PDA

View Full Version : O poveste adevarata



Saira
08-03-2007, 11:31 AM
Assalamu alaykum!

Nu stiu daca este locul potrivit aici,nici ca forum,nici ca subforum...insa am sa postez povestea unei surori care pe mine una ma doare...sper sa aveti macar rabdarea sa cititi,inshaAllah!


Dragii mei frati si surori,


Viata ne poarta uneori pe carari nebanuite.Suntem protagonistii unui destin care parca se amuza de noi izbind val dupa val taramul infinit al durerii,cautand noi repere de existenta,convinsi fiind ca viata e viata si ea merita traita.Ca nimic nu e mai presus decat miracolul,ca miracolul e in noi si asteapta sa-i fie rostita chemarea.Este chemarea catre lumina,catre iubire si toleranta,iar noi oamenii suntem datori sa-i aratam fata n dorinta noastra de mantuire.

De aceea,ma plec voua,prieteni dragi,si confidenti de onoare,coua,suflete alese si va cer sa va opriti din goana asta nebuneasca a vietii si,pret de cateva clipe,sa incercati sa ma ascultati depanand firul unor amintiri dragi,dar chinuitoare,dintr-o viata ce mi-a fost dat s-o traiesc,aproape pe nerasuflate,ca un vis frumos cu final imprevizibil.

Este povestea mea,a unei romance pe nume Enache Ileana,casatorita cu un sirian,barbatul vietii mele si unicul reper de existenta.

Nu vreau sa fac paradoxuri gratuite si afirmatii lipsite de substanta,dar consider ca ceea ce ma determina sa-mi arat sufletul incercat voua,dragii mei frati,este limbajul comun al Islamului,caci pentru mine convertirea la aceasta religie a insemnat imbratisarea unei conditii umane demne,cu principii de adevar,iubire si toleranta.

Ca sa nu va rapesc prea mult timp,am sa intru in subiect.

Dupa cum v-am spus,m-am casatorit cu un sirian de religie musulmana.Din aceasta casatorie au rezultat trei copii:o fetita si doi baieti.

Am locuit o perioada in Siria,dupa care am venit in Romania,unde sotul meu si-a deschis o societate.

In anul 1995,cand fetita avea 4 ani si baietii 2 ani si 8 luni,respectiv 1 an si 2 luni,sotul meu m-a parasit.

Am ramas cu copiii fara niciun adapost,caci apartamentul in care locuiam era inchiriat,eu nepermitandu-mi sa mai platesc chiria.

Comunitatea araba din Craiova,orasul unde locuiesc eu,m-a sprijinit,cumparandu-mi o garsoniera.

La vremea respectiva a fost un lucru grozav,ce nu credeam ca mi se va intampla vreodata.

Dra cu trecerea anilor,caci de atunci au trecut 12 ani,dragi frati si surori,garsoniera noastra a devenit neincapatoare.

Fetita mea are acum 16 ani si baietii 15,respectiv 14 ani.

Dragii mei,care sunteti parinti,cred ca intelegeti prea bine cu ce probleme ma confrunt.

Lipsa spatiului nu le permite nici sa invete.

In ciuda conditiilor precare in care traim,fetita mea este o eleva eminenta,dar baietii nu au reusit sa atinga aceeasi performanta.

De aceea,va rog pe voi,suflete alese,sa ma ajutati pentru a dobandi doua camere,ca sa ducem si noi o viata normala si lipsita de stres.

Salariul meu este de 400 lei,nesatisfacator nici pentru traiul zlnic,dar pentru a mai strange!

Va multumesc anticipat.Allah sa va pazeasca si sa va binecuvanteze!

shama
08-03-2007, 12:34 PM
Wa alaikum assalamu,

Eu am citit :).
Este o descriere emotionanta si foarte frumos prinsa in cuvinte. Cred ca inteleg situatia absolut incomoda in care locuieste aceasta familie insa, cu toata consideratia pentru ea, exista si frati/surori aflati in situatii de-a dreptul tragice. Este nedrept si de cele mai multe ori foarte greu sa fii nevoit sa alegi intre o situatie disperata sau alta si, din stilul acestei prezentari, eu deduc ca sora care si-a facut cunoscute dificultatile are mari resurse de inteligenta si de vointa care o vor ajuta, insh'Allah, in mare masura sa gaseasca solutii.
Exista burse de studii, camine, rude, prieteni, frati si surori - de aici sau din strainatate, care pot ajuta la cresterea si educarea acestor copii. In plus, o locuinta mai spatioasa presupune si cheltuieli de intretinere mai mari si chiar daca se va gasi printr-un frumos concurs de imprejurari o solutie de schimb de la o garsoniera la 2 camere, se deduce ca va fi nevoie in continuare de o sustinere financiara din exterior pentru plata obligatiilor lunare.
Sper, cu ajutorul lui Allah subhanahu wa ta'ala, ca sora noastra sa gaseasca cea mai buna solutie pentru ea si pentru copiii ei :give_rose: .

maryam
08-03-2007, 01:09 PM
Cred ca aceasta situatie ca si altele de acest gen, ar trebui aduse in atentia fundatiilor din Bucuresti care au filiale inclusiv in acel oras unde locuieste sora noastra.
Stiu ca de multe ori actiunile si zelul nostru se cam opreste cand banii trebuie scosi din buzunar si din experienta personala de "lucru" in astfel de organizatii am vazut ca totul e ok pana trebuie scosi banii din conturi pentru a se face ceva concret.
Insa, desi stim cu totii ca o fundatie nu este un sac fara fund si ca cererile sunt numeroase in ceea ce priveste acordarea de sprijin financiar, cred ca ar trebui facut un consiliu care sa se ocupe de studierea acestor cazuri sociale sa spunem si sa se faca o prioritate in acordarea ajutoarelor.
Pentru ca posibilitati exista si oamenii pot fi "sensibilizati" la o adica...

UMM TAREK
08-03-2007, 02:28 PM
inshallah sa se gaseasca o solutzie pt acesta mama si kopilashii ei...inshallah ...Allah subhanu taala sa le aline suferintza si sa-i indrume kopii pe calea cea buna...curaj mamica.

Sarah_Nour
08-03-2007, 08:15 PM
Citind aceasta relatare trista a unui crud si amar adevar, este exact ca si un dus cu apa rece, mai ales cand vad cu cata promptitudine fiecare dintre noi gandindu-ne “ ...ce trist, Allah sa o ajute...” dar oare femeia asta si multe altele care fac apel credeti ca o fac pentru a prezenta un caz, pentru a se victimiza si pentru vorbe poleite?
Fundatiile si asociatiile care primesc fonduri (mai ales din Saudita ), binenteles ca au atatea alte prioritati, ce sa ne mai plangem pentru ce? Cine aude cu adevarat un strigat de durere si-l poate alina ,nu numai cu vorbe? Sunt atatea cazuri in societatea Romaneasca pe care Satatul nu le poate solutiona pentru ca problema este lipsa fondurilor.
Insa exista atatea alternative, oameni care au un statut social, oameni care au posibilitati financiare si care pot oferi cu adevarat sprijin, dar aceia nu cred ca acceseaza forumuri, parerea mea este ca astfel de cazuri trebuiesc prezentate in presa, mers la cateva posturi TV si cu siguranta cineva va raspunde la astfel de apeluri, inshaAllah.
Fie ca Allah sa ne dea sanatate noua si sotilor nostii, sa ne fereasca Allah sa ramanem fara sprijin ca atunci nu ne mai incalzeste nici-o vorba, nici-un forum si nici comunitatea, ce sa mai zic de familii,:mad: :mad: :mad: ……………….

Saira
08-04-2007, 09:10 PM
Assalamu alaykum!


Intr-adevar,eu cunosc acest caz destul de aproape,ca sa zic asa...si pot spune ca situatia nu este deloc roza :( .Problemele nu ii izbesc pe acesti oameni dintr-o singura parte,ci,vorba romanului,nicio problema nu vine singura.Dar este atat de bine cand stii ca macar cu un gand si o vorba buna cineva este alaturi de tine.Si,pana la urma,trebuie sa ne gandim ca o du'a facuta din suflet pentru un frate ii poate aduce acestuia mult bine.Caci cine te poate ajuta si apara cel mai bine decat Allah? In plus,citisem un hadith al Profetului (sallaAllahu alayhi wa salam) ca daca un musulman se roaga pentru fratele lui in tacere,cu siguranta Allah accepta rugaciunea acestuia.Deci,inshaAllah,daca nu putem altfel,macar o du'a sa facem pentru aceasta familie!


Ma'a salama!