anapirvu
05-11-2007, 01:19 PM
EXERCITIUL DARUIRII
E tot mai greu sa gasesti un prieten bun si drept. Apatia si lancezeala generala parca s-au intins ca o pecingine si peste relatiile dintre oameni.
Cati mai sunt cei care-si lasa la o parte propriile afaceri, preocupari, treburi, ca sa-ti intinda o mana de ajutor?
Cati mai sunt cei care-si reformuleaza programul zilnic, isi redistribuie prioritatile si isi ignora chiar interesele, pentru a fi langa tine atunci cand ai nevoie?
Cati mai sunt cei care vin in intampinarea cererilor tale cu o discretie si cu o eleganta pe care nu le poti uita?
Tot mai putini, caci vremurile impun gesturi din ce in ce mai telegrafice si intre oameni.
Sa nu mai avem oare, ochi pentru a vedea suferinta de langa noi? Sa nu mai avem rabdare de-a cauta in noi blandetea si generozitatea? Sentimentele au devenit, oare, simple stari decorative, trairi de-o clipa?
Exercitiul daruirii incepe de la a sti si de la a putea sa renunti la tine in favoarea celuilalt, de la a sti sa faci o sarbatoare din intalnirea cu cei apropiati, de la puterea de a te bucura de prezenta lor si de la arta de a-i bucura, la randul tau.
Sa sti sa dai o clipa, o ora, o zi din viata ta pentru un prieten, atunci cand acesta are nevoie de clipa, ora si ziua aceea, este insa mai mult decat un simplu exercitiu de daruire.
Exemplul Profetului Muhammad( S.W.S) ar trebui urmat mai des se fiecare dintre noi, in fiecare zi, nu numai de sarbatori.
La socoteala cea de pe urma, clipa, ora, ziua daruite unui prieten, se adauga vietii tale, care se prelungeste astfel si dincolo de moarte.
Ce poate fi mai minunat decat sa stii ca, cu cat vei darui mai mult, cu atat vei trai mai mult, printre cei care te vor pomeni?
Exercitiul daruirii poate incepe oricand si de la orice: de la un pahar cu apa, de la o paine, de la o floare, de la o zi, o ora, o clipa, petrecute langa un om care are nevoie de alinarea ta, de la un zambet, de la o mangaiere, sau, uneori, doar de la un chip luminos, pe care sa-l intorci catre cei care-l asteapta.
E tot mai greu sa gasesti un prieten bun si drept. Apatia si lancezeala generala parca s-au intins ca o pecingine si peste relatiile dintre oameni.
Cati mai sunt cei care-si lasa la o parte propriile afaceri, preocupari, treburi, ca sa-ti intinda o mana de ajutor?
Cati mai sunt cei care-si reformuleaza programul zilnic, isi redistribuie prioritatile si isi ignora chiar interesele, pentru a fi langa tine atunci cand ai nevoie?
Cati mai sunt cei care vin in intampinarea cererilor tale cu o discretie si cu o eleganta pe care nu le poti uita?
Tot mai putini, caci vremurile impun gesturi din ce in ce mai telegrafice si intre oameni.
Sa nu mai avem oare, ochi pentru a vedea suferinta de langa noi? Sa nu mai avem rabdare de-a cauta in noi blandetea si generozitatea? Sentimentele au devenit, oare, simple stari decorative, trairi de-o clipa?
Exercitiul daruirii incepe de la a sti si de la a putea sa renunti la tine in favoarea celuilalt, de la a sti sa faci o sarbatoare din intalnirea cu cei apropiati, de la puterea de a te bucura de prezenta lor si de la arta de a-i bucura, la randul tau.
Sa sti sa dai o clipa, o ora, o zi din viata ta pentru un prieten, atunci cand acesta are nevoie de clipa, ora si ziua aceea, este insa mai mult decat un simplu exercitiu de daruire.
Exemplul Profetului Muhammad( S.W.S) ar trebui urmat mai des se fiecare dintre noi, in fiecare zi, nu numai de sarbatori.
La socoteala cea de pe urma, clipa, ora, ziua daruite unui prieten, se adauga vietii tale, care se prelungeste astfel si dincolo de moarte.
Ce poate fi mai minunat decat sa stii ca, cu cat vei darui mai mult, cu atat vei trai mai mult, printre cei care te vor pomeni?
Exercitiul daruirii poate incepe oricand si de la orice: de la un pahar cu apa, de la o paine, de la o floare, de la o zi, o ora, o clipa, petrecute langa un om care are nevoie de alinarea ta, de la un zambet, de la o mangaiere, sau, uneori, doar de la un chip luminos, pe care sa-l intorci catre cei care-l asteapta.