maryam
08-17-2008, 04:37 PM
:006:
:salam:
Traiesc in Romania, sunt musulmana Gratie lui ALLAH, ALHAMDULILLAH si asta imi omoara neuronii...pana la ultimul.
Educatie, religie, amandoua, niciuna, ii lasa sa aleaga asa cum si eu am ales, unde, cand, incotro ne indreptam?
Nu stiu sa fii trait vreo vara mai "dramatic", ca in aceasta vara...
Experimentam de cativa ani buni "scoala romaneasca" si imi vad copilul din ce in ce mai departe de islam, nu neaparat ca practica, alhamdulillah, dar ca drag de islam..:(
Educatia a fost acum x ani cand a mers el la scoala pe primul plan...de fapt si eu gandeam "altfel" atunci, sau poate pulsul era altul, ALLAHUALAM.
Astazi mai e asa de putin si o luam de la capat, alt drum, alte ganduri, alte idei...ce alegem?
Mamicile si tatii cu care vb spun lucruri atat de diferite...de parerea cui sa tin cont? Sau trebuie sa tin cnt de vreo parere?
Am vazut atat de multi copii si nu am gasit la niciunul dintre ei o imbinare superba intre "scoala adevarata" si "islam-practic".
Si cu toate ca educatia este un fard, plang cand ma gandesc la cat de needucati sunt copiii pe care ii stiu.
Ma tem ca experimentand pe ei viata, in incercarea de a-i pregati sa faca fata vietii "sa fie cineva, pe picioarele lor" - bleah, cat mi-e sila de expresia asta:mad:, am sa ii gasesc din ce in ce mai nepregatiti, mai natangi in viata adevarata.
Poate o sa citeasca cineva si o sa-si spuna: "Ce femeie nebuna, ce-o vrea sa-i lege de moschee, sa stea toata ziua cu Coran in mana?".
Oh, da, as vrea sa-mi vad copiii tinand Coran in mana de drag, as vrea Inshaa ALLAH sa fie musulmani drept-credinciosi asa cum trebuie: in cautarea stiintei si cu mare teama de ALLAH.
As vrea sa-i vad liberi sa-si traiasac viata, ISLAMIC, sa nu fie precum unul aruncat in apa si fara sa stie sa inoate, in mijlocul copiilor, tinerilor ca ei...
As vrea sa-i vad ca sunt mandri de cat sunt de diferiti...
As vrea sa-i vad stapani pe ei, fara sa-si piarda identitatea, fara sa se compromita, doar ca sa devina la fel ca ceilalti.
Oare spre ce sa ne indreptam?
Pana acum, parca si sperantele erau legate de ceva. Astazi, chiar si acel ceva a devenit o chestiune de timp pana se va sfarsi........................
Voi ce ati decis?
:salam:
Traiesc in Romania, sunt musulmana Gratie lui ALLAH, ALHAMDULILLAH si asta imi omoara neuronii...pana la ultimul.
Educatie, religie, amandoua, niciuna, ii lasa sa aleaga asa cum si eu am ales, unde, cand, incotro ne indreptam?
Nu stiu sa fii trait vreo vara mai "dramatic", ca in aceasta vara...
Experimentam de cativa ani buni "scoala romaneasca" si imi vad copilul din ce in ce mai departe de islam, nu neaparat ca practica, alhamdulillah, dar ca drag de islam..:(
Educatia a fost acum x ani cand a mers el la scoala pe primul plan...de fapt si eu gandeam "altfel" atunci, sau poate pulsul era altul, ALLAHUALAM.
Astazi mai e asa de putin si o luam de la capat, alt drum, alte ganduri, alte idei...ce alegem?
Mamicile si tatii cu care vb spun lucruri atat de diferite...de parerea cui sa tin cont? Sau trebuie sa tin cnt de vreo parere?
Am vazut atat de multi copii si nu am gasit la niciunul dintre ei o imbinare superba intre "scoala adevarata" si "islam-practic".
Si cu toate ca educatia este un fard, plang cand ma gandesc la cat de needucati sunt copiii pe care ii stiu.
Ma tem ca experimentand pe ei viata, in incercarea de a-i pregati sa faca fata vietii "sa fie cineva, pe picioarele lor" - bleah, cat mi-e sila de expresia asta:mad:, am sa ii gasesc din ce in ce mai nepregatiti, mai natangi in viata adevarata.
Poate o sa citeasca cineva si o sa-si spuna: "Ce femeie nebuna, ce-o vrea sa-i lege de moschee, sa stea toata ziua cu Coran in mana?".
Oh, da, as vrea sa-mi vad copiii tinand Coran in mana de drag, as vrea Inshaa ALLAH sa fie musulmani drept-credinciosi asa cum trebuie: in cautarea stiintei si cu mare teama de ALLAH.
As vrea sa-i vad liberi sa-si traiasac viata, ISLAMIC, sa nu fie precum unul aruncat in apa si fara sa stie sa inoate, in mijlocul copiilor, tinerilor ca ei...
As vrea sa-i vad ca sunt mandri de cat sunt de diferiti...
As vrea sa-i vad stapani pe ei, fara sa-si piarda identitatea, fara sa se compromita, doar ca sa devina la fel ca ceilalti.
Oare spre ce sa ne indreptam?
Pana acum, parca si sperantele erau legate de ceva. Astazi, chiar si acel ceva a devenit o chestiune de timp pana se va sfarsi........................
Voi ce ati decis?