorsionaţi, într-o lume diformă şi inestetică pînă la repulsie. Dar ce noroc pe noi că ochii nu văd dincolo de conturul pielii şi al hainelor. Nu pătrundem mai adînc de cîţiva nanometri în realitatea din care facem parte. Sîntem oameni ai suprafeţelor!
Limbajul, acţiunea fundamentală de a vorbi este cu adevărat un instrument prin care se pot rezolva o serie importantă din problemele grave cu care se confruntă omenirea. Numai că principala regulă în arta de a vorbi este să fii autentic. Regula de bază este să nu minţi şi mai ales să nu te minţi atît cît îţi este cu putinţă. Pare ceva de domeniul utopicului să-ţi imaginezi o lume în care minciuna să fie pe cale de dispariţie sau să fie ceva care să existe doar aşa de amuzament prin spectacole sau lucrări literare.
Să zicem că putem să trecem peste faptul că nu putem trăi în lumea de azi fără să minţim. Chiar dacă nu putem respecta regula de bază în arta vorbirii, limbajul rămîne în continuare un instrument extrem de puternic prin care ne-am putea ameliora condiţiile de viaţă. Limbajul este corpul minţii, iar de starea mentală depinde starea întregii fiinţe.
Un limbaj ţinut sub control, un limbaj din care să eliminăm vulgarităţile, bîrfa şi calomnia poate fi începutul unor transformări radicale în existenţa noastră. Chiar şi numai după cîteva săptămîni în care vom învăţa să folosim limbajul aşa cum ne sugerează o mulţime de studii în domeniu, rezultatele devin vizibile. Problema este că transformările mai adînci necesită o aprofundare şi o continuitate pe ani de zile a controlului vorbirii. Ori între timp putem fi atraşi de altceva, de alte metode, eventual mai simple şi mai „eficiente”.
Convingerea mea este că prin intermediul limbajului orice om îşi poate aduce viaţa în limitele unui confort remarcabil pe toate planurile. Un om cu un limbaj corect este un om cu adevărat fericit, pentru că arta vorbirii este poate cea mai la îndemînă pentru a descoperi fericirea care izvorăşte din noi şi care să nu depindă de nici o condiţie exterioară.
Învăţaţi să vorbiţi! Fiţi oameni înţelepţi şi însuşiţi-vă arta de a vorbi! Mijloacele pentru a a bţine aceasta sînt numeroase. Mai este nevoie doar de ceva efort şi puţină voinţă.