khadija
05-19-2007, 06:34 PM
~OPTIMISMUL~
Se intampla ca pe parcursul vietii sa traversam perioade dificile care ne fac sa vedem viata nu chiar in culorile cele mai deschise. Atunci suntem tentati sa ne lasam prada gandurilor pesimiste. Si asta nu e bine deloc . Fiindca nu stiu cum si de ce, raul se propaga mai repede decat binele. Imediat ce gandurile rele apar, ar trebui oprite.Fiindca odata instalate, se inmultesc, isi fac loc, se atrag unele pe altele si este foarte greu sa le inlaturi.
Cand traversam o asemenea perioada care se tot prelungea de ceva vreme, nu mai stiu daca mi-a spus cineva sau am citit pe undeva, ca seara inainte sa adorm sa ?refac? mental ziua care urma sa se incheie. Si am fost uluita!!! Fiindca ziua care se terminase in care eu ma simtisem extrem de nefericita avusese o gramada de lucuri bune pe care pur si simplu le ignorasem. Eram atat de obisnuita cu ele, incat uitasem sa fiu multumita ca le am, uitasem sa ma bucur de ele. Si m-am gandit ce stare de inconstienta trebuie sa fii avut, sa nu fii realizat ca, sigur, sunt momente in viata noastra lucrurile nu merg foarte lin dar nu merg toate lucrurile prost in acelasi timp si nu trebuie sa lasam ca ceva ce nu merge sa influenteze si celelalte sfere ale vietii noastre. Iar pentru lucrurile care nu merg intotdeauna, exista rezolvari. Trebuie aflate solutiile si trecut de la gandire la actiune. Imediat.
In aceeasi ordine de idei, zilele trecute rasfoiam o revista care-mi spunea acelasi lucru: sa fac liste cu momentele in care am fost fericita anul asta, cu oamenii pe care ii iubesc, cu ce primesc din partea lor, cu ce ofer, lucruri bune care mi s-au intamplat in viata , persoane carora vreau sa le multumesc etc. si din nou m-am uimit: uit, trec zilele si uit de cate lucuri bune mi se intampla. Uit si fac aceeasi greseala: le iau ca si cum mi s-ar cuveni.
Cand nu te nasti cu o natura optimista sau o natura care este jumatate optimista, jumatate pesimista, care nici asa nu e bine se pare, poti sa o dobandesti. Sa iei modele. Fiindca optimismul este molipsitor. De cate ori nu am stat in preajma unei persoane optimiste si ne-am incarcat de energie, ne-am simtit foarte bine? Si am copiat aproape fara sa vrem comportamentul ei, cel putin cand inca eram sub influenta ei? Si de fiecare data cand ceva nu mergea bine in viata noastra, mergeam spre persoana optimista sa ne incurajeze, sa ne incarce s.a.m.d.?
Cred ca ar trebui vazute beneficiile optimismului ca sa ne dam seama de necesitatea iminenta a adoptarii lui ca mod de viata.
Cand ne gandim la optimism, ne gandim ca la un mod de a gandi- de a vedea partea buna a lucrurilor. Care nu este complet daca nu i se adauga actiunea. Fiindca fara actiune ar fi vorba doar de gandire pozitiva. Care gandire pozitiva absoluta, idealismul, este irealist in timp ce optimismul este realist. Idealismul este o tendinta de a neglija realitatea. Si atunci avem nevoie si de gandirea negativa intrucat ne protejeaza si ne permite sa ramanem realisti. Nu putem sa ne uitam numai la fata pozitiva a lucrurilor, ignorand partea negativa. Este fals. Si neconform cu realitatea.
Optimismul este alcatuit din realism si din speranta. In care exista prudenta si luciditate cu privire la obstacolele prin care are de trecut. Nu poti sa spui orbeste ca nu exista probleme, ca totul este foarte bine. Probleme vor fi intotdeauna dar ne putem adapta. Actionand, cu speranta ca lucrurile vor merge bine.
In acelasi timp ne gandim cum putem ramane optimisti cand ne uitam la starea lumii? Cu razboaie, atentate, cutremure, boli incurabile, etc. Cum putem indura asemenea calamitati, pastrand o privire optimista asupra viitorului? Sa ne gandim ca maine va fi mai bine?
Si cu toate astea, cu totii am vazut persoane carora li se intamplasera lucruri foarte grave in viata, tragedii chiar, si care reuseau sa-si pastreze aceeasi privire optimista asupra vietii. Si ne-am intrebat cum pot? Pentru ca ei stiu ca optimismul nu tine de circumstante exterioare, de starea lumii, ci tine de interior, de capacitatea noastra de a percepe binele, de increderea in sine si de bucuria de a trai.
O solutie ar fi de a incepe cautarea fericirii personale pentru a putea supravietui intr-o lume plina de probleme. Fiecare trebuie sa-si detecteze sursele de satisfactie ca sa le poata folosi si sa-si creeze lumea care ii corespunde. Acest optimism se hraneste cu ideea foarte simpla ca exista solutii la orice problema. Poate imperfecte. Dar exista.
Bucuria de a trai nu se regaseste in realizarile marete, in posesiile materiale, ci este cea pe care o vedem in actele de toate zilele, in micile lucruri, in fericirile acelea prostesti de a te plimba pe strada aiurea, de a simti mirosurile pomilor infloriti sau a unei brutarii, de a te uita la un catel cum se joaca, la un copil, de a fii fizic langa oamenii pe care ii iubesti fara sa faci nimic special doar sa fii acolo? As putea sa scriu la infinit despre toate acele lucruri care ne aduc bucurie in viata, ne fac sa fim fericiti dar pe care nu stim sa le apreciem in momentul in care ni se intampla. Ce bine ar fi daca cel putin o data pe zi ne-am opri si am spune: ? Stop! Acum ma bucur, acum chiar sunt fericita!? Sa avem constiinta permanenta a lucrurilor care ni se intampla. Pacat ca la scoala, prin atatea lucruri pe care le invatam, nu invatam unul fundamental. Cum sa ne bucuram de viata. Prin constientizarea prezentului. Care asa cum ma gandesc mereu, este singurul care ne apartine.
Viata trebuie luata in serios dar nu trebuie privita ca o drama dar nici ca un poem. Trebuie sa privim lucrurile la justa lor importanta: sa nu luam in serios pe cele care n-au importanta si nici sa ne batem capul pentru cele care nu merita. Si sa ne concentram asupra lucrurilor bune si frumoase pe care le avem in viata si nu asupra celor negative.
Mi-a placut foarte mult un citat de al lui Shakespeare:?Unii se plang fiindca trandafirii au spini, eu multumesc cerului ca gasesc trandafiri pe spini ?.
Frumos, nu?
Se intampla ca pe parcursul vietii sa traversam perioade dificile care ne fac sa vedem viata nu chiar in culorile cele mai deschise. Atunci suntem tentati sa ne lasam prada gandurilor pesimiste. Si asta nu e bine deloc . Fiindca nu stiu cum si de ce, raul se propaga mai repede decat binele. Imediat ce gandurile rele apar, ar trebui oprite.Fiindca odata instalate, se inmultesc, isi fac loc, se atrag unele pe altele si este foarte greu sa le inlaturi.
Cand traversam o asemenea perioada care se tot prelungea de ceva vreme, nu mai stiu daca mi-a spus cineva sau am citit pe undeva, ca seara inainte sa adorm sa ?refac? mental ziua care urma sa se incheie. Si am fost uluita!!! Fiindca ziua care se terminase in care eu ma simtisem extrem de nefericita avusese o gramada de lucuri bune pe care pur si simplu le ignorasem. Eram atat de obisnuita cu ele, incat uitasem sa fiu multumita ca le am, uitasem sa ma bucur de ele. Si m-am gandit ce stare de inconstienta trebuie sa fii avut, sa nu fii realizat ca, sigur, sunt momente in viata noastra lucrurile nu merg foarte lin dar nu merg toate lucrurile prost in acelasi timp si nu trebuie sa lasam ca ceva ce nu merge sa influenteze si celelalte sfere ale vietii noastre. Iar pentru lucrurile care nu merg intotdeauna, exista rezolvari. Trebuie aflate solutiile si trecut de la gandire la actiune. Imediat.
In aceeasi ordine de idei, zilele trecute rasfoiam o revista care-mi spunea acelasi lucru: sa fac liste cu momentele in care am fost fericita anul asta, cu oamenii pe care ii iubesc, cu ce primesc din partea lor, cu ce ofer, lucruri bune care mi s-au intamplat in viata , persoane carora vreau sa le multumesc etc. si din nou m-am uimit: uit, trec zilele si uit de cate lucuri bune mi se intampla. Uit si fac aceeasi greseala: le iau ca si cum mi s-ar cuveni.
Cand nu te nasti cu o natura optimista sau o natura care este jumatate optimista, jumatate pesimista, care nici asa nu e bine se pare, poti sa o dobandesti. Sa iei modele. Fiindca optimismul este molipsitor. De cate ori nu am stat in preajma unei persoane optimiste si ne-am incarcat de energie, ne-am simtit foarte bine? Si am copiat aproape fara sa vrem comportamentul ei, cel putin cand inca eram sub influenta ei? Si de fiecare data cand ceva nu mergea bine in viata noastra, mergeam spre persoana optimista sa ne incurajeze, sa ne incarce s.a.m.d.?
Cred ca ar trebui vazute beneficiile optimismului ca sa ne dam seama de necesitatea iminenta a adoptarii lui ca mod de viata.
Cand ne gandim la optimism, ne gandim ca la un mod de a gandi- de a vedea partea buna a lucrurilor. Care nu este complet daca nu i se adauga actiunea. Fiindca fara actiune ar fi vorba doar de gandire pozitiva. Care gandire pozitiva absoluta, idealismul, este irealist in timp ce optimismul este realist. Idealismul este o tendinta de a neglija realitatea. Si atunci avem nevoie si de gandirea negativa intrucat ne protejeaza si ne permite sa ramanem realisti. Nu putem sa ne uitam numai la fata pozitiva a lucrurilor, ignorand partea negativa. Este fals. Si neconform cu realitatea.
Optimismul este alcatuit din realism si din speranta. In care exista prudenta si luciditate cu privire la obstacolele prin care are de trecut. Nu poti sa spui orbeste ca nu exista probleme, ca totul este foarte bine. Probleme vor fi intotdeauna dar ne putem adapta. Actionand, cu speranta ca lucrurile vor merge bine.
In acelasi timp ne gandim cum putem ramane optimisti cand ne uitam la starea lumii? Cu razboaie, atentate, cutremure, boli incurabile, etc. Cum putem indura asemenea calamitati, pastrand o privire optimista asupra viitorului? Sa ne gandim ca maine va fi mai bine?
Si cu toate astea, cu totii am vazut persoane carora li se intamplasera lucruri foarte grave in viata, tragedii chiar, si care reuseau sa-si pastreze aceeasi privire optimista asupra vietii. Si ne-am intrebat cum pot? Pentru ca ei stiu ca optimismul nu tine de circumstante exterioare, de starea lumii, ci tine de interior, de capacitatea noastra de a percepe binele, de increderea in sine si de bucuria de a trai.
O solutie ar fi de a incepe cautarea fericirii personale pentru a putea supravietui intr-o lume plina de probleme. Fiecare trebuie sa-si detecteze sursele de satisfactie ca sa le poata folosi si sa-si creeze lumea care ii corespunde. Acest optimism se hraneste cu ideea foarte simpla ca exista solutii la orice problema. Poate imperfecte. Dar exista.
Bucuria de a trai nu se regaseste in realizarile marete, in posesiile materiale, ci este cea pe care o vedem in actele de toate zilele, in micile lucruri, in fericirile acelea prostesti de a te plimba pe strada aiurea, de a simti mirosurile pomilor infloriti sau a unei brutarii, de a te uita la un catel cum se joaca, la un copil, de a fii fizic langa oamenii pe care ii iubesti fara sa faci nimic special doar sa fii acolo? As putea sa scriu la infinit despre toate acele lucruri care ne aduc bucurie in viata, ne fac sa fim fericiti dar pe care nu stim sa le apreciem in momentul in care ni se intampla. Ce bine ar fi daca cel putin o data pe zi ne-am opri si am spune: ? Stop! Acum ma bucur, acum chiar sunt fericita!? Sa avem constiinta permanenta a lucrurilor care ni se intampla. Pacat ca la scoala, prin atatea lucruri pe care le invatam, nu invatam unul fundamental. Cum sa ne bucuram de viata. Prin constientizarea prezentului. Care asa cum ma gandesc mereu, este singurul care ne apartine.
Viata trebuie luata in serios dar nu trebuie privita ca o drama dar nici ca un poem. Trebuie sa privim lucrurile la justa lor importanta: sa nu luam in serios pe cele care n-au importanta si nici sa ne batem capul pentru cele care nu merita. Si sa ne concentram asupra lucrurilor bune si frumoase pe care le avem in viata si nu asupra celor negative.
Mi-a placut foarte mult un citat de al lui Shakespeare:?Unii se plang fiindca trandafirii au spini, eu multumesc cerului ca gasesc trandafiri pe spini ?.
Frumos, nu?