Semnificatia Craciunului

[Abdul Rahman]

In numele lui Allah cel Milostiv, Indurator !

Ce reprezinta Craciunul pentru crestini ?

[myryam]

se serbeaza nasterea lui Hristos


,,Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostiintei. Ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie.,,-troparul Craciunului

[Abdul Rahman]

In numele lui Allah cel Milostiv, Indurator !

Dar pana in secolul al IV-lea nu a existat o sarbatoare comuna. Cum s-a ajuns la un consens asupra datei de 24 Decembrie ?

[munir]

Sarbatoarea Craciunului (25 decembrie) are ca semnificatie crestina ,,Nasterea lui Isus)
In imperiul Roman de Apus la acesta data era sarbatoarea Saturnaliilor .(Natalis-Saturnalis)-nasterea soarelui. -momentul cind soarele atinge punctul sau cel mai de jos in emisfera sudica(australa) si apoi incepe miscarea sa trepatata catre nord-asemenea unei ridicari.Unii credeau ca Isus era zeul -soare si au inceput sa se inchine acestuia(soarelui) .Papa Leo I a mustrat aspru inchinarea pe care crestinii o faceau soarelui stind cu spatele catre el si cu fata spre soare le rasarit.
Cum aceasta erezie nu a putut fi stirpita si oamenii(crestinii) incepusera sa isi cladeasca ,cladirile de cult astfel incit inchinarea sa se faca cu fata spre rasarit ,pina la urma ea a fost acceptata.

Sarbatoarea Craciunului o gasim consemnata pentru prima oara la acesta data pe la 290 A.D in timpul prigoanei crestine de pe vremea lui Diocletian
In Rasarit craciunul era sarbatorit o data cu ,,Botezul Domnului"
cam pe 6-7 Ianuarie.
Cele doua sarbatori Craciunul si Botezul Domnului s-au contopit in timp .Singura biserica care mai sarbatoreste craciunul la 6 Ianuarie este cea Armeana.

Sarbatorirea Nasterii Domnului la data de 25 Decembrie este una dintre primele concesii pe care Biserica Crestina a facut-o ,in favoarea traditiei pagine, pentru a putea patrunde mai usor in lume.
Data de 25 Decembrie ca data a Nasterii Domnului ,nu este una reala ci una formala.Ea nu este consemnata biblic, si nicaieri in Biblie nu se spune ca trebuie sa tinem o asemenea sarbatoare .De alfel in Enciclopedia Bisericii Catolice se sustine ca aceasta sarbatoare nu a existat de la inceputul crestinismului.
Irineu si Tertulian o omit din lista lor de sarbatori dar...fenomenul sincretsmului religios (al supeapunerii sarbatorilor pagine cu cele inchinate adevaratului Dumnezeu) nu este o inventie a Bisericii Ortodoxe sau Romano-Catolice ci este consemnat inca de timpuriu si in Biblie(vezi 1 Imp.12:25-33 sau Gal.4:8-11)

Date fiind acestea ce sa facem?!? Sa nu mai sarbatorim craciunul?Ba da .Putem folosii acest prilej ca pe un timp de ajutorare sau de marturisire a Iubirii lui Dumnezeu ,dar sa nu socotim aceasta ca pe o lege,o porunca a Bibliei si mai ales sa nu osindim pe cei care nu cred in Sarbatoarea Craciunului.

[munir]

Sarbatori la aceeasi dat in alte culturi.
In cultura frigiana exista mitul ,,Marii Mame Cibela" ,iar la 25 Decembrie era sarbatorit tapul Attis care murea si invia la acea data.

-Egiptenii sarbatoreau la 25 Decembrie nasterea zeului Horus

In Europa Nordica se sarbatorea la acesta data (25 Decembrie) ,,Yule"(roata) care avea semnificatia incheierii ciclului solar si intoarcerea acestuia pentru rascumpararea lumii din infernul iernii.

[anna_mrb]

Cred ca serbarea Craciunului este un eveniment important prin'tre crestini.Ceea ce personal mi se pare gresit este ca [,]Craciunul a devenit o sarbatoare comercializata la maxim,si faptul ca se pune un accent prea mare pe distractie,ne face pe multi dintre noi sa pierdem adevaratul sens al craciunului:adica nasterea Domnului nostru Isus Cristos,nu mancare si bautura si Mos Craciun.A nu fi inteleasa gresit,iubesc Craciunul,imi place sa fac si sa primesc daruri,imi place sa ma distrez,dar trebuie sa tinem in minte ca sarbatoarea este in onoarea lui Cristos,si asta se uita de cele mai multe ori !:(

[Rafa']

In numele lui Allah cel Milostiv, Indurator !

Dar pana in secolul al IV-lea nu a existat o sarbatoare comuna. Cum s-a ajuns la un consens asupra datei de 24 Decembrie ?

Assalamu aleykum

Cărţile de istorie şi chiar Enciclopedia Bisericii Catolice susţin că această sărbătoare nu a existat de la începutul creştinismului: Crăciunul nu s-a numărat ---------------re cele mai timpurii sărbători ale Bisericii. Irineu şi Tertulian îl omit din lista lor de sărbători.(The Catholic Encyclopedia)
După ce creştinismul a fost acceptat de imperiul roman (în prima jumătate a sec. IV), a fost decretat de către mai marii religioşi ai vremii ca biserica să sărbătorească naşterea Domnului.

Când bisericile din diferite locuri au început să sărbătorească naşterea lui Hristos, au fost mari diferenţe de opinii în ce priveşte data corectă. Biserica Romano-catolică n-a început să sărbătorească ziua de 25 decembrie decât în ultima parte a secolului patru.Până atunci, creştinii ţinuseră această sărbătoare în diferite perioade ale anului: în decembrie, în mai, în aprilie şi, cel mai frecvent, în ianuarie.

Cum s-a ajuns totuşi la această dată de 25 decembrie?
Sărbătorile Saturnalia erau, la un moment dat, cele mai de seamă sărbători la Romani.
Sărbătorile de iarnă erau foarte populare în antichitate. În Roma şi în Grecia, pe vremea teutonilor, în vremurile străvechi ale civilizaţiei egiptene antice, în stadiul de început al dezvoltării popoarelor din est şi vest, din nord şi sud, perioada solstiţiului de iarnă a fost totdeauna o perioadă de bucurie şi sărbătoare. Pentru că acest anotimp era atât de iubit, biserica oficială (de stat) (Catolică sau Ortodoxă - depinde de zonă) l-a adoptat ca timp al naşterii lui Hristos.
Cea mai mare sectă religioasă păgână care a stimulat celebrarea zilei de 25 decembrie, ca sărbătoare în întreaga lume romană şi greacă, a fost închinarea păgână adusă soarelui, mitraismul. Această sărbătoare de iarnă a fost numită "Naşterea" - "Naşterea Soarelui". În această perioadă a iernii, soarele atinge punctul său cel mai de jos în emisfera sudică (australă) şi apoi începe mişcarea sa treptată către nord - asemenea unei ridicări. Acest fenomen a fost numit naşterea soarelui şi era sărbătorit în această perioadă.

În Enciclopedia Catolică scrie: Binecunoscuta sărbătoare în cinstea soarelui, Natalis Invicti (Naşterea Neînvinsului Soare) serbată în 25 decembrie, poartă în esenţă responsabilitatea pentru data sărbătorii noastre din luna decembrie. Acest lucru, catolicii l-au făcut şi pentru alte sărbători ale lor. De exemplu: 24 iunie, era o sărbătoare în cinstea lui Baal la druizi (preoţii celţilor în antichitate - mil.1 î.Hr.); ea a devenit sărbătoarea naşterii lui Ioan Botezătorul; 15 august, care era consacrată lui Isis (la egipteni) sau Dianei (la romani), a devenit "adormirea Maicii Domnului" (Sf. Marie Mare); 02 februarie, care era la romani o zi sărbătorită cu torţe şi lumânări în cinstea zeiţei Februa (la greci, în această dată se sărbătorea zeiţa Demetra) a devenit "Intrarea Maicii Domnului în Biserică".

[Abdul Rahman]

In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator !

Din ce spui tu, Rafa' reiese (sau cel putin eu asa am inteles) ca Biserica crestina, aflata inca la inceputurile sale, nu a avut prea mult succes asupra asupra acestor culturi straine (ex. : adeptii lui Mitra, amintiti si de tine, iar pe scara si mai larga culturile spatiului mediteraneean, ajungand pana in Siria si Persia) si le-a imprumutat sarbatorile, pentru ca in final sa le accepte si le celebreze ca sarbatori proprii.

Nu cumva aceste sarbatori, hai sa le numim pagane (pentru ca in fond asta si erau din moment ce sarbatoreau nasterea unui zeu-soare, cum este cazul Feniciei) prin aceasta 'preluare' si adaptare la dogmelor crestine au continuat sa supravietuiasca in subsidiar pana in zilele noastre ?

Ce nevoie avea Crestinismul timpuriu de acestea ?

[Mariyah]

Ce nevoie avea Crestinismul timpuriu de acestea ?

Nu stiu insa noi contemporanii avem nevoie.

[huda_alrahim]

Nu stiu insa noi contemporanii avem nevoie.

Despre ce nevoie vorbesti??? Despre nevoia de a te apropia cat mai mult de religie, si sarbatorile sunt pret e x t e sau cont e x t e ? Sau pur si simplu nevoia de o sarbatoare, bucurie, timp liber....

[Rafa']

In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator !

Din ce spui tu, Rafa' reiese (sau cel putin eu asa am inteles) ca Biserica crestina, aflata inca la inceputurile sale, nu a avut prea mult succes asupra asupra acestor culturi straine (ex. : adeptii lui Mitra, amintiti si de tine, iar pe scara si mai larga culturile spatiului mediteraneean, ajungand pana in Siria si Persia) si le-a imprumutat sarbatorile, pentru ca in final sa le accepte si le celebreze ca sarbatori proprii.

Nu cumva aceste sarbatori, hai sa le numim pagane (pentru ca in fond asta si erau din moment ce sarbatoreau nasterea unui zeu-soare, cum este cazul Feniciei) prin aceasta 'preluare' si adaptare la dogmelor crestine au continuat sa supravietuiasca in subsidiar pana in zilele noastre ?

Ce nevoie avea Crestinismul timpuriu de acestea ?

Assalamu aleykum

Astazi se ştie că Christos nu a fost nascut pe 25 decembrie. Data a fost aleasă pentru a coincide cu sărbătorile păgâne romane în onoarea lui Saturn (zeul recoltelor) şi Mithras (zeul antic al luminii), o formă a venerării Soarelui. Aceste sărbători cădeau de Solstiţiu de iarna sau imediat după acesta, cea mai scurta zi a anului în emisfera nordică, pentru a anunţa că iarna nu este veşnică, că viaţa continuă, şi o invitaţie de a rămâne într-o bună dispoziţie.

In Occident, in anul 354, Liberiu, papa Romei, fixeaza sarbatoarea nasterii lui Isus pe 25 decembrie, fara insa a stabili vreo data exacta a nasterii acestuia, si stabileste modul celebrarii inceputului crestinismului, asimiland sarbatorile populare si pagane deja existente cu ocazia solstitiului de iarna.

Totusi ramasitele cultului pagan al soarelui au trait mai departe prin unele obiceiuri populare ca:
- rotile de foc carora li se da drumul pe costisa dealului in noaptea de Craciun;
- focurile care se fac in dimineata de Craciun;
- colacii de Craciun care imita forma soarelui

Ca si la celelalte jocuri cu masti practicate in timpul sarbatorilor de iarna, si in jocul caprei si-au facut loc, pe langa mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dand uneori o nuanta de grotesc.
Jocul "caprei" (uciderea, bocirea, inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. In cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei".
Aceasta se pare ca isi are originea in obiceiurile romanilor si elinilor: fie in jocurile si cantecele desfasurate in jurul altarelor pagane de preotii sau cantaretii travestiti in dobitoace cu ocazia sarbatorilor date pentru cinstea zeilor, ori in versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie in amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor pasari rapitoare.

Vascul era considerat planta sacra la vechii druizi, si simbol al vietii eterne la fel ca si pomul de Craciun.
Romanii au considerat-o simbol al pacii si prin aceasta simbolistica a devenit acceptata si de catre credinciosii crestini. Sarutul de sub vasc a fost de asemenea un obicei roman.

Deşi Crăciunul a fost oficial stabilit în Roma pe la al patrulea secol, mai târziu o altă sărbătoare păgână a avut mare influenţă asupra multora din obiceiurile Crăciunului practicate astăzi. Acest festival a fost sărbătoarea Teutonică a celor Douăsprezece Nopţi,sărbătorită dela 25 decembrie la 6 ianuarie. Festivalul era bazat pe presupusul război mitologic între forţele naturii – specific iarna (numită gigantul de gheaţă) care simboliza moartea, împotriva zeului soare, simbolizând viaţa. Solstiţiul de iarnă marca punctul de întoarcere: până atunci gigantul de gheaţă era la apogeul puterii lui, după aceea zeul soare începea să prevaleze. Cum creştinismul s-a răspândit în nordul Europei, s-a întâlnit cu celebrarea unei alte sărbători păgâne ţinută în decembrie în onoarea soarelui. De data aceasta a fost sărbătoarea Crăciunului norvegienilor, care ţinea douăsprezece zile. În timpul acestei perioade se ardeau focuri de buşteni ca să ajute la reînvierea soarelui. Altare şi alte locuri sfinte erau decorate cu verdeaţă ca frunze de stejar verde, iederă şi lauri, şi era o ocazie pentru chefuri şi beţie. La fel de vechi au fost practicile Druizilor, casta preoţilor la Celţii Franţei, Angliei şi Irlandei din antichitate, pentru a decora templele lor cu vâsc, fructul stejarului, pe care ei îl considerau sfânt. Între triburile germanice, pomul de stejar era închinat lui Odin, zeul lor de război, şi ei i-au adus lui sacrificii până când Sf. Bonifaciu, în secolul aloptulea, i-a convins să îl schimbe cu un pom de Crăciun, un pom de brad tânăr decorat înonoarea pruncului Hristos…Emigranţii germani au adus tradiţia în America.
În loc să se închine zeului soare, convertiţilor li se spunea să se închine fiului lui Dumnezeu. Focarul sărbătorii a fost schimbat în mod subtil, dar obiceiurile şi practicile păgâne tradiţionale au rămas fundamental neschimbate. Obiceiuri religioase vechi implicând frunze de stejar, iederă, vâsc şi brazi tineri erau acum îmbrăcate cu costume creştine.

William Walsh descrie cum şi de ce ritualuri şi practicir eligioase necreştine au fost asimilate în sărbătoarea Crăciunului. Aceasta nu a fost o simplă întâmplare. A fost o măsură necesară la un moment când noua religie, creştinismul, a fost impusă asupra unei populaţii profund superstiţioasă. Pentru ca să împace novicii proaspeţi cu noua credinţă, şi ca să facă ruptura cu vechile legături cât se poate mai fără durere, aceste vestigii de păgânism au fost reţinute în forme modificate…Astfel, că atunci când Papa Grigore [540-604] a trimis pe Sfântul Augustin ca misionar să convertească Anglia anglo-saxonă el a poruncit, că pe cât era posibil sfântul să acomodeze noile şi straniile ritualuri creştine la cele păgâne cu care băştinaşii fuseseră obişnuiţi de la naştere. Spre exemplu, el l-a sfătuit pe Sfântul Augustin să permită noilor convertiţi ca la anumite festivaluri să omoare şi să mănânce un mare număr de boi pentru gloria lui "Dumnezeu Tatăl", aşa cum făcuseră ei mai înainte în onoarea zeilor lor…Chiar în ziua de Crăciun după sosirea lui în Anglia, Sfântul Augustin a botezat multe mii de converţi şi aîngăduit sărbătoarea lor obişnuită de decembrie sub un nume nou şi cu o semnificaţie nouă.
Grigore a permis importarea practicilor religioase păgâne pe motivul că atunci când ai de a face cu „minţi înceţoşate este imposibil să tai totul de odată"
În mod tragic, creştinismul nu a ajuns niciodată să elimine tot ce era păgân. După părerea lui Owen Chadwick, fost profesor de istorie la Universitatea Cambridge, Romanii „serbau solstiţiul de iarnă cu o petrecere de beţie şi desfrânare. Creştinii au crezut că pot aduce o semnificaţie mai bună sărbătorii aceleia. Ei au încercat să-i convingă pe credincioşii lor să nu bea sau să mănânce prea mult, şi să ţină sărbătoarea cu mai multă cumpătare, -- dar fără succes..."

Scuze daca a fost prea lung mesajul!

Salam

[Abdul Rahman]

In numele lui Allah cel Milostiv, Indurator !

Multumim frumos pentru interesantele informatii oferite, dar as vrea sa intreb, plecand de la o afirmatie de-a ta :


Astazi se ştie că Christos nu a fost nascut pe 25 decembrie

Nu exista in Biblie sau in alte scrieri indicii care sa ne conduca la o data cat mai precisa a nasterii profetului Isa (pacea lui Allah fie asupra lui !) ?

Si mai am o intrebare : cum de au patruns imagini precum 'boul', 'magarul' etc. in sarbatoarea crestineasca a Craciunului ?

[raluca]

In sinaxarul ortodox, data de 25 martie semnifica Bunavestire:

"Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, Care pururea poartă de grijă neamului omenesc, întocmai ca un Părinte plin de dragoste, văzând făptura mâinilor Lui înrobită şi chinuită de diavol şi împinsă către patimile cele pline de ocară şi supusă închinării la idoli, a găsit cu cale să trimită pe Fiul Său cel Unul-Născut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască neamul omenesc din mâinile diavolului. Şi, pentru că a voit ca acest lucru să rămână ascuns nu numai de diavol, ci chiar şi de puterile cele cereşti, a încredinţat taina aceasta unuia singur dintre arhangheli, preamăritului Gavriil. Deci arhanghelul venind în cetatea Nazaret, i-a grăit ei: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Iar aceea a răspuns: Cum va fi mie aceasta? Şi el a zis: Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui preaînalt te va umbri. Iar Fecioara a grăit: Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi îndată cu cuvântul arhanghelului şi al ei, a zămislit în preacuratul său pântece pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, mai presus de fire, Care este Înţelepciunea şi Puterea cea ipostatică a Lui, cu umbrirea şi cu venirea asupra ei a Duhului Sfânt. De atunci s-au săvârşit, prin rânduiala lui Dumnezeu, tainele Cuvântului lui Dumnezeu, pentru mântuirea şi izbăvirea noastră. Căruia se cuvine slava şi stăpânirea în veci. Amin."

Dupa 9 luni, la 25 decembrie crestinii sarbatoresc Nasterea lui Iisus.

[raluca]

Din cate stiu eu pomul de Craciun este obicei pagan-precrestin, dar am sa caut informatii.

[munir]

As salam alaykum wa rahmadulah wa barakatuku
Datarea nasterii lui Isus-Pacea lui Allah fie asupra lui- dupa recensamintul amintit in Biblie

Luca 2:2 ne informeaza ca a fost un recensamint pe vremea lui Quirinius pe cind acesta era guvernator in Siria

Dupa informatiile pe care ni le da Iosif Flavius in Antichitati (XVI 9.1 si XVII5.2 , 9.3 ) aminteste ca Sentius Saturninus si Qurintilius Varus ca guvernatori de prin anul 9 i.e.n. pina pe la moartea lui Irod(cel mare).Dupa informatiile lui Iosif Flavius, recensamintul trebui sa fi avut loc pe la anul 6-7 ien. (Antichitati-XVII1.1,2.1,XX5.2)
Tot el aminteste si de o resurectie condusa de Iuda din Galilea la care se face referire si in Fapte5:37,revolta fiind o reactie la un recensamint facut cu forta.
Un alt lucru pe care il avem la indemina este acela care ne spune ca pe vremea respectiva , rege in Iudeea era Irod cel Mare.
Iosif Flavius aminteste ca Irod a murit in al 37-lea an al domniei lui ceea ce ar fi anul 4/3 i.e.n,calculat de la Nisan la Nisan.,si ca moartea acestuia s-a produs in preajma unai eclipse de luna. Informatiile astronomice ne arata ca acesta s-a produs cam prin lunile martie –aprilie 4 i.e.n. Faptul ca Irod decreteaza sa fie ucisi pruncii de la 2 ani in jos arata ca trecuse ceva vreme de la nasterea lui Isus-Pacea lui Allah fie asupra lui- si pina la darea decretului.
Rezulta de aici ca Isus-Pacea lui Allah fie asupra lui – avea cel putin 1-2 ani la darea decretului . Avind aceste date putem afirma fara sa ne fie team ca gresim ca Isus-Pacea lui Allah fie asupra lui-s-a nascut intre anii 6-4 ien .

Date biblice care ne pot indica luna in care s-a nascut Isus-Pacea lui Allah fie asupra lui.

In Evanghelia lui Ioan cap.1 vs.14 se spune,,
. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit(a locuit) între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. “
In greceste pentru …a locui…apare verbul …skenoo..literar..a face cort.
Aceasta se suprapune perfect pe informatia pe care ne-o da Evangheliile conform careia Iosif a mai zabovit ceva vreme prin Ierusalim .Pentru evrei erau 2 mari ocazii in care veneau la Templu: sarbatorile de primavara si cele de toamna(sarbatoarea corturilor).Se pare ca Iosif a avut un motiv mult mai puternic de a o lua pe Maria cu el la Ierusalim ,in afara mult hulitului recensamint(de altfel se stie ca femeile nici nu erau numerate,,recenzate” in acea perioada) .
Daca luam in calcul aceste consemnari tragem concluzia ca Isus s-a nascut in luna Septembrie –Tishri (evreiesc)-Muharram(Islamic)

[munir]

As salam alaykum wa rahmadulah wa barakatuku

Din cate stiu eu pomul de Craciun este obicei pagan-precrestin, dar am sa caut informatii.
Exista o teorie care spune ca obiceiul,,pomului de craciun"ar fi fost imprumutat de romani de la egipteni care isi impodobeau locuinta cu frunze de palmier in perioada solsitiului de iarna.Romanii ar fi inlocuit (din motive obiective)frunzele de palmier cu bradul.Cit adevar contine acesta teorie nu poate fi precizat.Oricum acest obicei ,la acea data ,avea alta semnificatie decit cea de astazi,el facind trimitere catre renasterea naturii .
Mult mai plauzibila pare a fi legenda conform careia in sec VII en . un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Legenda spune ca s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza sfanta treime. In Europa secolului al XII-lea, cu ocazia Craciunului, bradul era atarnat de tavan cu varful in jos!

Se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumanari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer.