Sarah_Nour
06-06-2007, 12:17 AM
Orice durere a sufletului trebuie să fie privită ca un semnal de alarmă tot aşa cum orice durere a corpului ne arată că ceva nu este īn regulă cu trupul nostru. Atunci cīnd suferim, mă refer la suferinţele de ordin sufletesc, trebuie să eliminăm nu numai durerea, ci şi cauzele care au provocat-o. Durerea īn sine este doar un sistem de avertizare. Nu durerea este inamicul! Nu trebuie să facem din ea ţinta principală a preocupărilor noastre. Ea ne anunţă doar că ceva nu este īn regulă cu sufletul nostru şi mai ales cu mintea noastră. Nu durerea este adevărata problemă! Nu asupra ei trebuie să ne focalizăm atunci cīnd suferim, ci asupra restabilirii armoniei şi sănătăţii sufletului prin repararea" sau dezvoltarea minţii.
Rareori ne gīndim să cercetăm cauzele mai adīnci ale suferinţei. E ca şi cum dacă ne-am īnţepat īntr-un cui ruginit bandajăm rana fără să o dezinfectăm sau chiar fără să scoatem cuiul. Aceasta duce la septicemie şi moarte sigură. Modul īn care īngrijim o afecţiune fizică trebuie să fie adoptat şi īn privinţa afecţiunilor sufleteşti. Dacă te doare un dinte nu dai vina pe durere, ci pe o anumită dereglare a integrităţii şi sănătăţii dintelui. Chiar dacă iei un algocalmin pentru a ameliora durerea, cauţi īn acelaşi timp să ajungi la dentist pentru a rezolva adevărata cauză a problemei. Similar trebuie să procedăm īn privinţa tuturor durerilor sufleteşti. Ori de cīte ori suferim problema este īn primul rīnd īn structura minţii noastre. Ceva nu mai este sau nici nu a fost vreodată īn regulă cu o anumită parte a minţii. Eforturile noastre trebuie să fie orientate īn direcţia īnsănătoşirii sau dezvoltării acelei părţi a minţii din cauza căreia am ajuns să suferim. Aceasta este adevărata cauză a suferinţei şi acesta este modul cel mai īnţelept de a acţiona. Rareori cineva se gīndeşte că are vreo problemă cu integritatea minţii sale atunci cīnd cineva sau ceva īl face să sufere. Ne dăm seama de acest lucru abia mai tīrziu după ce ne mai liniştim. Abia atunci spunem că a fost o prostie să suferim sau că am suferit din prostie.
Un om adevărat īnvaţă din propria sa experienţă şi de la un moment dat īncolo ştie că, dacă a ajuns să sufere īnseamnă că ceva nu funcţionează cum trebuie īn mintea sa. În general vorbind, un om suportă să-l faci īn fel şi chip, īnsă foarte greu acceptă să-i spui că nu-i prea deştept, mai ales atunci cīnd suferă. Acceptāndu-şi limitările va şti cum să īndrepte lucrurile. Dacă el consideră că durerea pe care o resimte se datorează numai şi numai unor cauze exterioare nu va avea şansa să se transforme, să se īmbunătăţească şi totodată să se protejeze īmpotriva durerilor viitoare.
Rareori ne gīndim să cercetăm cauzele mai adīnci ale suferinţei. E ca şi cum dacă ne-am īnţepat īntr-un cui ruginit bandajăm rana fără să o dezinfectăm sau chiar fără să scoatem cuiul. Aceasta duce la septicemie şi moarte sigură. Modul īn care īngrijim o afecţiune fizică trebuie să fie adoptat şi īn privinţa afecţiunilor sufleteşti. Dacă te doare un dinte nu dai vina pe durere, ci pe o anumită dereglare a integrităţii şi sănătăţii dintelui. Chiar dacă iei un algocalmin pentru a ameliora durerea, cauţi īn acelaşi timp să ajungi la dentist pentru a rezolva adevărata cauză a problemei. Similar trebuie să procedăm īn privinţa tuturor durerilor sufleteşti. Ori de cīte ori suferim problema este īn primul rīnd īn structura minţii noastre. Ceva nu mai este sau nici nu a fost vreodată īn regulă cu o anumită parte a minţii. Eforturile noastre trebuie să fie orientate īn direcţia īnsănătoşirii sau dezvoltării acelei părţi a minţii din cauza căreia am ajuns să suferim. Aceasta este adevărata cauză a suferinţei şi acesta este modul cel mai īnţelept de a acţiona. Rareori cineva se gīndeşte că are vreo problemă cu integritatea minţii sale atunci cīnd cineva sau ceva īl face să sufere. Ne dăm seama de acest lucru abia mai tīrziu după ce ne mai liniştim. Abia atunci spunem că a fost o prostie să suferim sau că am suferit din prostie.
Un om adevărat īnvaţă din propria sa experienţă şi de la un moment dat īncolo ştie că, dacă a ajuns să sufere īnseamnă că ceva nu funcţionează cum trebuie īn mintea sa. În general vorbind, un om suportă să-l faci īn fel şi chip, īnsă foarte greu acceptă să-i spui că nu-i prea deştept, mai ales atunci cīnd suferă. Acceptāndu-şi limitările va şti cum să īndrepte lucrurile. Dacă el consideră că durerea pe care o resimte se datorează numai şi numai unor cauze exterioare nu va avea şansa să se transforme, să se īmbunătăţească şi totodată să se protejeze īmpotriva durerilor viitoare.