anapirvu
05-11-2007, 04:26 PM
Cum am imbratisat islamul.
Cand l-am cunoscut pe sotul meu, nu ma gandeam ca voi deveni si eu musulmana. Bineanteles ca asa cum probabil s-a intamplat si altor personae, invatasem despre musulmani din cartile de istorie, insa nu am dat nici o importanta la vremea aceea lectiilor , pentru ca nu erau aprofundate, ci doar se amintea cate ceva de turcii si tatarii din tara noastra.
Vremea a trecut si intr-o buna zi l-am cunoscut pe omul care avea sa devina sotul meu. Din acel moment am fost nedespartiti si de fiecare data cand plecam de-acasa impreuna, imi punea in masina casete cu Sfantul Coran pe care mi le traducea cum se pricepea el mai bine. Atat de frumos imi povestea ce se spune in Coran si atat de frumos imi vorbea despre islam, incat m-a facut curioasa. Da, curioasa ca la inceput acesta era singurul sentiment care ma incerca.
Intreband in grupul nostru de prieteni daca sunt institutii unde se invata islamul , ei m-au indrumat catre o moschee din Bucuresti, unde l-am cunoscut pe domnul imam Osman Aziz si pe care l-am rugat sa-mi spuna ce trebuie sa fac sa invat mai multe despre islam si cum sa devin musulmana. Domnul imam m-a intrebat cat de mult cunosc islamul si vazandu-ma cam nestiutoare, mi-a dat atunci o multime de carti (gratis) despre introducerea in islam, despre Coran (sensurile traduse in romana) si mi-a spus ca dupa ce am sa le citesc sa vin sa stam de vorba. Mi-a mai spus ca nu se poate sa ma trezesc dimineata si sa ma fac musulmana fara sa inteleg mai intai despre ce este vorba si mai ales fara sa simt in suflet dorinta de a deveni musulmana.
Asa a inceput totul. Citeam. Cu cat citeam mai mult, cu atat ma indragosteam mai mult de islam si imi dadeam seama ca traisem si crescusem o viata intreaga
cu o religie din care nu intelegeam nimic, ce stiam pana atunci invatasem ca un robot si ma comportam exact ca si un robot, fara sa analizez ce spuneam cand ma rugam, fara sa caut o logica. Faceam si eu ce invatasem de la mama si de la bunica mea. Toata viata am cautat adevaratul drum…nu ma simteam aproape de Dumnezeu in religia mea ortodoxa. De fapt nici macar nu era in rugaciunile mele ca eu obisnuisem sa ma rog la Fecioara Maria (aleihi sallame) si la Isus. Lor le ceream ceva daca aveam nevoie, si altor sfinti : Anton, Paraschiva ,etc.,dar niciodata nu ceream ceva direct lui Dumnezeu. Eram si atunci foarte credincioasa, posteam , mergeam la biserica, dadeam de pomana insa nu fusesem invatata niciodata sa ma rog direct la Dumnezeu.
Am devenit musulmana la 5 ani dupa ce l-am cunoscut pe sotul meu, dupa mult studiu si numai in momentul in care am fost convinsa ca acesta este singurul adevar, insa in tot acest timp, traiam ca si un musulman, posteam, faceam udu’, ma rugam, ca invatasem incet ,incet sa fac si rugaciunea. De dragul islamului am invatat sa scriu si sa citesc si in araba ca nu ma mai multumeam cu sensurile Coranului traduse in romana , vroiam sa invat si limba Sfantui Coran Si pana acum l-am citit de 3 ori in araba. Eu stiu ca mare parte nu stiu ce inseamna dar stiu ca Allah (subhan ua taala) imi socoteste hasanat. La momentul acesta l-am inceput pentru a 4 a oara si inshaallah sa il termin. Daca nu eram crestina (practicanta) nu cred ca as fi putut intelege islamul. Dar am avut cu ce sa fac comparatie si mi-am dat seama ca tot ce stiam pana atunci era atat de superficial.
Am imbratisat islamul pentru ca asa mi-a dictat inima, nu pentru ca m-ar fi obligat sotul meu asa cum mi s-a spus de nenumarate ori. Inainte de a intra in islam am incercat sa invat, sa inteleg semnificatia islamului, am invatat sa ma rog si am reusit sa port valul fara sa-mi fie frica sau rusine. Il port in fiecare zi cu mandrie si cred ca sunt o norocoasa si sunt sigura ca Allah m-a iubit si mi-a deschis inima si mintea catre islam. Totusi am si acum un mic regret ca am pierdut atatia ani in care putem fi musulmana si in care puteam sa port hijab.
Oricum, vreau sa va mai spun ca sotul meu nu mi-a impus absolute nimic, tot timpul am fost libera sa fac ce vreau, el avea doar grija sa-mi vorbeasca mereu despre islam si despre viata Profetului Muhammad(s.w.s). Cand am spus marturisirea de credinta si am devenit musulmana si cand m-am hotarat sa pun hijab, el nici nu era acasa. A fost uimit cand m-a vazut si m-a intrebat daca simt cu adevarat ca asta e dorinta mea. Inainte credeam ca este greu sa porti batic , mai ales in tara noastra, insa acum ii multumesc lui Allah ca imi da puterea sa-l port in fiecare zi fara sa ma simt nici mai urata, nici cu vreo lipsa si imi dau seama ca imi faceam probleme degeaba. Este atat de simplu, si iti influenteaza si caracterul si comportamentu si viata.(Nu inteleg de ce totusi majoritatea oamenilor ne privesc ca pe niste ciudate, ca pe niste inculte, ca pe niste femei oropsite si chinuite, demne de mila. Cum de ii deranjeaza baticul nostru si nu sunt socati de atatea mizerii care se petrec in jurul lor? Ii deranjeaza o femeie acoperita si nu ii deranjeaza prostitutia si homosexualitatea, nu ii deranjeaza lipsa de respect fata de mamele si surorile lor, nu ii deranjeaza hotia si infractiunile de tot felul?)
Apoi , imi doream sa merg in pelerinaj la Hajj, dar nu-mi imaginam niciodata ca acel moment avea sa vina atat de repede si la o varsta inca tanara. Alhamdulillah ca am facut si pelerinajul si inshaallah sa fie primit de Allah. De aceea spun ca Allah isi allege oamenii. Eu niciodata nu ma gandeam ca viata mea o sa fie cea de acum si pentru asta ii multumesc lui Allah in orice moment din viata mea. Pelerinajul m-a ajutat sa-mi intaresc credinta, sa dau un sens vietii mele, sa pun pret pe ceea ce am si sa fiu multumita de ceea ce sunt si insaallah sper ca m-am intors cu un suflet mai bun si cu pacatele iertate.
Dragile mele surori, eu nu spun ca este usor sa fi musulman in societatea aceasta in care traim, intr-o tara non-musulmana si nu spun ca nu veti avea parte de rautati si usi inchise unde , poate ca in alte conditii nu a-ti fi avut probleme de genul acesta. Nu spun ca nu o sa intampinati greutati din partea prietenilor sau a familiei, care ar putea sa va judece si sa va intoarca spatele , sau poate ca vesmantul vostru nu o sa va afecteze munca, unele dintre voi poate se sperie cand citesc prin ziare despre cum este denigrata femeia musulmana si baticul ei, insa rasplata este imensa si trebuie sa avem mare incredere in Allah ca toate vin numai cu voia Lui, sa fim statornice in religia noastra si sa avem rabdare. Allah Preaanaltul ne-a dat-o ca pilda pe Sumayya, prima martira a Islamului.
Eu acum simt ca mi-am gasit linistea in rugaciune si calea cea dreapta pe care o am de urmat, simplitatea cuvintelor si logica islamului au devenit sacre pentru mine iar islamul , mai mult decat religia mea este modul meu de viata, si acest lucru m-a facut sa-mi dau seama ca fericirea omului nu sta in nimic altceva decat in dragostea lui Allah.
Nimic nu este intamplator si cred ca Allah isi allege oamenii.
Allah Preaanaltul spune:
“ Va vom incerca cu putina spaima, foamete, lipsire de bunuri, de suflete si de roade, dar binevesteste celor statornici,”(surat Al-Baqara:155)
Nota:
Cred ca nu este sora sa nu o cunoasca pe Sumayya Umm Ammar(Allah sa fie multumit de ea), caci ea a fost prima martira a Islamului. Ea a devenit musulmana si a fost batuta de sclavul lui Abu Jahl, si schingiuita, impreuna cu sotul si baiatul ei. Iar Profetul(Salla Allahu Aleihi Ua Selem), ii vedea si zicea:
“Fiti rabdatori, o, familie Yasir, caci locul vostru de intalnire este Al-Jannah”.
Dupa bataie si tortura, infuriat de cuvintele ei: “ Ahad, ahad, Domnul meu este Allah, Unicul, religia mea este Islamul si Profetul meu este Muhammad”, Abu Jahl, o strapunse cu o sulita, si astfel, ea a devenit prima martira a Islamului.
Cand l-am cunoscut pe sotul meu, nu ma gandeam ca voi deveni si eu musulmana. Bineanteles ca asa cum probabil s-a intamplat si altor personae, invatasem despre musulmani din cartile de istorie, insa nu am dat nici o importanta la vremea aceea lectiilor , pentru ca nu erau aprofundate, ci doar se amintea cate ceva de turcii si tatarii din tara noastra.
Vremea a trecut si intr-o buna zi l-am cunoscut pe omul care avea sa devina sotul meu. Din acel moment am fost nedespartiti si de fiecare data cand plecam de-acasa impreuna, imi punea in masina casete cu Sfantul Coran pe care mi le traducea cum se pricepea el mai bine. Atat de frumos imi povestea ce se spune in Coran si atat de frumos imi vorbea despre islam, incat m-a facut curioasa. Da, curioasa ca la inceput acesta era singurul sentiment care ma incerca.
Intreband in grupul nostru de prieteni daca sunt institutii unde se invata islamul , ei m-au indrumat catre o moschee din Bucuresti, unde l-am cunoscut pe domnul imam Osman Aziz si pe care l-am rugat sa-mi spuna ce trebuie sa fac sa invat mai multe despre islam si cum sa devin musulmana. Domnul imam m-a intrebat cat de mult cunosc islamul si vazandu-ma cam nestiutoare, mi-a dat atunci o multime de carti (gratis) despre introducerea in islam, despre Coran (sensurile traduse in romana) si mi-a spus ca dupa ce am sa le citesc sa vin sa stam de vorba. Mi-a mai spus ca nu se poate sa ma trezesc dimineata si sa ma fac musulmana fara sa inteleg mai intai despre ce este vorba si mai ales fara sa simt in suflet dorinta de a deveni musulmana.
Asa a inceput totul. Citeam. Cu cat citeam mai mult, cu atat ma indragosteam mai mult de islam si imi dadeam seama ca traisem si crescusem o viata intreaga
cu o religie din care nu intelegeam nimic, ce stiam pana atunci invatasem ca un robot si ma comportam exact ca si un robot, fara sa analizez ce spuneam cand ma rugam, fara sa caut o logica. Faceam si eu ce invatasem de la mama si de la bunica mea. Toata viata am cautat adevaratul drum…nu ma simteam aproape de Dumnezeu in religia mea ortodoxa. De fapt nici macar nu era in rugaciunile mele ca eu obisnuisem sa ma rog la Fecioara Maria (aleihi sallame) si la Isus. Lor le ceream ceva daca aveam nevoie, si altor sfinti : Anton, Paraschiva ,etc.,dar niciodata nu ceream ceva direct lui Dumnezeu. Eram si atunci foarte credincioasa, posteam , mergeam la biserica, dadeam de pomana insa nu fusesem invatata niciodata sa ma rog direct la Dumnezeu.
Am devenit musulmana la 5 ani dupa ce l-am cunoscut pe sotul meu, dupa mult studiu si numai in momentul in care am fost convinsa ca acesta este singurul adevar, insa in tot acest timp, traiam ca si un musulman, posteam, faceam udu’, ma rugam, ca invatasem incet ,incet sa fac si rugaciunea. De dragul islamului am invatat sa scriu si sa citesc si in araba ca nu ma mai multumeam cu sensurile Coranului traduse in romana , vroiam sa invat si limba Sfantui Coran Si pana acum l-am citit de 3 ori in araba. Eu stiu ca mare parte nu stiu ce inseamna dar stiu ca Allah (subhan ua taala) imi socoteste hasanat. La momentul acesta l-am inceput pentru a 4 a oara si inshaallah sa il termin. Daca nu eram crestina (practicanta) nu cred ca as fi putut intelege islamul. Dar am avut cu ce sa fac comparatie si mi-am dat seama ca tot ce stiam pana atunci era atat de superficial.
Am imbratisat islamul pentru ca asa mi-a dictat inima, nu pentru ca m-ar fi obligat sotul meu asa cum mi s-a spus de nenumarate ori. Inainte de a intra in islam am incercat sa invat, sa inteleg semnificatia islamului, am invatat sa ma rog si am reusit sa port valul fara sa-mi fie frica sau rusine. Il port in fiecare zi cu mandrie si cred ca sunt o norocoasa si sunt sigura ca Allah m-a iubit si mi-a deschis inima si mintea catre islam. Totusi am si acum un mic regret ca am pierdut atatia ani in care putem fi musulmana si in care puteam sa port hijab.
Oricum, vreau sa va mai spun ca sotul meu nu mi-a impus absolute nimic, tot timpul am fost libera sa fac ce vreau, el avea doar grija sa-mi vorbeasca mereu despre islam si despre viata Profetului Muhammad(s.w.s). Cand am spus marturisirea de credinta si am devenit musulmana si cand m-am hotarat sa pun hijab, el nici nu era acasa. A fost uimit cand m-a vazut si m-a intrebat daca simt cu adevarat ca asta e dorinta mea. Inainte credeam ca este greu sa porti batic , mai ales in tara noastra, insa acum ii multumesc lui Allah ca imi da puterea sa-l port in fiecare zi fara sa ma simt nici mai urata, nici cu vreo lipsa si imi dau seama ca imi faceam probleme degeaba. Este atat de simplu, si iti influenteaza si caracterul si comportamentu si viata.(Nu inteleg de ce totusi majoritatea oamenilor ne privesc ca pe niste ciudate, ca pe niste inculte, ca pe niste femei oropsite si chinuite, demne de mila. Cum de ii deranjeaza baticul nostru si nu sunt socati de atatea mizerii care se petrec in jurul lor? Ii deranjeaza o femeie acoperita si nu ii deranjeaza prostitutia si homosexualitatea, nu ii deranjeaza lipsa de respect fata de mamele si surorile lor, nu ii deranjeaza hotia si infractiunile de tot felul?)
Apoi , imi doream sa merg in pelerinaj la Hajj, dar nu-mi imaginam niciodata ca acel moment avea sa vina atat de repede si la o varsta inca tanara. Alhamdulillah ca am facut si pelerinajul si inshaallah sa fie primit de Allah. De aceea spun ca Allah isi allege oamenii. Eu niciodata nu ma gandeam ca viata mea o sa fie cea de acum si pentru asta ii multumesc lui Allah in orice moment din viata mea. Pelerinajul m-a ajutat sa-mi intaresc credinta, sa dau un sens vietii mele, sa pun pret pe ceea ce am si sa fiu multumita de ceea ce sunt si insaallah sper ca m-am intors cu un suflet mai bun si cu pacatele iertate.
Dragile mele surori, eu nu spun ca este usor sa fi musulman in societatea aceasta in care traim, intr-o tara non-musulmana si nu spun ca nu veti avea parte de rautati si usi inchise unde , poate ca in alte conditii nu a-ti fi avut probleme de genul acesta. Nu spun ca nu o sa intampinati greutati din partea prietenilor sau a familiei, care ar putea sa va judece si sa va intoarca spatele , sau poate ca vesmantul vostru nu o sa va afecteze munca, unele dintre voi poate se sperie cand citesc prin ziare despre cum este denigrata femeia musulmana si baticul ei, insa rasplata este imensa si trebuie sa avem mare incredere in Allah ca toate vin numai cu voia Lui, sa fim statornice in religia noastra si sa avem rabdare. Allah Preaanaltul ne-a dat-o ca pilda pe Sumayya, prima martira a Islamului.
Eu acum simt ca mi-am gasit linistea in rugaciune si calea cea dreapta pe care o am de urmat, simplitatea cuvintelor si logica islamului au devenit sacre pentru mine iar islamul , mai mult decat religia mea este modul meu de viata, si acest lucru m-a facut sa-mi dau seama ca fericirea omului nu sta in nimic altceva decat in dragostea lui Allah.
Nimic nu este intamplator si cred ca Allah isi allege oamenii.
Allah Preaanaltul spune:
“ Va vom incerca cu putina spaima, foamete, lipsire de bunuri, de suflete si de roade, dar binevesteste celor statornici,”(surat Al-Baqara:155)
Nota:
Cred ca nu este sora sa nu o cunoasca pe Sumayya Umm Ammar(Allah sa fie multumit de ea), caci ea a fost prima martira a Islamului. Ea a devenit musulmana si a fost batuta de sclavul lui Abu Jahl, si schingiuita, impreuna cu sotul si baiatul ei. Iar Profetul(Salla Allahu Aleihi Ua Selem), ii vedea si zicea:
“Fiti rabdatori, o, familie Yasir, caci locul vostru de intalnire este Al-Jannah”.
Dupa bataie si tortura, infuriat de cuvintele ei: “ Ahad, ahad, Domnul meu este Allah, Unicul, religia mea este Islamul si Profetul meu este Muhammad”, Abu Jahl, o strapunse cu o sulita, si astfel, ea a devenit prima martira a Islamului.