maryam
11-29-2008, 10:57 PM
:006:
Setea de invatatura
Abdullah bin Abbas ALLAH sa fie multumit de el, a spus:
"Dupa ce profetul sall ALLAHU alaihi wa salam a incetat din viata, i-am spus unui prieten de-al meu ansar: "Profetul :009: nu mai este cu noi, dar un mare numar de companioni , ALLAH sa fie multumit de ei sunt in continuare printre noi . Hai sa mergem la ei sa invatam despre practicile islamice."
El a spus: " Cine te va insoti pentru ca sa inveti in prezenta acestor companioni eminenti?"
Nu m-am descurajat, mi-am pastrat interesul pentru stiinta si am abordat fiecare persoana care se presupunea ca a auzit ceva de la profet :009:. Am strans informatii importante de la ansari.
Daca vizitam pe unul dintre companioni si il gaseam dormind, imi intindeam salul la usa si asteptam. Cateodata fata si corpul meu erau acoperite de praf, dar stateam pana se trezea si puteam sa-i vorbesc.
Unii dintre ei spuneau: "‘Abdullah tu esti varul profetului :009:, ai fi putut trimite pe cineva dupa noi. De ce te-ai deranjat, am fi putut veni la tine."
Le-am spus: "Trebuia sa vin la voi, pentru ca eu sunt elev si voi sunteti profesorii mei."
Unul dintre cei pe care il asteptasem a spus: "De cand ne astepti?"
Le-am spus lor ca asteptam de mult timp. Ei au spus: "Ce pacat! Trebuia sa ne trezesti din somn."
I-am spus: "Nu am vrut sa te deranjez pentru mine insumi."
Am continuat preocuparea mea pana a venit un timp cand oamenii au inceput sa se adune la mine pentru a invata.
Prietenul meu ansar a realizat aceasta atunci si a spus:
"Acest baiat s-a dovedit el insusi mai constient decat noi."
Sursa: “Povestiri despre companioni" de Shaikh Muhammad Zakariyya Kaandhlawi.
Setea de invatatura
Abdullah bin Abbas ALLAH sa fie multumit de el, a spus:
"Dupa ce profetul sall ALLAHU alaihi wa salam a incetat din viata, i-am spus unui prieten de-al meu ansar: "Profetul :009: nu mai este cu noi, dar un mare numar de companioni , ALLAH sa fie multumit de ei sunt in continuare printre noi . Hai sa mergem la ei sa invatam despre practicile islamice."
El a spus: " Cine te va insoti pentru ca sa inveti in prezenta acestor companioni eminenti?"
Nu m-am descurajat, mi-am pastrat interesul pentru stiinta si am abordat fiecare persoana care se presupunea ca a auzit ceva de la profet :009:. Am strans informatii importante de la ansari.
Daca vizitam pe unul dintre companioni si il gaseam dormind, imi intindeam salul la usa si asteptam. Cateodata fata si corpul meu erau acoperite de praf, dar stateam pana se trezea si puteam sa-i vorbesc.
Unii dintre ei spuneau: "‘Abdullah tu esti varul profetului :009:, ai fi putut trimite pe cineva dupa noi. De ce te-ai deranjat, am fi putut veni la tine."
Le-am spus: "Trebuia sa vin la voi, pentru ca eu sunt elev si voi sunteti profesorii mei."
Unul dintre cei pe care il asteptasem a spus: "De cand ne astepti?"
Le-am spus lor ca asteptam de mult timp. Ei au spus: "Ce pacat! Trebuia sa ne trezesti din somn."
I-am spus: "Nu am vrut sa te deranjez pentru mine insumi."
Am continuat preocuparea mea pana a venit un timp cand oamenii au inceput sa se adune la mine pentru a invata.
Prietenul meu ansar a realizat aceasta atunci si a spus:
"Acest baiat s-a dovedit el insusi mai constient decat noi."
Sursa: “Povestiri despre companioni" de Shaikh Muhammad Zakariyya Kaandhlawi.