Comportamentul noilor revertiti in relatiile cu familia crestina

[Elena Tayba]

As-salaamu alaykum wa rahmatuallahi wa barakatuhu,

Am vazut acest subiect abordat si de alte forumuri de profil si am ramas de acolo cu impresia ca in relatiile cu familia crestina, de sarbatorile lor specifice, este suficient sa la uram o sarbatoare frumoasa, deoarece este obligatia noastra sa pastram legatura unita cu famiile noastre, in special cu parintii, Allah sa ii binecuvanteze!
Zilele trecute am inceput sa citesc o carte scrisa in limba engleza, legata de sarbatorile non-islamice si acolo se spune foarte clar ca este total interzis sa facem astfel de urari (am auzit spunandu-se chiar ca poti spune "Un Paste fericit!" fara a spune insa acel salut traditional...) sau sa participam la mese festive cu familia, facute cu aceste ocazii. De asemenea, este valabil si pentru sarbatorirea Anului Nou, asa cum este vazuta ea in lume, adica 31 decembrie, participarea la Jocurile Olimpice si multe alte sarbatori care au avut la origine sarbatori politeiste sau pagane. Nu are rost sa spun..acelasi tratament si pentru aniversarile zilelor onomastice, nu putem felicita de ziua numelui si imaginati-va cat de greu este, de exemplu in cazul meu, pentru ca ma numesc Elena.
Anul acesta inainte cu o saptamana mi-am anuntat prin mail toti prietenii si colegii ca datorita revertirii mele, Al-ham-dullilah, nu imi mai serbez ziua de nume, sperand sa evit situatii si explicatii penibile. Si, ce credeti, ca raspunsurile au fost dintre cele mai variate, de la injuraturi si la remarci ca m-au cunoscut de copil si in fiecare an mi-au urat, pana la netinut cont si venit cu flori, pe care, Estaghfirullah, nu am stiut cum sa le refuz...le-am acceptat si le-am explicat ca NU MAI este ziua mea de nume...
Referitor la sarbatorile crestine, pentru mine situatia este foarte complicata...eu locuiesc cu parintii mei, tatal meu este paralizat si el era bucatarul familiei, mama este cardiaca si nu poate face mult efort, ma multumesc sa stiu ca se ocupa ea de tata cu schimbatul, dar restul, cumparaturi, curatenie, gatit, sunt toate ale mele, deocamdata, InshaAlla in curand va veni si sotul meu.
Si iata-ma, eu sunt pusa in situatia de a gati mancare pentru aceste sarbatori si mese festive...si unde sa plec din casa, cand si asa nu mai are nici un farmec reuniunea de familie de cand tata e la pat, plus ca parintii sunt poate nu chiar atat de batrani, cat bolnavi si e bine sa te bucuri de toate momentele cu ei...
Am facut o serie de compromisuri, pe cat posibil, nu mai manaca nimeni in casa carne de porc :), dar totusi, de Craciun le voi face sarmale, fie ele si de vita si va trebui sa stau cu mama la masa, si cu fratii mei, daca vin, sa aiba si ea macar o mica bucurie, pentru ca situatia cu tata a daramat-o complet.

Cum va descurcati voi, frati si surori intru credinta?

Ma'a salaama

[dunia]

Imi pare rau ca intampini aceste probleme
La noi e totul OK, familia mea din Romania serbeaza aceste sarbatori, oricum la noi in casa nu semananca carne de porc deci cu asta este OK.
In rest noi mergem la fiecare Craciun si Anul Nou acolo si de Pasti, si mancam si noi si mergem in vizita la prieteni. O consider o ocazie de a fi aproape de familie si prieteni nu sarbatoare, ste dreptul lor sa sarbatoreasca, eu nu am sa spun ca nu mananc din sarmale deoarece eu nu a Craciun...ar fi chiar ciudat
Ba chiar sotul o ajuta pe mama sa isi cumpere bradul si il duce acasa....
Cand mergem la prieteni toti stiu ca noi nu mancam carne de porc si gatesc altceva. Stiu ca nu bem si nu ne servesc cu bautura.
De asemenea atunci cand avem noi Eid atunci invitam uneori si prieteni crestini la masa, desi nu este o sarbatoare a lor totusi putem sa fim impreuna asa cum si noi mergem pe la ei de sarbatorile crestine
Traim intr-o societate multiculturala si nu poti sa eviti sa ai asemenea relatii si intalniri..ar fi nepoliticos spun eu sa refuzi, mai ales ca parintii tai sunt crestini si au religia lor, tu o ai pe a ta dar asta nu te impiedica sa le respecti religia atata timp cat nu faci nimic haram
Parintii sunt batrani si nu merita sa ii suparam cu asemenea lucruri
Cu ziua de nume eu nu am probleme deoarece nimeni nu o baga in seama. daca de ziua mea de nastere vine cineva cu flori le primesc spun multumesc si spun de asemenea ca noi nu sarbatorim ziua de nastere...nu pot sa i le dau omului inapoi florile, ar fi nepoliticos...pana la urma e doar un gest simbolic
Asta fac in Romania, in Anglia e mai usor deoarece majoritatea stiu despre religia celuilalt cate putin si nu avem probleme, stiu ca un musulman nu bea si nu mananca carne de porc si daca mergem la ei gatesc in asa fel incat sa putem manca si noi.
Prietenii sau colegii crestini ne ureaza de Eid si noi de asemenea le urma de sarbatorile crestine, mie asa mi se pare normal cel putin, la urma urmei intentia conteaza, ar fi culmea ca ei sa ne ureze si noi spunem nimic cand ei au sarbatorile lor.
Eu fac asta cu o anumita intentie si Allah stie cel mai bine

[ummraschid]

Zilele trecute am inceput sa citesc o carte scrisa in limba engleza, legata de sarbatorile non-islamice si acolo se spune foarte clar ca este total interzis sa facem astfel de urari (am auzit spunandu-se chiar ca poti spune "Un Paste fericit!" fara a spune insa acel salut traditional...) sau sa participam la mese festive cu familia, facute cu aceste ocazii. De asemenea, este valabil si pentru sarbatorirea Anului Nou, asa cum este vazuta ea in lume, adica 31 decembrie, participarea la Jocurile Olimpice si multe alte sarbatori care au avut la origine sarbatori politeiste sau pagane.


assalamu alaikum wa rahamatu-llahi wa barakatuhu, draga surioara Elena,

mashaAllah, fie ca Allah subhanahu wa ta'ala sa te intareasca in credinta si sa te faca dintre cei statornici si dintre cei castigatori!...

alhamdulillah, musulmanii au doua sarabatori, DOAR doua, indiferent ce sarbatoresc unii si altii... dincolo de acestea, pentru noi nu trebuie sa existe altceva, ca sarbatoare... conform hadithelor, cei care se aseamana cu un neam, fac parte din el, de aceea, noi nu participam si nu felicitam de sarbatorile nemusulmane....sincer, desi este foarte greu...fiecare avem sau am avut parinti, rude nemusulmane...ca musulman, simt cu tarie si stiu cu siguranta de 1000000% ca Islamul este adevarul...cum as putea sa felicit pe cei dragi...stiind ca ii felicit pentru ceea ce Allah subhanahu wa ta'ala a interzis, si care nu le va fi de nici un folos in Ziua Judecatii...este greu...insa...de multe ori, tacerea sau chiar aprobarea noastra tacita in astfel de cazuri, nu fac decat sa-i intareasca pe cei dragi noua, intr-o religie falsa...sa d e m o n streze slabiciunea noastra...si sa duca cu timpul...la un fel de "adevaruri" paralele...NU EXISTA DECAT UN SINGUR ADEVAR...alhamdulillah, Allah ta'ala ne-a calauzit spre acesta, si inshaAllah sa nu fim dintre cei care se ascund si se rusineaza...refuzul nostru privind astfel de ocazii, inshaAllah, va da loc la intrebari...la posibilitatea de a vorbi despre Islam... si totul se afla in Voia lui Allah subhanahu wa ta'ala...inshaAllah, sa nu fiu inteleasa gresit, noi respectam religia celorlalti, insa nu avem voie sa-i intarim si sa-i sustinem in ea, ci, inshaAllah, sa le vorbim despre Islam, sa le aratam lumina adevarata...

...:give_rose: draga surioara, inshaAllah, Allah subhanahu wa ta'ala sa te binecuvinteze si sa te intareasca, sa-ti daruiasca rabdare si cele mai potrivite cuvinte si cel mai frumos comportament fata de parintii tai...inshaAllah, sa fie si ei dintre cei calauziti spre adevar, amin! :give_rose:

[Elena Tayba]

As-salaamu alaykom wa rahmatuallahi wa barakatuhu dragi surori,

Va multumesc din suflet pentru vorbele frumoase..si pentru sfaturi...
Cu adevarat, viata langa familia crestina este mai dificila, cel putin, eu una, aflata de putin timp pe aceasta minunata Cale a Islamului o resimt din plin.
Citesc foarte mult, incerc sa imi schimb obiceiurile si conduita "din mers"....si se intampla de multe ori sa se iveasca situatii dificile precum aceasta.
Eu am avut cu parintii mei intotdeauna o relatie deosebita...am fost intotdeauna foarte atasata de casa mea si de parinti...si Alhamdullilah...Allah mi-a trimis un sot care a inteles toate acestea, devotamentul meu fata de ei si faptul ca nu ii pot parasi, mai ales acum, cand tata este la pat :(.
Ii ajut cu tot ce-mi sta in putinta...si cel putin din partea mamei, nu am primit niciodata apostrofari ca mi-am schimbat calea intru credinta...ea a vazut in asta dorinta mea de a incepe o viata cu totul noua si s-a bucurat ca am avut aceasta ocazie...Dar totusi, nu la toate lucrurile este atat de deschisa...in sensul ca nu cred ca am sa-i pot impune sa renunte la sarbatorirea evenimentelor specific crestine, mai ales acum, intr-o perioada in care, poate, faptul ca stie ca exista Dumnezeu (vorbes la modul general) caruia ii poate spune pasul si suferintele, ii ofera o stare de siguranta. De cate ori, noi, aflati inca in putere, nu ne-am simtit depasiti de situatie si am implorat din adancul sufletului numele lui Allah? Mie una...mi s-a intamplat...si poate ca sunt inca la inceput si nu stiu a ma ruga "ca la carte" (scuzati-mi expresia), dar stiu ca Allah vede totul si stie ce este in sufletul fiecaruia si de multe ori ii vorbesc ca si cum s-ar afla langa mine...De aceea, poate ca gresesc, dar mi-e greu sa zdruncin temelia batranetilor parintilor mei...incercand sa schimb ceva...
Cat despre aceste sarbatori, cu adevarat, m-am convins...si ceea ce spui tu, sora Ummraschid imi confirma...nu avem voie sa participam, fie si doar fizic, cu atat mai putin sa facem urari...Cum voi respecta eu aceasta...inca nu stiu....
Allah stie mai bine...si imi va arata ce este bine sa fac....

Allah sa va binecuvanteze!

[gabriela guettat]

:salam:

Sora Elena,mashallah am citit shi simt in cuvintele tale,acea strangere de inima,surioara ai INCREDERE IN BUNUL ALLAH subhanahu shi vei vede ca TIMPUL care va trece,va face ca totul sa fie mult mai ushor de acceptat.
ESENTZIALUL este ca tu sa uzi samantza din sufletul tau ,care este CREDINTZA.

Inshallah o sa vina vremuri cand totul o sa ramana numai amintiri, prin care sa fii sigura ca totzi le am intmpinat shi trecut.
Allah subhanahu sa biecuvanteze toata ummah,ameen!

[UmmYaser]

:salam:

Draga Elena.Prin ce ai trecut tu ,am trecut si eu.Timp de 5 ani de zile am stat cu ei si am facut mancare si tot ce era nevoie.A fost greu si greul s-a dus.
Alhamdulillah cu ajutorul Lui Allah am reusit sa ne mutam.
Allah Kareem .Multa rabdare caci rasplata e mare inshallah.
Multa sanatate tie si familiei tale. :give_rose:

[Elena Tayba]

As salaamu alaykum wa rahmatuallai wa barakatuhu

Va multumesc din suflet surorile mele, pentru cuvintele calde si pentru urarile de sanatate...Allah sa va binecuvanteze pe voi si familiile voastre!

N-am mai "trecut" de ceva vreme pe aici...din nefericire acest an si jumatate de cand ma lupt cu greul de abia acum si-a facut simtite efectele...si m-a doborat. N-am sa intru in amanunte...e suficient ca v-am simtit langa mine neconditionat...

Toate cate au fost si toate cate vor veni sunt de Allah si el stie mai bine. Allhamdullilah.


Va multumesc inca o data

Ramadan mubarak!

[hannen]

Salam aleikum tuturor.
E greu,e foarte greu .Eu si acum dupa 7 ani primesc felicitari de ziua onomastica si de Craciun si Paste si culmea ca vin exact de la familia mea.Ei o fac din obisnuinta dar eu citeodata o simt ca pe ...cum sa zic ,ca nu imi respecta alegerile.Ca si cum totul e doar o toana si imi revin eu daca ei imi tot amintesc cum "m-am nascut".
Anul acesta de craciun a fost mama la mine,am facut sarmale ca nah sa simta si ea ca-i sarbatoare(asa zicea ea) si am stat doua zile cica aveam liber,a treia zi aveam de spalat (coincidenta ,n-am facut asta pt. ca sarbatoream ci pt. ca efectiv nu se adunasera multe rufe de spalat) si cum ziceam,imi vine a treia zi de craciun un chef de smotru,curat,spalat.Atit mi-a trebuit!
A iesit un scandal !Ca nu-i respect credinta ca`s sfintele sarbatori si ca eu spal.Zic mama,stai asa,eu incerc sa-ti respect credinta cit pot dar uite casa mea e cam cu susu`n jos si ar cam trebui sa spal.Si da-i si explica ca asa si pe dincolo cu nasterea lui Isus...N-a tinut si ne-am suparat una pe alta pt. vreo 2 zile.
E foarte ,foarte greu .

Citeam in mesajele cuiva din Anglia parca,ca merg in vizita la prieteni crestini si ca aceia nu gatesc porc si nu le ofera bauturi alcoolice.Vreau sa intreb,desi nu gatesc carne de porc,cumpara si gatesc special pt. musafirii musulmani carne halal??Sau asta nu conteaza?
Si alta nedumerire,la intrunirile astea de familie cu ocazia sarbatorilor crestine,nu se serveste la masa alcool?Va asezati la masa pe care este alcool??

[Yusuf]

Assalam aleikum!

Asa este, pentru convertiti este foarte greu atat de sarbatorile crestinesti , cat si de sarbatorile musulmane.De sarbatorile crestine este liniste si sarbatoare peste tot, si tu te simti oarecum in plus.La sarbatorile musulmane, e pe dos, adica nu este nici o atmosfera de sarbatoare, ba chiar de multe ori sunt zile normale de lucru.Ca sa nu mai spun ca musulmanii proveniti din familii musulmane si la randul lor cu familii musulmane, nu fac nimic pentru ca noi, convertitii, sa simtim ca este sarbatoare.Poate ca noi, convertitii, ar trebui pe viitor sa organizam la o moschee, sau altundeva, o mica festivitate de eid.

[maha]

Assalamu aleikum , tuturor. Am intalnit multe persoane convertite care au intampinat fel si fel de dificultati, Allah sa le usureze calea si sa le aline suferintele, amin. Si eu mai primesc cate un telefon pentru urari, dar in general parintii mei au acceptat usor aceasta schimbare, sau cel putin asa mi-au dat impresia, Allah stie cel mai bine ce este in sufletul lor. Chiar tatal meu, caruia i-am ascuns mult timp convertirea mea, el fiind un pic mai sever din fire, a acceptat destul de usor cand i-am spus, Alhamdulillah, gratie Preabunului. Mai face el glumite ironice, dar in general e bine. Tuturor celor care trec prin astfel de dificultati, mesajul meu este sa citeasca si iar sa citeasca, sa isi implementeze mereu lucruri noi din Islam, sa fie optimisti, sa isi spuna durerile PreaBunului Allah in momentele cele mai grele, cerand pentru usurare si sa aiba muuuulta, muuuuulta rabdare, caci Allah ii iubeste pe cei rabdatori.

”Căutați liman în răbdare și în Rugăciune! [Într-adevăr] es este anevoioasă, însă nu pentru cei care cred,/ Care cred că îl vor întâlni pe Domnul lor și că la El se vor întoarce.” (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 2:45,46)

[QURRAT-UL-AIN]

”Căutați liman în răbdare și în Rugăciune! [Într-adevăr] es este anevoioasă, însă nu pentru cei care cred,/ Care cred că îl vor întâlni pe Domnul lor și că la El se vor întoarce.” (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 2:45,46)
Intr-adevar trebuie avuta dreptate, dar cat se poate un om sa reziste presiunilor puse asupra lui ?La un moment dat cade in depresie, sau se razbuna la randul lui pe oamenii pe care-i iubeste cel mai mult....Este o singura viata de la bunul Allah, una singura, legatura dintre parinti si copii ar trebui sa fie una sfanta, ar trebui sa ne purtam cu copiii nostri ca atunci dupa ce le-am dat nastere....dar poate nu este valabil pentru toti, unii copii nu sunt doriti si ura parintilor ramane toata viata aspra copiilor, in momente de greseala, acestia aduc aminte copiilor ca s-au nascut din "greseala" si nu din voie...Unii l-au ales pe Allah , si ceilalti nu inteleg...nu inteleg de ce nu mananca ca ei, de ce nu se imbraca ca ei, de ce nu beau la masa cu ei...si de aceea mai devreme sau mai tarziu se razvratesc...incep sa arunce sageti, si din sageti vorbe urate si venin...Cat poate suporta un singur om?Cat?Oare cate zile si nopti trebui sa planga ca sa impace pe cei ce nu-i inteleg?Fuga pe o insula ar fi o solutie...Cineva imi spunea ca sunt puterinca si pot sa ma ridic,de cate ori ma loveste cineva, dar am obosit, uneori simt ca nu mai are rost sa ma mai ridic, si cred ca este un vis urat, ca intr-o viata de om, intr-o lume reala , nu pot exista oameni atat de cruzi ku copiii lor...si ma ciupesc, imi dau o palma...degeaba, visul este realitate si din pacate , am o vanataie in lokul unde m-am ciupit...ce tragedie...Am obosit...si totusi cred ca toate au un scop, si ca dupa plaoie vine lumina...dar cand?si nu-mi ramane decat sa-mi iau prietenii alaturi, dar ma intreb daca am...sunt puternica desi e foarte greu...
As vrea sa fie numai pace si iubire in lume, dar din pacate nu se poate...unii s-au nascut doar ca sa-i faca pe altii nefericiti...si culmea, ca prin vene trece acelasi sange........

[maryam]

”Căutați liman în răbdare și în Rugăciune! [Într-adevăr] es este anevoioasă, însă nu pentru cei care cred,/ Care cred că îl vor întâlni pe Domnul lor și că la El se vor întoarce.” (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 2:45,46)
Intr-adevar trebuie avuta dreptate, dar cat se poate un om sa reziste presiunilor puse asupra lui ?La un moment dat cade in depresie, sau se razbuna la randul lui pe oamenii pe care-i iubeste cel mai mult....Este o singura viata de la bunul Allah, una singura, legatura dintre parinti si copii ar trebui sa fie una sfanta, ar trebui sa ne purtam cu copiii nostri ca atunci dupa ce le-am dat nastere....dar poate nu este valabil pentru toti, unii copii nu sunt doriti si ura parintilor ramane toata viata aspra copiilor, in momente de greseala, acestia aduc aminte copiilor ca s-au nascut din "greseala" si nu din voie...Unii l-au ales pe Allah , si ceilalti nu inteleg...nu inteleg de ce nu mananca ca ei, de ce nu se imbraca ca ei, de ce nu beau la masa cu ei...si de aceea mai devreme sau mai tarziu se razvratesc...incep sa arunce sageti, si din sageti vorbe urate si venin...Cat poate suporta un singur om?Cat?Oare cate zile si nopti trebui sa planga ca sa impace pe cei ce nu-i inteleg?Fuga pe o insula ar fi o solutie...Cineva imi spunea ca sunt puterinca si pot sa ma ridic,de cate ori ma loveste cineva, dar am obosit, uneori simt ca nu mai are rost sa ma mai ridic, si cred ca este un vis urat, ca intr-o viata de om, intr-o lume reala , nu pot exista oameni atat de cruzi ku copiii lor...si ma ciupesc, imi dau o palma...degeaba, visul este realitate si din pacate , am o vanataie in lokul unde m-am ciupit...ce tragedie...Am obosit...si totusi cred ca toate au un scop, si ca dupa plaoie vine lumina...dar cand?si nu-mi ramane decat sa-mi iau prietenii alaturi, dar ma intreb daca am...sunt puternica desi e foarte greu...
As vrea sa fie numai pace si iubire in lume, dar din pacate nu se poate...unii s-au nascut doar ca sa-i faca pe altii nefericiti...si culmea, ca prin vene trece acelasi sange........

:salam:
Si eu as vrea ca tine, si eu imi pun astfel de intrebari uneori, si eu am astfel de sentimente uneori...nu stiu daca te ajuta cu ceva, insa as vrea sa stii ca nu esti singura nici tu, nici eu, nicunul dintre cei care sufera.
Cred cu tarie ca ALLAH stie mai bine decat noi, de ce e asa si nu cum percepem noi ca ar fi mai bine.
Si mai stiu ca, asa cum scrie in Coran, in orice rau exista un bine, sesizabil sau nu.
Cred ca puterea si taria vind e la ALLAH, cred ca nu e nicio problema daca uneori ne impiedicam si cadem, la propriu, in depresii, angoase, frustrari...sunt sigura ca si tu ai simtit dupa astfel de perioade o forta inexplicabila si o energie care te facxea sa nu-ti simti pasii.
Astea toate fac parte din viata.
Din punctul meu de vedere pot pierde orice: familia, copiii, sotul, parintii...orice. Important este s anu pierd ceea ce am dobandit: credinta si manifestarile ei, uneori timide, alteori apta de doborat munti.
As vrea sa am acea siguranta ca ALLAH este multumit de mine, restul, aproape ca nu conteaza, insa vezi tu, de restul depinde, cred, in mare parte multumirea Lui.
Asa ca incerc sa-mi fac treaba, la locul meu...raspuns pentru copiii mei, pentru familia mea, pentru el si pentru mine, am sa dau socoteala si pentru ceea ce am facut, sau cum am transmis acest mesaj, cum am raspandit islamul...si exista in fiecare perioada a vietii o ierarhie a importantei. Asa ca, sperand si rugandu-ma sa fie bune alegerile, merg mai departe.
Asta iti doresc sa faci...cu seninatate. LA TAHZAN, IINN ALLAHU MA`ANA! :give_rose:

[gabriela guettat]

:salam:

Adorrrrrrr fraza asta

``As vrea sa am acea siguranta ca ALLAH este multumit de mine, restul, aproape ca nu conteaza, insa vezi tu, de restul depinde, cred, in mare parte multumirea Lui.``

SubhnAllah,cred ca putem sa rezumam totul intr o astfel de fraza.
Credintza este cea care ne da curajul;cu cat e mai puternica shi dominatoare,in sufletul nostru,cu atat curajul de a infrunta raul devine o simpla etapa a vietzii.

[QURRAT-UL-AIN]

va multumesc pentru bunatatea si raspunsurile voastre...se vede ca ati tras aceeasi concluzie...unii au mai mult sau mai putin credinta...mai am un motiv sa cad o treapta mai jos...

[QURRAT-UL-AIN]

Dar Allah ai ajuta pe cei ce ai cer ajutorul, asa ca am sa incerc mai des sa-i vorbesc, si sa-L fac multumit de mine prin comportamentul meu...

[ummraschid]

assalamu aalykum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu,

:give_rose: mashaAllah, surioare dragi, Maryam si Gaby, fie ca Allah subhanahu wa ta'ala sa va rasplateasca fiecare cuvant, fiecare fapta si fiecare intentie, amin!

:give_rose: draga surioara QURRAT-UL-AIN, fie ca Allah subhanahu wa ta'ala sa-ti usureze framantarile, sa-ti alunge grija si sa-ti aline tristetea, amin... increde-te in Allah subhanahu wa ta'ala, caci El nu incarca nici un suflet cu ceva ce nu ar putea suporta, si incearca sa ai rabdare, caci Allah ta'ala ii iubeste pe cei rabdatori, alhamdulillah.

Ya Allah, intareste-ne pe toti in credinta si in evlavie si nu ne lasa sa ne sfarsim din viata altfel decat musulmani!...

[maryam]

va multumesc pentru bunatatea si raspunsurile voastre...se vede ca ati tras aceeasi concluzie...unii au mai mult sau mai putin credinta...mai am un motiv sa cad o treapta mai jos...


:006:
:salam:
Nu ai de ce sa multumesti nimanui, IN AFARA DE ALLAH!
Si tu si eu si noi toti trebuie sa-I multumim numai Lui!
Chiar si cei mai indreptatiti sa considere ca merita multumiri, tot catre ALLAH trebuie sa se intoarca.
Si sa nu gandesti asa.
Ai toate motivele sa urci repejor multe trepte si nicidecum sa cazi...nu stii tu ca, unul care posteaza pe forum si pare mashaa ALLAH, chiar e mashaa ALLAH! INSHAA ALLAH SA FI TOTI!!!
Important este sa nu credem ca suntem mashaa ALLAH, am sa-ti spun o glumita, uneori la moschee veneau fete si secretara de acolo imi spunea: maryam, vorbeste tu...si vorbeam, alhamdulillah...dupa cateva "sedinte" le vedeai asa, pierdute in extaz si spuneau: vreau sa fiu ca tine, sa ma imbrac asa, bla, bla...si eu le spuneam mereu: sa te ferasca ALLAH! Cum sa vrei asa ceva, sa vrei sa fii ca Aysha, ca Khadija, ca Maryam, alaihi salam, tu crezi ca daca ti-am spus doua sure si ti-am explicat cum sa te rogi sunt sus? Nu fetita, si eu sunt la inceput de drum, nu fac multe lucruri bine, nu ma imbrac islamic 100%, ma ia gura pe dinainte, sunt foarte rebela si am muuuuuuuuulte defecte pentru o muslima...apoi, uneori fetele radeau, ziceau, daca te aude cineva o sa zica ca esti vai de tine...
Cred ca ai inteles ideea, important este sa nu fim multumiti niciodata de noi insine, insa nici nu trebuie sa ne desconsideram, sa fim siguri ca se poate mai bine si sa ne straduim asa, intr-un adevarat jihad ca sa ne perfectionam in atitudini, morala, etica si mai ales in credinta si stiinta; apoi, cred ca restul va veni de la sine.
ALLAH sa te/ne ajute!

[maryam]

:006:
:salam: surioara ummraschid :give_rose:
Amiin du`a urilor tale.
ALLAH sa te ajute si sa-ti usureze toate lucrurile si sa ne ajute si pe noi sa te avem cat mai repede inapoi, caci fara tine, nu este la fel de bine.
Iti simtim lipsa si cred ca avem nevoie cu totii de intelepciunea si de puterea ta.
Te imbratisez cu drag. Cu mare drag.
:give_rose: :give_rose: :give_rose:

[munir]

Postarea anterioara a fost mutata de moderator in noul trend special creat

[ummraschid]

assalamu alaykum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu,

Allah subhanahu wa ta'ala ne calauzeste pe fiecare intr-un alt fel, intr-un fel special, ISLAMUL este insa unde ne intalnim, cu totii, alhamdulillah!...

JazakAllah khair frate Munir, pentru publicare, inshaAllah, invatamintele acestei confesiuni (si nu numai) nu se vor opri aici, nu ne vor fi doar noua de folos, ci multor altora dupa noi, deja reveniti la Islam sau inca in cautarea acestuia!...
Mi-as fi dorit insa un topic aparte pentru postare - nu asa, ascunsa, unde sa fi putut aduce multumiri...