Arif Raif
01-29-2009, 11:54 AM
Assalamu Alaikum frati si surori !
Am gasit pe internet un articol scris de un roman plecat in u.s.a., pacalit fiind de mirajul "american dream" si de falsul ambalaj in care este invelita america (nu scriu cu initiala de tipar spre a-mi arata respectul meu pentru aceasta tara). Din pacate pentru foarte multi , dintre cei care ajung acolo plini de entuziasm, deja este prea tarziu cand constata minciuna si falsitatea ce le-au fost inoculate in minte. Foarte putini au curajul sa recunoasca ca s-au inselat , majoritatea preferand sa ramansa si sa sufere acolo datorita orgoliului ce ii domina(se stie prea bine ca romanii sunt foarte orgoliosi ) , mintindu-i pe cei de acasa ca o duc bine si ca acolo este raiul pe pamant...
""" Sal everybody si la multi ani!
Mailul asta are un kilometru... ba nu, o mila. Ca astia masoara in mile, uncii si alte prostii de pe vremea lui pazvante chioru. Deci risc sa va plictisesc cu parerile mele despre america :) Sorry if I do.
N-am prea scris... deloc despre marea si minunata, cea mai beton si ca lumea tara din lume... pentru ca nu prea stiam ce sa zic. La inceput a fost socul, si apoi frustrarea, apoi dezgustul, apoi am asteptat sa vad, poate ma insel... si acum mailul asta :))
Deci, la noi in america, unde totul este cald si bine si frumos...
Ehe as vrea eu. Ma tot gandesc ce sa va zic despre fundul asta de lume? Si cu ce sa incep? Ca sunt atat de multe...
Pai in primul rand sa incepem cu distractia americana: "FUN". Pai nu trecu mult, o zi doua, de cand am ajuns aici si tot aud reclame, in taxi, la radio, la tv, cu tot felul de chestii, toate ducand la aceeasi idee, idee pe care o desprind dintr-un mare si important ghid turistic despre/din San Francisco: "and... What can be more fun than shopping?"
Deci citind eu ghidul acesta si incercand sa gasesc ceva "fun" sau macar interesant de facut prin San Francisco... asta era top of the list. Doamne si ce m-am excitat la gandul de ore de cumparaturi in diverse magazine ale patratului uniunii (Union Square).
Da' oricum, radio si tv, si net nu contenesc sa iti aduca aminte ca "shopping is so fun". Hai sa zicem ca e reclama, acceptabil. Asta pana cand vezi americanii in actiune. Dupa cum zicea cineva (roman plecat in state, stabilit aici de 10 ani): americanii sunt ca lacustele.
Si asa e. Dupa promotiile de sarbatori magazinele au rafturi goale, mai nimic nu mai gasesti, ca a trecut valul de lacuste. Si cumparara frate tot, da tot. Am zis sa incerc si eu. In primul rand: magazinele sunt, sa zicem ... nici cat jumate dintr-un magazin mediu european? Dar, marimea nu conteaza nu?
Dar calitatea? Doamne daca nu m-am invartit de mi-au iesit ochii si mi s-a facut parul maciuca. Calitatea produselor americane, toate facute pe vapor, undeva in apele internationale sau langa taiwan sau china... e EXECRABILA.
Si iarasi, am zis sa ma abtin, ca poate nu am nimerit eu in magazinu care trebe, nu am cautat suficient ... ce stiu eu. Dar nu, este o stare generala: haine de cel mai prost gust ever to be shown to me :)), chestii electrice pe care le folosesti de doua ori si apoi le arunci la gunoi ca s-au stricat si tot asa.
A... si macar de ar fi ieftine, pe masura calitatii. Dar dai la bani de te usca... Oricum lacustele cumpara tot.
Hai sa va povestesc cum functioneaza telefonia mobila aici. Pai in primul si in primul rand: platesti si ce dai si ce primesti. Prima oara cand mi-a zis asta la dealer, am ras, am crezut ca glumeste. Dar si ea a zambit ironic si a zis ca da, noi europenii si asiaticii avem altfel sistemul. Deci, daca suni, platesti, daca esti sunat si raspunzi, platesti. Daca trimiti mesaj, platesti, daca primesti mesaj (si nu prea ai cum sa refuzi), guess what? Iar platesti. Si da, trist, dar nu glumesc.
Dar cea mai tare faza a telefoniei mobile americane: in timp ce suni (adica telefonul suna) si alalalt inca nu a raspuns... Guess what? Deja PLATESTI :)) Ca cica e air time sau nu mai stiu ce. Ihi. Deci cand vb cu D...., platesc ca vb cu D...., si ea plateste ca a raspuns, deci ajung sa platesc de doua ori ca vb cu ea. :)) Cum toti fac asa, si mai mult, li se pare chiar normal... tac si inghit.
Anyway, sa mergem mai departe :) Aici in the most advanced country on the earth (si apropos, toti americanii chiar cred asta), exista notiunea de credit history. Adica te inregistreaza la plati. Daca platesti curentul la timp, daca platesti mobilul la timp, daca platesti chiria, etc etc. Si daca le platesti pe toate la timp, ai credit history bun. Daca ai omis vreuna, sau ai intarziat (nu conteaza si 5 min), devii dubios. Si mai mult, cum trebuie sa platesti prin posta (cec), daca nu ajunge cecul la timp (nu conteaza ca nu e vina ta)... tot aia-i!
Ei fie, poti sa zici ca e acceptabil, dar daca vii in alta tara (overseas cum zic astia)... nu ai nici un credit history, nu? Si cine spera ca asta inseamna ca e bine :)) (prezumptia de nevinovatie? hello?) Well, e la fel de rau ca unu care nu si-a platit ever facturile, singura diferenta este ca tu poti sa iti construiesti credit history (in vreo doi ani), iar ala cu bad credit nu mai scapa ever.
De fapt, asta ramane asa ca un stigmat asupra intregii sale vieti, ca a uitat sa plateasca o factura. Ba mai mult, caz real: unu voia sa divorteze de sotia sa ca el avea credit history foarte bun si ea il avea dubios, ori prin mariaj isi asocia numele lui cu credit history-ul ei, deci ii scadea lui scorul. Iar ea era disperata, ca nu stia ce sa faca sa nu divorteze ala de ea.........
(urmeaza mai jos)
Am gasit pe internet un articol scris de un roman plecat in u.s.a., pacalit fiind de mirajul "american dream" si de falsul ambalaj in care este invelita america (nu scriu cu initiala de tipar spre a-mi arata respectul meu pentru aceasta tara). Din pacate pentru foarte multi , dintre cei care ajung acolo plini de entuziasm, deja este prea tarziu cand constata minciuna si falsitatea ce le-au fost inoculate in minte. Foarte putini au curajul sa recunoasca ca s-au inselat , majoritatea preferand sa ramansa si sa sufere acolo datorita orgoliului ce ii domina(se stie prea bine ca romanii sunt foarte orgoliosi ) , mintindu-i pe cei de acasa ca o duc bine si ca acolo este raiul pe pamant...
""" Sal everybody si la multi ani!
Mailul asta are un kilometru... ba nu, o mila. Ca astia masoara in mile, uncii si alte prostii de pe vremea lui pazvante chioru. Deci risc sa va plictisesc cu parerile mele despre america :) Sorry if I do.
N-am prea scris... deloc despre marea si minunata, cea mai beton si ca lumea tara din lume... pentru ca nu prea stiam ce sa zic. La inceput a fost socul, si apoi frustrarea, apoi dezgustul, apoi am asteptat sa vad, poate ma insel... si acum mailul asta :))
Deci, la noi in america, unde totul este cald si bine si frumos...
Ehe as vrea eu. Ma tot gandesc ce sa va zic despre fundul asta de lume? Si cu ce sa incep? Ca sunt atat de multe...
Pai in primul rand sa incepem cu distractia americana: "FUN". Pai nu trecu mult, o zi doua, de cand am ajuns aici si tot aud reclame, in taxi, la radio, la tv, cu tot felul de chestii, toate ducand la aceeasi idee, idee pe care o desprind dintr-un mare si important ghid turistic despre/din San Francisco: "and... What can be more fun than shopping?"
Deci citind eu ghidul acesta si incercand sa gasesc ceva "fun" sau macar interesant de facut prin San Francisco... asta era top of the list. Doamne si ce m-am excitat la gandul de ore de cumparaturi in diverse magazine ale patratului uniunii (Union Square).
Da' oricum, radio si tv, si net nu contenesc sa iti aduca aminte ca "shopping is so fun". Hai sa zicem ca e reclama, acceptabil. Asta pana cand vezi americanii in actiune. Dupa cum zicea cineva (roman plecat in state, stabilit aici de 10 ani): americanii sunt ca lacustele.
Si asa e. Dupa promotiile de sarbatori magazinele au rafturi goale, mai nimic nu mai gasesti, ca a trecut valul de lacuste. Si cumparara frate tot, da tot. Am zis sa incerc si eu. In primul rand: magazinele sunt, sa zicem ... nici cat jumate dintr-un magazin mediu european? Dar, marimea nu conteaza nu?
Dar calitatea? Doamne daca nu m-am invartit de mi-au iesit ochii si mi s-a facut parul maciuca. Calitatea produselor americane, toate facute pe vapor, undeva in apele internationale sau langa taiwan sau china... e EXECRABILA.
Si iarasi, am zis sa ma abtin, ca poate nu am nimerit eu in magazinu care trebe, nu am cautat suficient ... ce stiu eu. Dar nu, este o stare generala: haine de cel mai prost gust ever to be shown to me :)), chestii electrice pe care le folosesti de doua ori si apoi le arunci la gunoi ca s-au stricat si tot asa.
A... si macar de ar fi ieftine, pe masura calitatii. Dar dai la bani de te usca... Oricum lacustele cumpara tot.
Hai sa va povestesc cum functioneaza telefonia mobila aici. Pai in primul si in primul rand: platesti si ce dai si ce primesti. Prima oara cand mi-a zis asta la dealer, am ras, am crezut ca glumeste. Dar si ea a zambit ironic si a zis ca da, noi europenii si asiaticii avem altfel sistemul. Deci, daca suni, platesti, daca esti sunat si raspunzi, platesti. Daca trimiti mesaj, platesti, daca primesti mesaj (si nu prea ai cum sa refuzi), guess what? Iar platesti. Si da, trist, dar nu glumesc.
Dar cea mai tare faza a telefoniei mobile americane: in timp ce suni (adica telefonul suna) si alalalt inca nu a raspuns... Guess what? Deja PLATESTI :)) Ca cica e air time sau nu mai stiu ce. Ihi. Deci cand vb cu D...., platesc ca vb cu D...., si ea plateste ca a raspuns, deci ajung sa platesc de doua ori ca vb cu ea. :)) Cum toti fac asa, si mai mult, li se pare chiar normal... tac si inghit.
Anyway, sa mergem mai departe :) Aici in the most advanced country on the earth (si apropos, toti americanii chiar cred asta), exista notiunea de credit history. Adica te inregistreaza la plati. Daca platesti curentul la timp, daca platesti mobilul la timp, daca platesti chiria, etc etc. Si daca le platesti pe toate la timp, ai credit history bun. Daca ai omis vreuna, sau ai intarziat (nu conteaza si 5 min), devii dubios. Si mai mult, cum trebuie sa platesti prin posta (cec), daca nu ajunge cecul la timp (nu conteaza ca nu e vina ta)... tot aia-i!
Ei fie, poti sa zici ca e acceptabil, dar daca vii in alta tara (overseas cum zic astia)... nu ai nici un credit history, nu? Si cine spera ca asta inseamna ca e bine :)) (prezumptia de nevinovatie? hello?) Well, e la fel de rau ca unu care nu si-a platit ever facturile, singura diferenta este ca tu poti sa iti construiesti credit history (in vreo doi ani), iar ala cu bad credit nu mai scapa ever.
De fapt, asta ramane asa ca un stigmat asupra intregii sale vieti, ca a uitat sa plateasca o factura. Ba mai mult, caz real: unu voia sa divorteze de sotia sa ca el avea credit history foarte bun si ea il avea dubios, ori prin mariaj isi asocia numele lui cu credit history-ul ei, deci ii scadea lui scorul. Iar ea era disperata, ca nu stia ce sa faca sa nu divorteze ala de ea.........
(urmeaza mai jos)