Profetii si trimisii lui Allah

[flor6]

Putem defini tremenul de profet fiind :fiinta umana ce a fost trmisa de catre Allah pentru a ne aduce la cunostinta cuvantul sau.Fiecare profet a avut menirea sa,fiecare dintre aceștia a chemat propriul său popor la credința în Allah. Au chemat oamenii să nu mai creadă în alți zei și idoli, i-au învățat pe oameni cum să trăiască în adevăr, ca să se îndeplinească voia lui Allah și au elaborat legi drepte care să reglementeze viața lor în societate.
Profeți au fost numiți din rândul mai multor neamuri și că în general ei au propovăduit aceeași religie pe care a propovăduit-o și profetul Muhammed. Din acest punct de vedere toți profeții sunt egali între ei. Cineva care acceptă pe unul dintre ei, implicit trebuie să-i accepte și pe ceilalți, iar cine reneagă pe unul dintre ei, trebuie să renege și pe ceilalți. Tocmai de aceea în Islam este necesar să credem în toți profeții.
Profeții și mesagerii erau ființe umane. Niciodată nu-i vom numi fiii lui Allah. Allah este singurul și El nu are pereche sau fiu. Este un păcat să afirmăm că Allah are vreun fiu sau perche. Mesajul tuturor profeților și al mesagerilor este unul și același. După cum Allah este unic, la fel și mesajul său este unul singur. Toți Profeții de la Adam la Muhammed au fost trimiși cu același mesaj: și anume, totală supunere a omenirii față de Allah.
Profeții lui Allah menționați în Coran: Numele din Coran 1. Adam 2. Idris 3. Nuh 4. Hud
5. Salih 6. Ibrahim 7. Ismail 8. Ishaq 9. Lut 10. Ya’qub 11. Yusuf 12. Shu’aib 13. Ayyub
14. Musa 15. Harun . Dhu’kifl 17. Dawud 18. Suleiman 19. Ilias 20. Al-Yasa 21. Yunus
22. Zakariyya 23. Yahua 24. Isa 25. Muhammed


Ce mi-as dori as vrea ca fiecare(cine doreste si ii multumesc) sa isi aleaga un profet si sa scrie cate ceva despre el. Sincer pe unii abia i-am descoperit.

[flor6]

Eu primul ca e mai simplu :)

Profetul Ibrahim (Avram) a trăit în țara din Sudul actualului Irak. Tatăl său Azar făcea idoli și-i vindea. Oamenii locului obișnuiau să-i venereze pe acești idoli făcuți de ei înșiși. Aveau un templu pentru acești idoli pe care îi venerau. Avram era un băiat inteligent. I se părea ciudat să vadă oameni prosternându-se pe jos în fața idolilor făcuți din piatră, care nu se puteau nici mișca, nici vorbi. Ei nu puteau nici măcar să alunge muștele care li se așezau pe ochi și pe nas. Avram s-a întrebat de ce oamenii venerează asemenea statui fără putere. Odată el și-a întrebat tatăl:
-O, tatăl meu, de ce venerezi idoli care nu pot nici vorbi nici auzi?
Azar s-a supărat și l-a avertizat pe Avram să nu pună asemenea întrebări. Avram a avut o idee. El s-a gândit că le-ar putea da oamenilor o lecție practică. Odată, când oamenii erau ocupați cu sărbătorirea unui festival, Avram s-a dus la templu unde erau păstrați idolii. El i-a întrebat:
-Ce mai faceți? Aici aveți mâncare și băutură. De ce nu vă serviți?
Idolii de piatră erau tăcuți, firește. Atunci Avram a luat un topor și a început să spargă toți idolii în afară de cel mai mare pe care l-a cruțat anume. Când a terminat, a lăsat toporul atârnat de gâtul celui mai mare idol. La întoarcerea de la sărbătoare, oamenii au venit la templu să se închine idolilor dar au fost uimiți văzând jalnica stare a zeilor lor. Au fost șocați, mâhniți și furioși:
-Cine a făcut acest rău? s-au întrebat. S-au gândit la Avram-singurul care vorbea nerespectuos despre idoli.
În curând Avram a fost găsit. L-au întrebat:
-Cine a spart idolii?
Ibrahim a replicat calm:
-Întrebați-l pe cel mai mare idol. Oamenii știau că idolii nu pot vorbi. Ei au spus:
-O Avram, nu știi că idolii nu vorbesc? Avram a replicat:
-Atunci de ce îi venerați? Nu pot vorbi, nu se pot mișca, nu pot înțelege nimic. De ce vă rugați lor?
Oamenii n-au avut ce să răspundă. Erau siguri că Avram a spart idolii. Nu puteau lăsa lucrurile așa. Ei au ținut o adunare și au hotărât să-l ardă pe Avram de viu. Trebuiau să-și apere zeii. Dar Allah era de partea lui și nimic nu-l putea atinge pe Avram dacă făcea un lucru bun. S-a aprins un foc mare în care Avram a fost aruncat. Dar s-a întâmplat un miracol! Focul nu i-a făcut nici un rău. Allah l-a protejat. Oamenii au fost uimiți să vadaă aceasta și nu și-au putut crede ochilor. Dar așa era. Avram a fost fericit și persecutorii lui s-au simțit triști și neajutorați.
Mintea cercetătoare a lui Avram era în căutarea lui Allah. S-a gândit și s-a tot gândit. I s-a părut că Luna strălucitoare ar putea fi Stâpânul său. Dar când luna a dispărut el și-a spus:
-Nu, un lucru trecător nu poate fi Stăpânul meu.
S-a uitat la soare și și-a spus:
-El este cel mai mare și este Stăpânul meu. Dar când și soarele a coborât, Avram și-a spus:
-Nu acesta nu poate fi Stăpânul meu.
A ajuns la concluzia că doar cel permanent, Nepieritor și Atotștiutor, Atotputernic poate fi Stăpânul său. Stelele, luna, Soarele nu pot fi Stăpânul. Astfel, Allah i-a dat lui Avram lumina adevărului. Avram a fost un trimis și un slujitor al lui Alah , el l-a iubit pe Allah mai mult decât orice altceva. El a fost gata să-și sacrifice fiul, Ishmael, la porunca lui Allah. Allah a acceptat promptitudinea lui Avram și a trimis în loc un miel pentru a fi sacrificat.Pentru comemorarea acestuia există sărbătoarea numită Sărbătoarea Jertfei. Prima clădire construită pe suprafața pământului cu scopul de a face rugăciunea pentru Allah este Kâbe. Cea dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru oameni este aceea din Bakka , cea binecuvântată și călăuzitoare pentru toate lumile . Ea a fost construită cu 2000 de ani î.H. de către profetul Ibrahim și fiul său Ismail la Mekka. Pentru a indica locul din care se face înconjurarea acestei construcții a fost așezată în colțul de Sud-Est o piatră neagră, iar primul ocol al acestei construcții a fost realizat de profet împreună cu fiul său Ismael.

[abbu]

Avraham nu poate fi Ibrahim....Avraham care a dat monoteismul poporului evreu-pentru prima data, este cel ce si-a luat poporul si au plecat spre tara promisa.
El este cel ce si-aa luat copilul Isaac sa-l sacrifice...asta cu 3000 de ani inainte de a apare islamul si Coranul.

[abbu]

Eu am sa vorbesc despre Moise,imi place statuia lui facuta de Michelangelo.
Ce mai stiu eu din povestile ce mi le spunea bunica:

Moșé ben Amram, Moise, fiul lui Amram, și este fondatorul, după tradiție, al religiei evreilor - iudaismul, Această religie e uneori numită de aceea și mozaism, după Moise.

Asadar se spune ca poporul evreu de foame a plecat din Canaan spre Egipt unde era faraonul.
dar soldatii faraonului nu ii placeau pe straini si pentru ca se zvonise ca unul din acesti evrei va lua locul faraonului,acesta a hotarat sa omoare pe toti copii..pe Moise ca sa-l salveze,l-au pus parintii intr-un cos si a ajuns plutind pe apa Nilului pana la fata faraonului.
Aceasta l-a ascuns,l-a crescut ca un egiptean pana cand incepe sa vada ca este deosebit de egipteni.
am sa scurtez povestea, caci Moise a vorbit cu D-zeu care i-a spus sa scoata poporul lui israel din robie.
Si cum faraonul se opunea, dumnezeu l-a ajutat pe Moise sa faca 10 minuni care sa-i inspaimante pe egipteni...Nu le mai tin minte,ceva cu intuneric,lacuste,bube,ciuma,ce mai egiptenii s-au ingrozit si i-a lasat sa plece...
Pe drum alte minuni,Moise taie marea cu toiagul sa poata trece,bate cu batul intr-o piatra si au apa,apoi face sa cada din cer mana sa aiba poporul ce sa manance..
Dar poporul e nedisciplinat si se revolta mereu ca nu mai ajung odata inapoi in tara lor
Aron fatele lui Moise cu care aceste conducea poporul incepe si el sa murmure,asa ca Moise suparat cere ajutor la Dumnezeu.Acesta ii spune sa se urce pe munte sa ii vorbeasca ,dar fara sa il vada la fata.4 zile a stat Moise pe munte timp in care poporul si-a facut de cap,a trecut iar la idoli si a facut un vitel de aur sa se inchine la el...
A coborat Moise si tare s-a suparat,a dat de pamant cu tablele legii prmite de la Dumnezeu,
a topit vitelul de aur si a omorat pe razvratiti...
apoi a luat din nou tablele si le-a aratat poporului ca fiind legea de baza a evreilor
adica cele 10 porunci
Moise asa cum i-a spus Dumnezeu nu a ajuns in tara fagaduita,doar poporul lui, sub conducerea lui Aron
Dupa 40 de ani prin desert Moise s-a urcat pe un munte undeva prin Sinai si a ramas acolo sa moara.

Moise s-a casatorit cu Sefora (în ebraică Tzipora), fiica lui Ietro, care i-a nascut un copil. Fiului i-au pus numele Ghershom ("Sunt străin aici")pentru ca erau straini in Egipt;

[ummraschid]

assalamu alakyum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu,


mai intai, jazakAllah khair, :give_rose: surioarei flor, pentru acest topic atat de important!...Allah subhanahu wa ta'ala sa-ti rasplateasca munca si stradania cu care cauti stiinta adevarata!!...si sa-ti usureze acumularea a cat mai multa!!...

multumesc si lui abbu, pentru postarea ei, insa cum noi avem un mare respect fata de TOTI Profetii lui Allah subhanahu wa ta'ala, nu puteam sa las doar aceste randuri, pentru ca nu povestim despre mos craciun, astaghfirAllah, ci despre Moise, Profetul si Trimisul lui Allah subhanahu wa ta'ala...


Avraham nu poate fi Ibrahim....Avraham care a dat monoteismul poporului evreu-pentru prima data, este cel ce si-a luat poporul si au plecat spre tara promisa.
El este cel ce si-aa luat copilul Isaac sa-l sacrifice...asta cu 3000 de ani inainte de a apare islamul si Coranul.


...ba da, abbu, Ibrahim, pacea fie asupra sa, ESTE ACELASI Avraam, de care stii tu, si Islamul nu a "aparut" odata cu Profetul Muhammad, *salat*, ci este aceeasi religie pe care au avut-o TOTI Profetii si Trimisii lui Allah subhanahu wa ta'ala, de la Adam, pacea fie asupra lui - pana la Muhammad, pacea si binecuvantarea fie asupra sa: toti profetii au venit cu acelasi mesaj - credinta in Unicul Dumnezeu - Allah Preainaltul!...

[ummraschid]

Povestea lui MOISE, pacea fie asupra sa
(fragmente extrase din "Istorisiri despre Profeti" - Ibn Kathir)



Numele său este Moise bin Imran bin Qahath bin Azar bin Levi bin Iacob bin Isaac bin Avraam – Pacea fie asupra lor.

Allah subhanahu wa ta'ala spune:

Şi pomeneşte-l în Carte pe Moise! El a fost ales şi a fost un trimis şi un profet. ~ Noi l-am chemat din partea dreaptă a Muntelui Tor şi l-am apropiat de Noi ca tainic ~ Şi l-am dăruit Noi, prin îndurarea Noastră, pe fratele său Aaron, ca profet.
[19:51-53]


Ta’, Sin, Mim. ~ Acestea sunt versetele Cărţii celei limpezi. ~ Noi îţi recităm în tot adevărul, din povestea lui Moise cu Faraon, pentru [a preveni] un neam [de oameni] care cred. ~ Faraon a devenit prea semeţ pe pământ. A împărţit neamul lui în trepteşi se purta cu trufie, slăbind o ceată dintre ei, măcelărindu-i pe fiii lorşi lăsându-le în viaţă doar pe copilele lor. El era dintre făcătorii de stricăciune. ~ Însă Noi am dorit să Ne arătăm îndurarea faţă de aceia care au fost socotiţi slabi pe pământşi să-i facem pe ei pilde [de credinţă]şi să-i facem pe ei moştenitori. ~Şi să le dăm lor putere pe pământşi să le arătăm lui Faraon, lui Hamanşi oştenilor lor lucrurile de care lor le-a fost teamă [să nu se
întâmple]
[28:1-6]


Naşterea lui Moise

Faraonul a luat măsuri pentru a se asigura că Moise nu se va naşte, a numit chiarşi oamenişi moaşe care să verifice în mod frecvent fiecare femeie însărcinatăşi să cunoască timpul aproximativ al naşterii. Nici o femeie nu dăduse naştere la vreun băiat fără ca oamenii Faraonului să-l măcelărească chiar în acel moment.

In Biblie se spune că Faraonul a poruncit ca băieţii să fie ucişi numai pentru a slăbi moralulşi puterea izraeliţilor, astfel ca aceştia să nu se împotrivească niciodată Faraonului sau să lupte împotriva lui. (Biblia, „Ieşirea”, 1) Acest lucru nu este adevărat. Aceasta poate s-a întâmplat după ce Moise a fost trimis ca profet, după cum se spune în Coran:

Şi când le-a adus lor Adevărul de la Noi, atunci au zis ei: "Omorâţi-i pe pruncii acelora care au crezut împreună cu elşi lăsaţi-le în viaţă numai pe femeile lor!" Dar viclenia necredincioşilor nu este decât în deşert
[Coran 40:25]

Adevărul este că Faraonul a poruncit uciderea pruncilor pentru a se asigura că Moise nu se va naşte.

Mulţi exegeţi au spus: „Copţii (egiptenii) s-au plâns Faraonului că izraeliţii scad din ce în ce mai mult în număr din cauză că băieţii sunt ucişi, astfel că în curând atât bătrânii, câtşi tinerii ar putea pieri. Drept urmare, ar putea pierde mâna de lucru izraelităşi atunci ar fi nevoiţi să ducă ei la împlinire acele munci pe care aceştia le făceau. Atunci Faraonul a găsit o soluţie „bună” din punct de vedere economicşi social: a dat un nou ordin, ca din acel moment să fie ucişi toţi cei ce se nasc pe parcursul acelui anşi să fie cruţaţi toţi cei ce se nasc în anul următor. Se spune că Aaron s-a născut în anul îndurării când copiii nu erau ucişi, iar Moise s-a născut în anul în care aceştia erau ucişi. Mama lui Moise s-a îngrijorat tare în momentul în care a rămas însărcinată. Cu toate acestea, semnele sarcinii nu erau vizibile la ea. Când l-a născut pe Moise, i-a fost revelat să facă un coş precum un cuib. Apoi a luat o funie lungăşi cu un capăt a legat coşul, iar celălalt capăt al funiei l-a legat de casa în care locuia. Locuinţa ei se afla pe malul Nilului. Il hrănea, iar când simţea vreo primejdie, îl aşeza în coşşi dădea drumul funiei, astfel că acesta nu se mai putea zări de păpurişul Nilului.”

Allah a spus:

Şi i-am revelat Noi mamei lui Moise: “Alăptează-l! Iar dacă te temi pentru el, aruncă-l în mare! Şi nu-ţi fie teamăşi nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tineşi-l vom face pe el [unul] dintre trimişi!” ~Şi clanul lui Faraon l-a cules, ca să le fie lor duşmanşi [motiv de] tristeţe! Faraon, Hamanşi oştenii lor erau ei păcătoşi. ~Şi a zis soţia lui Faraon: “[Acest copil] va fi o bucurie pentru mineşi pentru tine! Nu-l ucideţi! S-ar putea să ne fie de folos sau îl vom lua noi ca fiu! Insă ei nu presimţeau!
[ 28:7-9]

Suhaili a spus: „Mama lui Moise se numea Iochebed. I-a fost revelat să nu se teamă, căci, chiar de fiul ei va dispărea, Allah îl va aduce din nou alături de ea, deoarece Hotărârea Lui era să-l trimită pe Moise ca mesagerşi profet al Său. El va fi un om însemnat în această lume şi în cea de apoi.Şi a făcut ea cum i se poruncise. Totuşi, într-o zi a uitat să lege funia de casă.Şi coşul în care se afla Moise a plutit până ce a ajuns la palatul Faraonului.Şi atunci: „...clanul lui Faraon l-a cules, ca să le fie lor duşmanşi [motiv de] tristeţe! Faraon, Haman şi oştenii lor erau ei păcătoşi.

[ummraschid]

Moise intră în palatul Faraonului

Exegeţii au menţionat: „Sclavele Faraonului „l-au cules” din apa Nilului, când se afla în acel coş închis. Acestea nu au avut curajul să-l deschidă, aşa că l-au adus în faţa soţiei Faraonului, Asiia bint Muzahim bin Ubaid bin Raiian bin Ualid, care era Faraon în vremea lui Iosif. S-a spus de asemenea că ea ar fi fost evreică din neamul lui Moise. Intr-o altă versiune se spune că era mătuşa lui. In acest fel a relatat Suhaili.”

Vom vorbi de asemenea despre eaşi când vom menţiona povestea Mariei (Mariam) bin Imran, căci ambele se vor număra printre soţiile Profetului în Paradis.

Când Asiia a deschis coşul, a aflat acolo un băiat a cărui faţă era luminoasă. Din prima clipă în care l-a văzut l-a îndrăgit. Când a venit Faraonul, a întrebat-o: „Ce înseamnă asta?”Şi a dat poruncă să fie măcelărit. Insă ea l-a rugat pe Faraon ca acesta să fie un dar, spunând că el va fi „o bucurie pentru mine şi pentru tine”. Faraonul a spus: „O bucurie pentru tine, da, însă o bucurie pentru mine, nu.” „S-ar putea să ne fie de folos" Cu adevărat, Allah a binecuvântat-o aşa cum a sperat ea, El a călăuzit-o în această lume, iar în Lumea de Apoi ea se va număra printre cei ce vor sălăşlui în Paradis. „...sau îl vom lua noi ca fiu” Să-l adopte, căci Faraonulşi soţia sa nu aveau copii. „Insă ei nu presimţeau!” Nu ştiau ei ce ascunsese Allah de ei, iar acest băiat urma să le facă regatul fărâme.

In Biblie se spune că cea care a scos coşul din apa Nilului a fost fiica Faraonului, însă nu se menţionează nimic despre soţia lui, ceea ce din punctul
de vedere al Coranului este total greşit. (Biblia, „Ieşirea”, 2)

Allah a spus:


Şi inima maicii lui Moise a devenit goală. Şi puţin a lipsit ca ea să nu dea totul în vileag, dacă Noi nu i-am fi întărit inima pentru ca ea să fie dintre cei credincioşi ~Şi i-a zis ea surorii lui: “Urmăreşte-l!”Şi a privit ea la el de la distanţă, fără ca ei să-şi dea seama. ~Şi Noi l-am oprit pe el mai înainte de aceasta de la doici.Şi a zis [sora lui Moise]: “Să vă duc eu la stăpânii unei case, care să-l îngrijească pentru voişi care să-i fie lui buni sfătuitori?” ~Şi astfel l-am adus Noi înapoi la mama lui, pentru ca ea să se bucureşi să nu fie mâhnităşi pentru ca săştie că făgăduinţa lui Allah este adevărată. Dar cei mai mulţi dintre
ei nu ştiu.
[28:10-13]

Ibn Abbas, Mujahidşi alţii au spus: „Şi inima maicii lui Moise a devenit goală” înseamnă că inima ei era goală în ceea ce privea toate lucrurile din această lume, căci suferinţa ei era atât de mare încât nu se putea gândi la altceva în afară de Moise. „Şi puţin a lipsit ca ea să nu dea totul în vileag”, adică era aproape gata să dezvăluie neamului ei ceea ce făcuseşi să înceapă să-l caute pe Moise fără a se mai ascunde.
„Şi i-a zis ea surorii lui” (adică fiicei sale cele mari): “Urmăreşte-l!”(oriunde este dus şi adu-mi ştiri despre el). „Şi a privit ea la el de la distanţă, fără ca ei să-şi dea seama.” Moise a fost dus în palatul Faraonului,şi, de vreme ce doreau să-l păstreze, au început să caute pe cineva care să-l supravegheze. Moise însă nu a acceptat să fie alăptat de vreo doică. Nu maiştiau ele ce să facă, după cum a grăit Allah: „Şi Noi l-am oprit pe el mai înainte de aceasta de la doici.” Atunci l-au trimis împreună cu moaşeleşi cu alte femei la târg, gândindu-se că poate acolo vor găsi pe cineva care să-l alăpteze. Când se aflau acolo, sora lui Moise l-a zăritşi fără a le da vreun indiciu din care acestea să-şi dea seama că ea era sora lui, le-a zis: “Să vă duc eu la stăpânii unei case, care să-l îngrijească pentru voi şi care să-i fie lui buni sfătuitori?” Ibn Abbas a zis: „După ce a rostit aceste vorbe, ele au întrebat-o: «De unde ştii tu că ei îi vor fi buni sfătuitori?» Ea a răspuns: «Nu am dorit altceva în afară de fericireaşi confortul regelui».”
Şi atunci le-a dus la casa ei. Mama lui Moise l-a luat în braţe şi l-a pus la sânul ei. De îndată a început să sugă. S-au bucurat ele peste măsurăşi au trimis un sol să o înştiinţeze pe Asiia. Aceasta a chemat-o de îndată la palatul eişi i-a oferit să locuiască acolo [în palat], lucru pe care ea nu l-a acceptat. A spus că avea soţşi copiişi nu putea să rămână acoloşi să alăpteze acel copil. A spus de asemenea că era de acord [să-l alăpteze] numai dacă îl lăsau să locuiască în casa ei. Asiia a fost de acord cu această propunereşi a plătit toate cheltuielile necesare copilului.
Mama lui Moise s-a întors fericită acasă alături de fiul ei. Allah a spus:„Şi astfel l-am adus Noi înapoi la mama lui, pentru ca ea să se bucureşi să nu fie mâhnităşi pentru ca săştie că făgăduinţa lui Allah este adevărată. Dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.”

A fost o îndurare Divină ce i-a fost acordată lui Moise, după cum a grăit Allah către Moise pe muntele Tor:

Şi Noi ţi-am mai dăruit graţia Noastră şi altădată, ~ Când i-am revelat mamei tale ceea ce a fost revelat: ~ „Aşează-l pe el într-un sicriaşşi aruncă-l pe el în valuri, pentru ca apoi apa fluviului să-l arunce la mal, de unde îl va lua un duşman al Meuşi duşman al lui!”Şi am pogorât asupra ta dragostea Mea [şi să fi iubit şi de ceilalţi], pentru ca tu să fii crescut sub ochii Mei.
[20:37-39]

Toţi cei care îl vedeau pe Moise îl îndrăgeau încă din primul moment. Qatadaşi alţi învăţaţi au spus că Asiia l-a îmbrăcat cu cele mai bune veşminte, l-a hrănit cu cea mai bună mâncareşi i-a oferit cele mai bune condiţii de joacăşi amuzament. Toate acestea veneau de la Allah,şi de aceea se spune că a fost crescut „sub ochii Mei.”

Allah a spus:

Şi când a ajuns el la vârsta bărbăţiei şi era pe deplin format, i-am dat lui nţelepciune şi ştiinţă. Astfel îi răsplătim Noi pe făcătorii de bine. ~Şi a intrat el în cetate într-un moment de neatenţie a locuitorilor ei.Şi a găsit în ea doi bărbaţi care se certau între ei: unul era din tabăra lui, iar celălalt era dintre duşmanii lui. Cel din tabăra lui l-a chemat în ajutor împotriva celui dintre duşmanii lui.Şi l-a lovit Moise [cu pumnul]şi l-a ucis pe el.Şi a zis el: “Aceasta este o faptă a lui Şeitan; el este un duşman învederat care duce la rătăcire!” ~ A zis el: “Doamne, eu am fost nedrept faţă de mine însumi. Deci iartă-mă pe mine!”Şi l-a iertat pentru că El este Iertător, Indurător. ~ A mai zis el: “Doamne, pentru că Tu ai revărsat graţia Ta asupra mea, eu nu voi fi susţinător al nelegiuiţilor!”
[28:14-17]

[ummraschid]

Crima lui Moise

Atunci a revelat Allah motivul pentru care Moise a fost nevoit să părăsească Egiptul, să meargă la Madianşi să rămână acolo pentru o vreme.

Allah a spus: „Şi a intrat el în cetate într-un moment de neatenţie a locuitorilor ei.” Ibn Abbas, Suddi, Qatadaşi alţii au spus că era vremea amiezii, când cei mai mulţi oameni se odihnesc. Intr-o altă versiune relatată de Ibn Abbas se spune că era între asfinţitşi rugăciunea de seară,Iş a. „Şi a găsit în ea doi bărbaţi care se certau între ei: unul era din tabăra lui (era evreu), iar celălalt era dintre duşmanii lui (din neamul copţilor). Cel din tabăra lui l-a chemat în ajutor împotriva celui dintre duşmanii lui.” Moise avea acces liber în Egipt datorită legăturilor sale cu Faraonul. Evreii se simţeau de asemenea mândrii că îl crescuseră pe Moise. Atunci când un evreu i-a cerut lui Moise ajutorul împotriva unui egiptean, Moise s-a dus la elşi „...l-a lovit Moise [cu pumnul]şi l-a ucis pe el.” Acel egiptean din neamul copt era un necredincios, însă, chiarşi aşa, intenţia lui Moise nu fusese să-l ucidă. Dorise doar să-l împiedice să mai lupte. De aceea a zis Moise:“Aceasta este o faptă a lui Şeitan; el este un duşman învederat care duce la rătăcire!” ~ A zis el: “Doamne, eu am fost nedrept faţă de mine însumi. Deci iartă-mă pe mine!”Şi l-a iertat pentru că El este Iertător, Indurător. ~ A mai zis el: “Doamne, pentru că Tu ai revărsat graţia Ta asupra mea, eu nu voi fi susţinător al nelegiuiţilor!”

Allah Atotştiutorul ne-a revelat că în Egipt Moise a început să se teamă de Faraonşi de oamenii lui, gândindu-se că aceştia vor afla că a ucis un egiptean din neamul copt pentru a ajuta un evreu. Dacă ar fi descoperit acest lucru, atunci ar fi putut descoperi că Moise se trăgea din neamul acestora.

A doua zi, a venit în cetate „speriat”, uitându-se de jur-împrejur cu teamă. În timp ce mergea, l-a văzut pe acelaşi evreu luptându-se cu un alt egiptean din neamul coptşi acesta i-a cerut din nou ajutorul. Moise l-a certat pe evreu că se luptă din nouşi a zis: „Fără îndoială, tu eşti în rătăcire deplină!” Apoi, când Moise s-a îndreptat spre egiptean, evreul, care era prea-bine conştient de incidentul petrecut cu o zi înainte, s-a gândit probabil că urma să-l loveascăşi a zis:„O ,Moise! Voieşti tu să mă ucizi pe mine, aşa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voieşti decât să fii un tiran pe pământşi nu voieşti să fii dintre cei împăciuitori!”

După ce a zis acest lucru, egipteanul a aflat secretul şi l-a dezvăluit mai apoi Faraonului. Este de asemenea posibil ca atunci când l-a văzut apropiindu-se, egipteanul să se fi speriatşi să-şi fi dat astfel seama că acesta era cel ce a ucis cu o zi mai înainte un alt egiptean. Se poate însă să fi aflat acest lucru din spusele evreului cu care lupta.

Cu toate acestea,ştirea că Moise ucisese cu o zi mai înainte un egiptean a ajuns la Faraon. Atunci Faraonulşi-a trimis oamenii în căutarea lui. Insă, mai înainte ca aceştia să-l prindă, un prieten i-a adus aceastăştire: „Şi a venit un bărbat de la capătul cetăţii, alergând,şi a zis: “O, Moise! Cârmuitorii pun la cale să te omoare. Deci fugi [din cetate]! Eu îţi sunt bun sfătuitor!

Allah a grăit:

In dimineaţa următoare, pândea el prin cetate speriat.Şi iată-l pe cel care în ajun îl chemase în ajutor, strigându-l [din nou] în ajutor. Insă Moise i-a zis: “Fără îndoială , tu eşti în rătăcire deplină!” ~ Dar când a vrut să-l lovească pe cel care le era duşman amândurora, a zis el: “O, Moise! Voieşti tu să mă ucizi pe mine, aşa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voieşti decât să fii un tiran pe pământ şi nu voieşti să fii dintre cei mpăciuitori!” ~ Şi a venit un bărbat de la capătul cetăţii, alergând,şi a zis: “O, Moise! Cârmuitorii pun la cale să te omoare. Deci fugi [din cetate]! Eu îţi sunt bun sfătuitor!”
[28:18-20]



Moise merge la Madian

A plecat de îndată din Egipt, fără a şti încotro să se îndrepte sau ce direcţie să apuce.

Allah a spus:

Şi a ieşit din ea, aşteptând cu frică. A zis el: “Doamne, mântuieşte-măpe mine de neamul de nelegiuiţi!” ~Şi când s-a îndreptat către Madyan, a zis el: “Poate că Domnul meu mă va călăuzi pe drumul cel drept!” ~Şi când a ajuns la apa de la Madyan, a găsit acolo o mulţime de oameni care adăpau [vitele].Şi în afară de ei, a găsit el şi două femei care-şiţineau departe [turma lor].Şi le-a întrebat el: “Care este necazul vostru?” Au răspuns ele: “Noi nu vom putea să adăpăm până ce nu s-au dus păstorii, iar tatăl nostru este tare bătrân!” ~Şi a adăpat pentru ele, apoi s-a întors la umbrăşi a zis: “Doamne, eu am mare nevoie
de binele pe care îl faci să coboare asupra mea!”
[28:21-24]

Aceste versete ne revelă povestea lui Moise în momentul în care a fugit din Egipt de teamă să nu fie urmărit. Nu ştia încotro să se îndrepte, căci nu mai ieşise niciodată din Egipt. S-a îndreptat spre cetatea Madian şi a zis: “Poate că Domnul meu mă va călăuzi pe drumul cel drept!”, ceea ce înseamnă că spera ca această cale să-l conducă spre o destinaţie, ceea ce s-a şi întâmplat. „Şi când a ajuns la apa de la Madyan” Din aceste fântâni locuitorii din Madian luau apa necesară lorşi îşi adăpau animalele. Madian era cetatea asupra căreia căzuse Pedeapsa, căci Allah îi nimicise pe locuitorii ei care venerau un copac [din desişuri]. Aceştia erau din neamul profetului Şu’aib. Totuşi, când Moise s-a apropiat de fântână, „...a găsit acolo o mulţime de oameni care adăpau [vitele].Şi în afară de ei, a găsit elşi două femei care-şi ţineau departe [turma lor].” Işi ţineau animalele departe, pentru a nu le amesteca cu ale acestora.

Exegeţii spun: „După ce păstorii îşi adăpau turmele [de oi], obişnuiau să astupe din nou gura fântânii cu o piatră imensă. Apoi cele două femei îşi adăpau turmele din apa rămasă de la turmele păstorilor. Insă în acea zi Moise a venit, a îndepărtat piatra, le-a adăpat turmeleşi apoi a astupat din nou gura fântânii. Califul Omar a spus că acea piatră era atât de mare încât nu putea fi ridicată decât de zece bărbaţi.”

[ummraschid]

Moise găseşte adăpost

Allah a spus:

Apoi a venit la el una dintre cele două [copile], mergând cu sfială,şi i-a zis: “Tatăl meu te cheamă să-ţi dea o răsplată pentru că ne-ai adăpat nouă [turma]".Şi când a venit [Moise] la elşi i-a istorisit povestea, i-a zis: “Nu te teme, căci ai scăpat de neamul de nelegiuiţi!” ~ A zis una dintre ele: “Tată, ia-l cu simbrie, căci cel mai bun pe care-l poţi lua cu simbrie este cel puternicşi vrednic de încredere!” ~ I-a zis lui: “Eu voiesc să-ţi dau de nevastă una din aceste două copile ale mele, cu condiţia să mă slujeşti opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine, căci eu nu voiesc să te împovărez, ci mă vei afla pe mine - dacă va voi Allah - printre făcătorii de bine”. ~ A zis: “Aşa să fie între tineşi mine!Şi oricare dintre cele două termene le voi împlini, nu va fi nedreptate asupra mea.
Iar Allah ne este Chezaş pentru ceea ce vorbim!”
[28:25-28]

Moise a mers alături de ea pentru a-i cunoaşte părintele. Atunci i-a povestit trecutul său. Când a sfârşit, bătrânul i-a spus să nu se mai teamă, căci acum era departe de jurisdicţia lor.«...şi [când Moise] i-a istorisit povestea, i-a zis: “Nu te teme, căci ai scăpat de neamul de nelegiuiţi!”.»
Moise era tratat cu multă onoareşi atunci una dintre copile a spus tatălui său:„Tată, ia-l cu simbrie” Ea i-a cerut părintelui său să-l ia „cu simbrie” ca să se îngrijească de turmele lui, lăudându-l că este „puternicşi vrednic de încredere”. Omar, Ibn Abbasşi mulţi alţii au relatat că atunci când fiica lui i-a spus acest lucru, el a întrebat-o: „De undeştii tu?” Ea a răspuns: „A ridicat o piatră pe care nu mai puţin de zece oameni o pot ridica. Iar în timp ce îl aduceam spre casăşi eu eram înaintea sa, a zis: «Stai în spatele meu, iar când trebuie să o iei pe altă cale aruncă numai cu o pietricică pe acea cărareşi eu voişti».”

I-a zis lui: “Eu voiesc să-ţi dau de nevastă una din aceste două copile ale mele, cu condiţia să mă slujeşti opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine, căci eu nu voiesc să te împovărez, ci mă vei afla pe mine - dacă va voi Allah - printre făcătorii de bine”.

Moise şi Muntele Tor


Când Moise a împlinit termenul şi a purces cu familia sa, a zărit un foc dinspre Munte şi a zis familiei sale: “Rămâneţi aici! Eu văd un foc. Poate că o să vă aduc o veste de la el sau un tăciune din foc, ca să vă încălziţi!” ~Şi când a ajuns la el, a fost strigat din partea dreaptă a văii, dinspre pomul din locul binecuvântat: “O, Moise! Eu sunt Allah, Stăpânul lumilor! ~ Aruncă toiagul tău!Şi când l-a văzut mişcându-se ca unşarpe, s-a întorsşi a luat-o la fugă, fără să se mai uite înapoi. “O, Moise! Apropie-teşi nu te teme, căci tu eşti dintre cei aflaţi în siguranţă! ~ Vâră-ţi mâna prin deschizătura cămăşii taleşi ea va ieşi albă, neatinsă de nici un rău!Şi strânge braţul către tine pentru ca sănu-ţi fie frică! Acestea sunt două semne de la Domnul tău pentru Faraonşi pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiţi!”
[28:29-32]

După ce a dus la împlinire termenul, Moise a plecat împreună cu familia sa, îndreptându-se spre Egipt. Era nerăbdător să-şi vadă familia care se afla acolo. Se spune că această călătorie a fost făcută într-o noapte întunecatăşi rece. S-au rătăcit, căci nu puteau zări nimic. In timp ce hoinăreau aşa, a zărit în depărtare un foc spre Muntele Tor. Atunci a zis familiei sale: “Rămâneţi aici! Eu văd un foc.” Se pare că numai el a văzut acel foc, căci acesta nu putea fi zărit de ceilalţi membri ai familiei. Acela era de fapt o lumină care nu putea fi văzută de nici o făptură umană. Moise a zis: „Poate că o să vă aduc o veste de la el (cu referire la direcţia pe care o urmăm) sau un tăciune din foc, ca săvăîncălziţi!” Aceasta este dovada faptului că se rătăciseră într-o noapte rece şi întunecată.

Mulţi exegeţi au spus că după ce a zărit focul, Moise s-a îndreptat în acea direcţieşi l-a găsit arzând într-un arbust spinos verde. Focul deveneaşi mai intens, însă, cu fiece moment ce trecea, arbustul era la fel de verde. Totuşi, Moise a rămas liniştit, deşi plin de uimire. Se afla în Valea Tuwaşi era îndreptat cu faţa spreQibla (direcţia spre care se îndreaptă toţi musulmanii în rugăciune). Arbustul acela se afla în partea sa dreaptă, privind dinspre apus. Atunci Domnul său l-a strigat. I-a poruncit mai întâi să-şi scoată încălţările pentru a-şi arăta preţuirea pentru acel loc sfânt.

Apoi a vorbit Allah lui Moise astfel: „O, Moise! ~ Eu sunt Stăpânul tău!” Şi „Eu sunt Allah şi nu există altă divinitatea în afară de Mine! Aşadar, venerează-Mă şi împlineşte Rugăciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!” Acesta a fost primul Mesaj sau Revelare către Moise. Allah este Stăpânul Lumilor, în afară de care nu există altă divinitate! Numai Lui I se cuvin toată Slavaşi Mărireaşi numai El trebuie slăvit în rugăciune.

Allah l-a întrebat pe Moise despre toiagul pe care îl ţinea de multă vreme în mână, un simplu toiag din lemn. Moise a spus:

„Acesta este toiagul meu, pe care mă sprijinşi cu care scutur frunze pentru oile mele şi de la care mai am şi alte foloase”.
[20:18]

Moise a spus: „Da, acesta este toiagul meuşi sunt foarte obişnuit cu el.”

A zis: „Aruncă-l, Moise!” ~ L-a aruncat şi iată-l [preschimbat într-] un şarpe ce se târa.
[20:19,20]

Aceasta a fost o minune adevăratăşi o ultimă dovadă că Acela Care îi vorbea din interiorul arbustului era Cel ce a creat toate lucrurile.

Allah i-a poruncit apoi să-şi vâre mâna la subsuoarăşi să o scoată, iar când a făcut acest lucru, era albă, fără a avea vreo pată, neatinsă de vreo vătămare. De aceea a spus:

„Vâră-ţi mâna prin deschizătura cămăşii taleşi ea va ieşi albă, neatinsă de nici un rău! Şi strânge braţul către tine pentru ca să nu-ţi fie frică! Acestea sunt două semne de la Domnul tău pentru Faraon şi pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiţi!”
[ 28:32]

Aceste două semne se numără printre cele nouă ce i-au fost acordate lui Moise, după cum a grăit Allah:

„Acestea sunt două semne de la Domnul tău pentru Faraon şi pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiţi!”
[28:32]

se referă la toiag şi la mâna cea albă, în afară de alte şapte, adică în total nouă semne, după cum se spune în Surat Al-Isra:

I-am dat Noi lui Moise nouă semne limpezi. Intreabă-i numai pe fiii lui Israel, la care a venit [Moise]şi Faraon i-a zis: “Eu te socotesc pe tine, o, Moise, vrăjit!” ~ Iar el a zis: “Tu ştii că nu le-a trimis pe acestea decât Stăpânul cerurilor şi al pământului, ca semne limpezi şi eu te cred, o, Faraon, pierdut!”
[17:101,102]

Când Allah i-a poruncit să meargă la Faraon, Moise a zis:

A zis: “Doamne, eu am ucis un suflet de-al lor şi mă tem ca ei să nu mă ucidă! ~ Insă fratele meu Aaron este mai limpede decât mine la limbă. Trimite-l cu mine spre ajutor, ca să adeverească spusele mele, căci mă tem să nu mă socotească mincinos!” ~ A zis [Allah]: “Vom întări braţul tău, [trimiţându-lşi pe] fratele tăuşi vă vom da vouă putere, astfel încât ei să nu ajungă la voi. Cu semnele Noastre veţi fi voi şi cei care vă urmează pe voi biruitori”.
[28:33-35]


Când Allah i-a dezvăluit lui Moise Misiunea ce-i va fi încredinţată, aceea de trimis al Său, acestaşi-a exprimat nelinişteaşi i-a pomenit de ceea ce făcuse în trecut. A spus că ucisese un egiptean din neamul copt şi aceştia se vor răzbuna pe el sau poate chiar îl vor ucide. “Doamne, eu am ucis un suflet de-al lor şi mă tem ca ei să nu mă ucidă! ~ Insă fratele meu Aaron este mai limpede decât mine la limbă. Trimite-l cu mine spre ajutor, ca să adeverească spusele mele, căci mă tem să nu mă socotească mincinos!” Moise l-a rugat pe Allah ca fratele său, Aaron, să fie numit reprezentantulşi ajutorul său, pentru a putea transmite Mesajul într-o formă mai bună, căci fratele său era un mai bun orator decât el. Allah a răspuns cererii sale astfel: “Vom întări braţul tău, [trimiţându-l şi pe] fratele tău şi vă vom da vouă putere, astfel încât ei să nu ajungă la voi. Cu
semnele Noastre veţi fi voi şi cei care vă urmează pe voi biruitori.”

[ummraschid]

Moise merge la Faraon


In Surat Aş-Şuara, Allah a spus:


"Adu-ţi aminte] când l-a chemat Domnul tău pe Moise, [zicându-i]: „Du-te tu la neamul celor nelegiuiţi, ~ Neamul lui Faraon! Oare nu au ei frică?” ~Şi a zis el: „Doamne, mă tem că mă vor socoti mincinos ~Şi că pieptul meu se va strângeşi că limba mea nu-şi va da drumul. Deci trimite după Aaron! ~ Ei mă învinuiesc de un păcatşi mă tem să nu mă omoare!” ~ A zis El: „Nicidecum! Mergeţi amândoi cu minunile Noastre! iar Noi suntem cu voişi auzim. ~ Mergeţi, aşadar, la Faraonşi ziceţi-i: „Noi suntem trimişii Stăpânului lumilor. [El ne-a trimis să-ţi spunem:] ~ Trimite-i pe fiii lui Israel împreună cu noi!” ~ A zis: „Oare nu te-am crescut printre noi când erai tu sugar?Şi nu ai rămas tu printre noi ani [la rând] din viaţa ta? ~Şi ai săvârşit tu fapta [rea] pe care ai săvârşit-o! Iar acum tu eşti dintre cei nerecunoscători!”
[26:10-19]

Din versetele de mai înainte se înţelege că Moiseşi Aaron au mers la Faraonşi i-au vorbit despre Mesajul Divinşi despre scopul misiunii lor, acela de a-l chema împreună cu poporul său să urmeze calea lui Allah şi să-L slăvească numai pe Allah Unicul. A spus de asemenea că ar trebui să-i elibereze pe izraeliţi şi să-i lase să plece. Insă Faraonul s-a arătat trufaş, l-a umilit pe Moise şi a criticat Mesajul cu care fusese trimis, spunând: „Oare nu te-am crescut printre noi când erai tu sugar?Şi nu ai rămas tu printre noi ani [la rând] din viaţa ta? ~Şi ai săvârşit tu fapta [rea] pe care ai săvârşit-o! Iar acum tu eşti dintre cei nerecunoscători!” Oare nu eşti tu acela pe care l-am crescut în locuinţa noastră şi căruia i-am oferit toate bunătăţile acestei vieţi? Faraonul i-a reamintit de asemenea că era vinovat de uciderea unei persoaneşi că era nerecunoscător
celui ce i-a făcut atât de mult bine.

Moise i-a dat răspuns Faraonului referitor la binefacerea pe care acesta i-a făcut-o prin faptul că l-a crescut în palat. A zis:

[Şi cum spui tu că] aceasta este o binefacere pe care o pomeneşti [lăudându-te], când tu i-ai înrobit pe fiii lui Israel?”
[26:22]

Moise i-a răspuns Faraonului printr-un contra-argument. A zis: „Consideri de asemenea o binefacere faptul că ai înrobit întregul neam al lui Israel?

A întrebat Faraon: „Şi ce este Stăpânul lumilor”? ~ I-a răspuns: „Este Stăpânul cerurilorşi al pământuluişi al celor care se află între ele, dacă voi aţi putea să fiţi convinşi!” ~ Le-a zis celor din jurul său: „Voi nu auziţi?” ~ A continuat: „Stăpânul vostruşi stăpânul părinţilor voştri cei dintâi!” ~ A zis: „Mesagerul care v-a fost trimis este nebun!” ~Şi a adăugat: „Stăpânul Răsăritului şi al Apusului şi al celor care se află între acestea, dacă voi pricepeţi!”
[26:23-28]


Faraonul a negat existenţa lui Dumnezeuşi a pretins că el este acela.

In Sfantul Qur'an se spune:

A adunat [oamenii]şi a strigat. ~Şi a zis: "Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!"
[79:23-24]

A zis Faraon: „O, dregători ai mei! Eu nuştiu altă divinitate pentru voi, afară de mine!”
[28:38]

Faraonul a negat existenţa unui Dumnezeu cu toate că ştia foarte bine că Dumnezeu existăşi că el era numai o făptură care s-a născutşi care va muri precum toţi cei de dinainte.

Şi le-au tăgăduit ei, cu nedreptate şi îngâmfare, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele.Şi priveşte care a fost sfârşitul celor care au semănat stricare!
[27:14]

Acesta a fost motivul pentru care Faraonul a respins Profeţia lui Moise, căci nu credea în existenţa unui alt Stăpân în afară de el,şi a zis:

Dacă tu iei un alt dumnezeu afară de mine, te voi pune printre cei întemniţaţi!” ~ A răspuns: „Dar dacă euţi-aş aduce un lucru ca dovadă limpede?” ~ I-a răspuns: „Adu-l, dacă tu eşti dintre cei care grăiesc adevărat!” ~Şi a aruncat toiagul său care s-a făcut un şarpe învederat. ~Şi a scos mâna saşi ea era albă, pentru cei care priveau la ea.
[26:29:33]

Apoi Allah Preaputernicul a spus:

Şi i-am arătat Noi toate semnele Noastre, însă el le-a tăgăduit şi nu a voit [să creadă]. ~Şi a zis el: „Ai venit la noi ca să ne scoţi din pământul nostru cu vrăjile tale, Moise! ~ Iţi vom aduceşi noi vrăji asemenea lor. Deci hotărăşte între noişi tine o întâlnire de la care să nu lipsim nici noi, nici tu, într-un loc convenabil!” ~ A zis: „Intâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoareşi lumea să se adune dimineaţa!”
[20:56-59]

Exact acest lucru dorea Moise şi acesta s-a înfăptuit cu atâta uşurinţă. Scopul lui Moise era să d e m o n streze Adevărul Divin în faţa oamenilorşi a Faraonului, pentru ca oamenii să cunoască Adevărul direct de la sursă.Şi atunci Moise, fără nici o întârziere, a numit ziua de sărbătoare la care participa toată lumeaşi a zis:„Intâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoare şi lumea să se adune dimineaţa!” Moise nu numai că a numit ziua respectivă ca fiind ziua de sărbătoare pentru ca toată lumea să asiste la aceasta, ci a numit ceasul în care soarele era sus pe cer pentru ca oamenii să asiste cu atenţie la întâlnire. Aşadar Faraonul nu putea să mai aibă vreun motiv care să-i justifice necredinţa. Moise avea multă încredere în Putereaşi Misiunea Divină, astfel că nu avea nici o îndoială că va ieşi învingător.

[ummraschid]

Moise şi vrăjitorii


Allah a spus:


Şi a plecat Faraon, a adunat vicleşugul său şi apoi s-a întors [la întâlnire]. ~ Le-a zis Moise: „Vai vouă! Nu născociţi minciună împotriva lui Allah, căci vă va nimici cu pedeapsa Lui! Iar aceia care vor născoci, vor pierde!” ~Şi au discutat ei între ei despre lucrul lor, dar auţinut aceasta într-ascuns. ~ Apoi au zis ei: „Aceştia sunt doi vrăjitori care voiesc să vă alunge din pământul vostru cu farmecele lorşi să vă ia rânduiala voastră cea desăvârşită. ~ Adunaţi-vă, aşadar, vicleşugul vostruşi veniţi într-un singur rând, căci astăzi va izbândi acela care va fi deasupra!”
[ 20:60-64]


„Adunaţi-vă, aşadar, vicleşugul vostruşi veniţi într-un singur rând” înseamnă să faceţi cele mai bune eforturi pentru ca printr-un vicleşug mare să-i putem învingeşi să venim uniţi „într-un singur rând”. Faraonul le făgăduise mai înainte că de vor fi învingători, le va îndeplini dorinţele.

Apoi au zis: „O, Moise, arunci tu [primul, toiagul tău] sau vom fi noi primii care aruncă?” ~ El a zis: „Ba aruncaţi voi!”Şi i s-a părut lui că funiileşi toiegele lor se târăsc în urma vrăjii lor. ~Şi Moise a simţit oarecare teamă în sufletul său. ~ Atunci i-am zis Noi: „Nu te teme, căci tu vei fi deasupra! ~ Aruncă ce ai în dreapta taşi aceasta va înghiţi ce au făcut ei, căci ei au făcut doar vicleşug de vrăjitor, iar vrăjitorul nu va izbândi, oriunde ar fi el!”.
[20:65-69]

Allah a grăit:

Şi i-am revelat Noi lui Moise: "Aruncă toiagul tău!" Şi iată că el a înşfăcat ceea ce ei izvodiseră. ~Şi astfel adevărul a ieşit la iveală, iar ceea ce făceau ei a pierit. ~Şi ei [Faraonşi dregătorii săi] au fost biruiţi acoloşi s-au întors ruşinaţi. ~ Şi s-au aruncat vrăjitorii, prosternându-se. ~ [Şi] au zis ei: "Credem în Domnul lumilor, ~ În Domnul lui Moise şi Aaron!"
[7:117-122]

Toiagul lui Moise s-a preschimbat de îndată într-un şarpe uriaş care a înghiţit funiile lor. Oamenii au rămas muţi de uimire, iar vrăjitorii erau uluiţi. Nu le venea să creadă ceea ce tocmai văzuseră. Ei erau foarte pricepuţi în arta vrăjitorieişiştiau că ceea ce se întâmplase nu era un produs al magiei. Era Adevărul despre care vorbea Moiseşi acesta nu putea fi înfăptuit prin magie. Au aflat Adevărulşi nu mai aveau nici o scăpare.Şi cu toţii au căzut în prosternare înaintea Domnului lor, Stăpânul lumilor.Şi au arătat acest lucru făţiş, fără a se teme de vreo pedeapsă ce va veni din partea Faraonului. Ei au zis:"Credem
în... . Domnul lui Moise şi Aaron!"

Şi Allah a menţionat această scenă astfel:


Şi vrăjitorii s-au aruncat, prosternându-se, şi au zis: „Noi credem în Domnul lui Aaronşi Moise!”. ~ A zis: „Credeţi în el înainte ca eu să vă îngădui? El este mai marele vostru, care v-a învăţat vrăjitoria! Eu vă voi tăia mâinileşi picioarele voastre în crucişşi vă voi răstigni de trunchiurile palmierilorşi astfel veţişti voi care dintre noi este mai aspruşi mai statornic în chin!” ~ Au zis ei: „Noi nu te putemţine mai presus decât dovezile limpezi care ne-au venitşi decât Cel care ne-a creat! Hotărăşte ceea ce vrei să hotărăşti, dar tu nu vei hotărî decât în această viaţă a lumii!
[ 20:70-72]

Când a văzut că toţi vrăjitorii au crezut în chemarea lui Moiseşi a lui Aaron şi că i-au urmat de faţă cu toţi oamenii, Faraonul s-a înspăimântat şi s-a mâniat, gândindu-se că oamenii ar putea în curând să le urmeze exemplul. Tot ce se întâmplase era de necrezutşi de neînchipuit pentru el.Şi atunci, în prezenţa oamenilor, Faraonul i-a întrebat: „Credeţi în el înainte ca eu să vă îngădui? El este mai marele vostru, care v-a învăţat vrăjitoria!

[ummraschid]

Dregătorii îl provoacă pe Faraon să-l ucidă pe Moise


Când au văzut că planurile lor fuseseră dejucate de Moise şi că vrăjitorii din neamul copt se convertiseră în faţa mulţimii la religia urmată de el, dregătorii Faraonului au început să-l îndemne pe Faraon să-l ucidă pe Moise. Continuarea poveştii este menţionată în Surat Al-A’raf:


Au zis dregătorii din neamul lui Faraon: „Vrei să-i laşi pe Moiseşi pe neamul lui să facă stricăciune înţarăşi să te părăsească pe tineşi pe zeii tăi?" A răspuns el: "Ii vom măcelări pe fiii lorşi le vom lăsa în viaţă pe muierile lor. Noi vom fi deasupra lor, biruitori!" ~ Moise a zis către neamul său: "Rugaţi-vă lui Allah pentru ajutorşi fiţi răbdători, căci al lui Allah este pământulşi El îl dă moştenire cui voieşte dintre robii Săi. Iar sfârşitul [fericit] este al celor care au frică.” ~ [Şi] i-au răspuns ei: “Am avut de îndurat înainte ca tu să vii la noi, caşi după ce ai venit la noi!” Dar [Moise] le-a răspuns: “S-ar putea ca Domnul vostru să-l nimicească pe duşmanul vostruşi să vă facă pe voi stăpâni pe acest pământ pentru ca să vadă cum faceţi voi!”
[7:127-129]

Moise nu a avut de ales decât să ceară poporului său să fie răbdător şi sa caute sprijin la Allah împotriva Faraonului. El a zis: "Rugaţi-vă lui Allah pentru ajutor şi fiţi răbdători” Şi i-a asigurat că lor le va aparţine sfârşitul disputei dacă vor fi statornicişi se vor număra printre cei drept-credincioşi. Căci pământul aparţine lui Allahşi El îl dăruieşte cui doreşte: „... al lui Allah este pământulşi El îl dă moştenire cui voieşte dintre robii Săi. Iar sfârşitul [fericit] este al celor care au frică.” Moise le-a spus că de ar fi cu adevărat credincioşi, atunci nu ar trebui să fie înfrânţi de provocările lor.
In Coran, în Surat Yunus, se spune:

Şi a zis Moise: "O, neam al meu! Dacă voi credeţi în Allah, încredeţi-vă în El, dacă sunteţi supuşi [lui Allah, musulmani]!" ~Şi au răspuns ei: "In Allah ne încredem! Doamne, nu ne face pre noi [ţintă a] urgisirii neamului de nelegiuiţi! ~
Şi izbăveşte-ne pre noi, cu mila Ta, de neamul de necredincioşi!"
[10:84-86]


Atunci când fiecare dovadăşi fiecare semn au fost trimise lor, Mesajul a fost transmis cu claritate şi ambii profeţi au depus cele mai bune eforturi pentru a-i face să renunţe la practicile lorşi să urmeze calea lui Allah. Când toate eforturile au fost epuizate, Allah i-a supus la diferite încercări.

El a zis:

„Şi am cercat Noi pe neamul lui Faraon cu ani de foameteşi cu lipsă de roade, poate că vor lua aminte! ~Şi când aveau parte de bine, atunci ziceau ei: "Aceasta ni se cuvine nouă!" Iar dacă se abătea asupra lor ceva rău, atunci vedeau semn rău în Moise şi în cei care erau cu el. Insă semnele lor se află la Allah, dar cei mai mulţi dintre ei nuştiu! ~Şi au zis ei: "Orice semne ne vei aduce, ca să ne farmeci cu ele, noi nu-ţi vom fiţie credincioşi!" ~Şi am trimis Noi asupra lor potopul, lăcustele, păduchii, broaşteleşi sângele, ca semne desluşite, dar ei s-au îngâmfatşi au fost un neam de păcătoşi.”
[ 7:130-133]

Allah a zis:

„Şi am trimis Noi asupra lor potopul, lăcustele, păduchii, broaştele şi sângele, ca semne desluşite, dar ei s-au îngâmfatşi au fost un neam de păcătoşi.”
[7:133]

Ibn Abbas a zis: „Potop înseamnă ploaie din abundenţă ce le va distruge recoltele şi roadele.”

Abu Dauud a relatat de la Salman Al-Farisi că Profetul – Allah să-l binecuvântezeşi să-l miluiască – a fost întrebat despre lăcusteşi el a răspuns: „Ele reprezintă mulţimea armatei lui Allah, eu nu le mănânc, nici nu le interzic.” Profetul Muhammed – Allah să-l binecuvântezeşi să-l miluiască – a refuzat să le mănânce deoarece nu-i plăceau şi a făcut acest lucru şi cu şopârlele, ceapa, usturoiul şi prazul, după cum relatează Abdullah bin Abu Aufa înSahih Al-Buhkarişi Sahih Muslim.

Aceste lăcuste nu au cruţat nici una dintre recoltele sau roadele lor. Referitor la păduchi, Ibn Abbas spune că aceştia sunt aceleaşi insecte ce se găsesc în grâu. Intr-o altă versiune relatată de el se spune că aceştia reprezintă o specie de lăcuste fără aripi. Sa’id bin Jubairşi Hasan au spus că erau nişte insecte mici de culoare neagră.

Broaştele se găseau peste tot, chiar şi în mâncare şi în toate vasele din gospodăria lor. Se spune că şi atunci când cineva deschidea gura pentru a-şi înghiţi îmbucătura sau pentru a bea apă, o broască sărea dintr-un loc oarecareşi îi intra în gură.

Se spune că apa pe care o foloseau era amestecată cu sânge. Chiar şi atunci când scoteau apă din Nil, aceasta era amestecată cu sânge proaspăt. Nu mai puteau să scoată apă de niciunde, din fântâni sau din râuri, fără ca aceasta să fie îmbinată cu sânge.

Toate aceste încercări i-au lovit numai pe egipteni, în timp ce izraeliţii nu au suferit din pricina lor. Aceasta a fost încă o minune de-a lui Moise,şi anume faptul că necredincioşii acelui pământ au suferit toate aceste năpaste, însă izraeliţii, care erau credincioşi, au fost salvaţi de această pedeapsă. Pentru ei, aceasta a fost încă o dovadă limpede că el era profet al lor.

Nimicirea Faraonului şi a armatei sale

Când nelegiuirile Faraonului au continuatşi duşmănia sa faţă de Moise a crescut, cu toate că atât lui, câtşi dregătorilorşi neamului lui le fuseseră transmise toate dovezile referitoare la Unicitatea lui Allahşi la faptul că El este Singurul căruia i se cuvine toată slava, fără a i se face Lui asociaţi, atunci a venit asupra lor pedeapsa.

Exegeţii şi surse biblice spun: „Izraeliţii au căutat permisiunea Faraonului de a merge la una dintre sărbătorile lor. El le-a acordat permisiunea fără bunăvoinţă. Izraeliţii s-au pregătit ca de sărbătoare, dar de fapt se pregăteau să plece pentru totdeauna din Egipt. A fost aşadar un plan pentru a fugi din pământul Egiptului. După cum se spune în Biblie, Dumnezeu le-a poruncit izraeliţilor să le ceară egiptenilor bijuteriile de aurşi argintşi aceştia le-au dat ceea ce au cerut. (Biblia, „Ieşirea”, 12) Izraeliţii au părăsit Egiptulşi s-au îndreptat spre pământul Siriei. Când a aflat de plecarea lor, Faraonul s-a mâniat peste măsură şi i-a cerut conducătorului armatei să se pregătească să-i urmăreascăşi să-i pedepsească.”

Allah a spus:

I-am revelat Noi lui Moise: „Purcede în timpul nopţii cu robii Mei, căci veţi fi urmăriţi!” ~Şi a trimis Faraon vestitori prin cetăţi [să spună]: ~ „Aceştia sunt doar o ceată puţin numeroasă, ~ Stârnind furia noastră, ~ Dar noi suntem mulţişi ne ferim!” ~Şi i-am scos Noi din grădinişi de la izvoare, ~ De la comori şi locuri plăcute, cu răcoare. ~ Astfel a fost!Şi le-am dat Noi moştenire fiilor lui Israel. ~Şi la răsăritul soarelui, au pornit în urma lor. ~Şi când cele două cete s-au văzut una pe alta, au zis însoţitorii lui Moise: „Suntem ajunşi!” ~ Dar el a zis: „In nici un caz! Domnul meu este cu mine şi El mă va călăuzi!” ~ Atunci i-am revelat noi lui Moise: „Loveşte cu toiagul tău marea!”Şi ea s-a despicatşi fiecare parte era ca un munte mare. ~ Apoi i-am adus aproape de locul acela pe ceilalţi ~Şi i-am izbăvit Noi pe Moiseşi pe toţi cei care erau cu el ~Şi apoi i-am înecat pe ceilalţi. ~ Intru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi dintre ei nu au crezut, ~ Iar Domnul tău este Cel Atotputernic [şi] Indurător!
[26:52-68]

Faraonul, alături de armata sa, s-a apropiat de izraeliţi. Era dimineaţă, la vremea răsăritului. Ambele neamuri s-au privitşi s-au recunoscut. Se părea că lupta va începe în curând, astfel că izraeliţii i-au spus lui Moise: „Suntem ajunşi!”, deoarece nu se întrevedea nici o scăpare. In faţa lor era marea, iar în spate Faraonul cu armata sa. Pe părţile laterale erau munţi înalţi. Când s-au văzut într-o astfel de situaţie, s-au plâns lui Moiseşi i-au vorbit despre teama lor. Moise a zis: „In nici un caz! Domnul meu este cu mineşi El mă va călăuzi!”

Moise care se afla în spatele izraeliţilor a venit înaintea lor şi a privit marea cu valurile ei uriaşe. A spus: „Aşa mi s-a poruncit!” Alături de el se aflau fratele său, Aaron,şi Iosua bin Nun, unul dintre conducătorii izraeliţi, un om înţeleptşi evlavios. După Moise, a fost făcut profet, însă despre aceasta vom discuta mai târziu. Credinciosul din neamul Faraonului se afla de asemenea cu el. Acesta i-a spus lui Moise: „O, Trimis al lui Allah!Ţi s-a poruncit să venim aici?” Moise a răspuns: „Da!”

[ummraschid]

Marea se despică

Faraonul s-a apropiat din ce în ce mai multşi oamenii au început să intre în panică şi să se înfurie. Atunci s-a pogorât Revelaţia asupra lui Moise.„L o v eşte cu toiagul tău marea!” Şi Moise a lovit.
„Şi ea s-a despicatşi fiecare parte era ca un munte mare.” Se spune că s-a împărţit în 12 cărări, fiecare cărare pentru fiecare trib din neamul izraelit.

Când marea s-a despicat, lăsând o cărare uscată pe care să se poată trece, lui Moise i s-a poruncit să-şi conducă oamenii prin ea. Au început cu bucurie să coboare, căci aveau credinţă că aceasta este o salvare Divină pentru ei. Văzuseră minunea prin care marea se despicase şi erau siguri că vor fi salvaţi. Atunci când şi ultimul dintre ei a trecut, au intrat Faraonul şi armata sa.

Moise a dorit să lovească din nou marea [cu toiagul], pentru a bloca astfel calea inamicului. Insă Allah i-a poruncit lui Moise să lase marea aşa cum era, pentru ca Faraonul şi armata sa să poată intra.

Allah a zis:

„Mai înainte de ei am încercat Noi neamul lui Faraon, când a venit la ei un trimis nobil ~ [Şi le-a zis lor]: "Aduceţi-i la mine pe robii lui Allah, căci eu sunt un trimis vrednic de încredere ~Şi nu vă ridicaţi cu semeţie împotriva lui Allah, căci eu vă aduc dovadă limpede ~Şi eu caut apărare la Domnul meuşi Domnul vostru pentru ca voi să nu mă loviţi cu pietre, [pentru a mă ucide], ~ Iar dacă nu voiţi să mă credeţi, staţi departe de mine!"~Şi L-a chemat el pe Domnul lui, [zicând]: "Aceştia sunt un neam de oameni nelegiuiţi!" ~ "Deci, purcede noaptea împreună cu robii Mei! Insă voi veţi fi urmăriţi! ~Şi lasă marea liniştită! Ei sunt oşteni sortiţi înecului!"
[44:17-24]

Allah a zis:

„Şi i-am izbăvit Noi pe Moiseşi pe toţi cei care erau cu el ~Şi apoi i-am înecat pe ceilalţi. ~ Intru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi dintre ei nu au crezut, ~ Iar Domnul tău este Cel Atotputernic [şi] Indurător!”
[26:65-68]

Aceste versete ne spun cum s-a înecat Faraonul. Izraeliţii au văzut cu proprii lor ochi cum trupul Faraonuluişi cele ale oştenilor săi pluteau pe valurile sălbatice, fără a se găsi nimeni care să-i ajute. De îndată ce Faraonul şi-a dat seama că era neputincios,şi-a mărturisit credinţa în Allahşi s-a căit. Insă aceasta era vremea când căinţa nu mai putea fi acceptată.

„Şi când au văzut mânia Noastră, au zis ei: "Noi credem numai în Allah Singur şi ne lepădăm de ceea ce I-am făcut Lui ca asociaţi!" ~ Insă nu le-a maifost credinţa lor de nici un folos, când au văzut mânia Noastră. Aceasta este rânduiala lui Allah faţă de robii Săişi au pierdut atunci aceia care nu au crezut.”
[40:84,85]

Imam Bukhari a relatat de la Ibn Abbas: "Cand profetul a venit la Medina, i-a gasit pe evrei postind in Ziua Asura. I-a intrebat: De ce postiti in acea zi?» Ei au răspuns: «Aceasta este ziua în care Moise l-a învins pe Faraon.» Atunci Profetul le-a spus companionilor săi: «Voi sunteţi mai vrednici de Moise decât ei, aşa căţineţişi voi post (în acea zi).»”


Izraeliţii, după nimicirea Faraonului


Allah Atotputernicul a grăit în Coran:

„Deci ne-am răzbunat pe eişi i-am înecat în mare, pentru că ei au luat de minciună semnele Noastreşi au fost nepăsători faţă de ele. ~Şi pe oamenii care au fost oprimaţi i-am făcut moştenitori pesteţinuturile de răsărit ale pământuluişi pesteţinuturile lui de apus, pe care Noi le-am binecuvântat. Iar cuvântul cel mai frumos al Domnului tău asupra fiilor lui Israel s-a împlinit pentru că au fost statornici.Şi Noi am nimicit ceea ce au durat Faraonşi neamul săuşi ceea ce ei au ridicat. ~Şi i-am făcut Noi pe fiii lui Israel să treacă Marea.Şi au venit ei la un neam care se închina unor idoli. Atunci i-au zis ei: “O, Moise! Fă-ne nouă un zeu, aşa cum auşi ei zei!” Dar el le-a răspuns: “Voi sunteţi un neam de neştiutori!”
[7:136-138]

„Cele în care petrec aceştia pierdute suntşi în deşert este ceea ce fac ei! ~ A [mai] zis el: “Să vă caut vouă o altă divinitate în afara lui Allah, care v-a pus pe voi mai presus de toate lumile?”. ~ [Aduceţi-vă voi aminte că] Noi v-am izbăvit de neamul lui Faraon care v-a supus la cel mai rău chin, i-a măcelărit pe fiii voştrişi le-a lăsat în viaţă pe muierile voastre. Aceasta a fost grea încercare de la Domnul vostru!”
[7:139-141]

Aceasta este o dovadă clară a neştiinţeişi nelegiuirilor lor după ce văzuseră măreţele semne ale lui Allahşi fuseseră martori ai Atotputerniciei şi Adevărului Lui.

S-a întâmplat ca ei să treacă pe lângă un neam care venera idoli. Se spune că acesta (idolul) avea înfăţişarea unui viţel. Mai mult ca sigur, i-au întrebat din ce motiv venerau idoli. Ei au răspuns probabil că idolii îi ajutau ori de câte ori căutau sprijinul lorşi căutau proviziile lor atunci când aveau nevoie. Unii neştiutori din neamul lui Israel au fost tentaţi poate să creadăşi astfel i-au cerut profetului lor Moise – Pacea fie asupra sa! – să le facăşi lor un zeu asemănător. El i-a certat, spunându-le că erau neştiutorişi neruşinaţişi că „cele în care petrec aceştia pierdute sunt şi în deşert este ceea ce fac ei!”

Apoi Moise le-a reamintit de favorurile pe care Allah le-a acordat lor de vreme ce îi alesese pe ei dintre toate neamurile acelui timp, trimiţând la ei Cartea, învăţăturişi profeţi. Le-a reamintit cum i-a salvat Allah de viaţa de sclavie, cum l-a înecat pe duşmanul lor, Faraonul,şi i-a făcut moştenitori peste averileşi proprietăţile lor (ale egiptenilor). Moise le-a spus de asemenea că nimeni nu este demn de slavă în afară de Allah, Cel căruia nu trebuie să-I facem asociaţi sau egali. Trebuie să menţionăm aici că rugămintea de a face un idol nu a fost adresată de fiecare izraelit.

Imamul Ahmed a relatat de la Abu Uaqid Al-Laithi următoarele: „Când ne-am îndreptat alături de Profet înspre Hunain, am trecut pe lângă un arbustşi am zis: «O, Mesager al lui Allah! Fă pentru noi un loc de închinare, căci necredincioşii au locul lor de închinare.»Şi necredincioşii obişnuiau să-şi atârne săbiile de un arbust, apoi să se aşeze în jurul lui în semn de devoţiune. Atunci Profetul - Allah să-l binecuvântezeşi să-l miluiască - a zis: „Allahu Akbar!” (Allah este Cel mai Mare!) Este aşa cum au spus fiii lui Israel: “O, Moise! Fă-ne nouă un zeu, aşa cum au şi ei zei!” [7:138] Voi veţi urma calea celor de dinaintea voastră.”

Cu toate acestea, când a părăsit pământul Egiptului şi s-a îndreptat spre Bait-ul-Maqdis (Casa Sfântă din Ierusalim), Moise s-a întâlnit cu neamurile din Canaanşi cu neamul hitiţilor. Aceştia erau duşmani ai lor, erau răufăcătorişi nelegiuiţi. Moise le-a poruncit izraeliţilor să intre în cetăţile lor, să lupte cu eişi să-i alunge dinţinutul unde se afla Bait-ul-Maqdis, căci Allah le-a promis lor acest pământ, prin părintele lor, Avraam,şi apoi prin Moise. Aceştia au refuzat să lupte cu eişi nu s-au supus Poruncii lui Allah. Drept pedeapsă, Allah i-a lăsat să rătăcească timp de aproape 40 de ani, fără a avea vreo destinaţie.

[ummraschid]

Izraeliţii, în rătăcire

Aşa cum am văzut mai înainte, izraeliţii nu au vrut să lupteşi drept rezultat au fost condamnaţi să ducă o viaţă în exil. Cu toate acestea, în Biblie, nu găsim nici o referire la această poveste.

Allah a grăit:

„O, fii ai lui Israel, Noi v-am mântuit de vrăjmaşul vostruşi v-am orânduit vouă întâlnire la coasta cea din dreapta a Muntelui!Şi am pogorât asupra voastră manaşi prepeliţele!” ~ „Mâncaţi din bunătăţile cu care v-am înzestrat, însă nu întreceţi măsura întru aceasta, ca să nu vă lovească mânia Mea, căci, cel pe care-l loveşte mânia Mea, este pierdut!” Eu sunt iertător cu acela care se căieşte, credeşi împlineşte fapte buneşi apoi se lasă călăuzit pe calea cea bună”.
[20:80-82]

In versetele menţionate mai sus Allah a grăit despre favorurile pe care le-a acordat fiilor lui Israel atunci când i-a salvat de Faraonşi de sclavie. Le-a făgăduit de asemenea că le va acorda tovărăşia profetului lor Moise căruia i-a poruncit să vină pe muntele Tor pentru a putea primi Porunca şi Invăţăturile ce să le călăuzească viaţa lumească. Se vorbeşte de asemeneaşi despre manaşi prepeliţele de care aveau nevoie acolo unde nu se găseau nici recolte, nici apă. Dimineaţa, când s-au trezit, au aflat mană peste tot în jurul lorşi din aceasta au făcut un fel de pâine. Nu le-a fost permis însă să păstreze mana mai mult de o zi, căci aceasta nu mai era bună atunci. In fiecare zi aveau mană proaspătă, iar seara aveau prepeliţe. Acestea erau nişte păsări pe care ei le prindeau fără nici o dificultateşi le găteau pentru cină.

In acelaşi capitol din nobilul Coran, Allah a grăit:

Şi când Moise a cerut apă pentru neamul său, i-am zis: “Loveşte cu toiagul tău stânca!”Şi au ţâşnit din ea douăsprezece izvoare.Şi a cunoscut fiecare seminţie locul său de băut. “Mâncaţi şi beţi din darul lui Allahşi nu faceţi rău pe pământ fiind stricători!” ~Şi [luaţi aminte] când aţi spus voi: „O, Moise! Nu vom putea îndura un singur soi de bucate! Roagă-te pentru noi la Domnul tău să scoată pentru noi din ceea ce dă la iveală pământul; din legumele lui: castraveţi, usturoi, linteşi ceapă!”, a zis el: „Voiţi a schimba cu ceea ce este mai rău ceea ce este mai bun? Coborâţi într-un alt oraş, unde veţi găsi ceea ce aţi cerut!”Şi a căzut asupra lor umilinţă şi sărăcie şi s-au întors însoţiţi de mânia lui Allah. Şi aceasta pentru că ei nu au crezut în semnele lui Allah, pentru că i-au ucis pe profeţi pe nedrept; aceasta pentru că ei s-au răsculatşi au călcat rânduielile.
[ 2:60,61]

In aceste versete, Allah grăieşte despre bineleşi bunătăţile pe care le-a trimis asupra neamului lui Israel, adică manăşi prepeliţe, două feluri de mâncare obţinute de ei fără nici un efort. Allah a făcut de asemenea să ţâşnească în deşert izvoare, poruncindu-i lui Moise să lovească cu toiagul o stâncă. Douăsprezece izvoare auţâşnit atunci pentru douăsprezece triburi izraelite. Apoi Allah le-a oferit umbră care să-i apere de arşiţa deşertului. Cu toate acestea, ei nu au apreciat nici unul dintre aceste favoruri Divine şi au considerat că fiecare lucru este normal. Au rămas răzvrătiţi şi neascultători.

Moise cere să-l vadă pe Allah


Allah a grăit:


Şi Noi i-am hotărât lui Moise după treizeci de nopţi, pe care le-am întregit cu încă alte zece, astfel încât termenul fixat de Domnul său venea după patruzeci de nopţi.Şi Moise i-a zis fratelui său Aaron: „Ţine-mi locul la neamul meuşi fii cu dreptateşi nu urma drumul celor care aduc stricăciune!” ~Şi când a venit Moise la timpul hotărât de Noişi a vorbit cu el Domnul său, a zis el: „Doamne, arată-Te mie ca să Te văd!”. I-a răspuns lui: „Tu nu Mă vei putea vedea, dar priveşte la Munteşi de va rămâne el neclintit, atunci Mă vei vedea!”Şi când s-a arătat Domnul său Muntelui, l-a prefăcut în pulbere, iar Moise s-a prăbuşit leşinat. Iar cândşi-a venit în fire, a zis: „MărireŢie! Mă întorc la Tine căindu-măşi sunt cel dintâi dintre credincioşi!”
[ 7:142-143]

Ibn Abbas, Masruq şi Mujahid au spus: „Aceste treizeci de nopţi sunt din luna Zul-Qa’da, iar celelalte zece sunt din luna Zul-Hijje.”Şi astfel în primele zece zile ale lunii Zul-Hijje este sărbătoarea jertfei, când Allah i-a vorbit lui Moise. In aceeaşi zi, Allah a desăvârşit religia sa, religia islamică, pentru profetul Muhammed - Allah să-l binecuvântezeşi să-l miluiască - şi şi-a îndeplinit favorurile Sale.

Moise a îndeplinit termenul de treizeci de zile. In acele zile a postit şi nu a avut nevoie de hrană. La sfârşitul lunii, a luat o bucată de scoarţă şi a mestecat-o, pentru a-şi reîmprospăta respiraţia. Allah i-a poruncit apoi să mai rămână încă zece zile, pentru a se face patruzeci. Dintr-un Hadis aflăm că Profetul - Allah să-l binecuvântezeşi să-l miluiască - a zis: „Mirosul gurii celui ce posteşte este mai proaspăt decât mireasma moscului.”

Mai înainte ca Moise să plece la locul hotărât, l-a însărcinat pe fratele său Aaron să se ocupe de treburile izraeliţilor, de vreme ce era deja părtaş la Misiunea saşi era reprezentantul său.

Allah a zis: „Şi când a venit Moise la timpul hotărât”, la vremea hotărâtă pentru el să ajungă acolo. „...şi a vorbit cu el Domnul său,”, adică Allah i-a vorbit din spatele unei cortine. Acest lucru ne arată poziţia sublimăşi măreaţă pe care a avut-o Moise prin Graţia Divină. Totuşi, după ce i s-a acordatşansa de a vorbi cu Allahşi după ce a vorbit cu El, Moise a dorit ca acea cortină să fie ridicată pentru a-L putea vedea. «...a zis el: „Doamne, arată-Te mie ca să Te văd!”.»

„...Şi când s-a arătat Domnul său Muntelui, l-a prefăcut în pulbere, iar Moise s-a prăbuşit leşinat. Iar cândşi-a venit în fire, a zis: „MărireŢie! Mă întorc la Tine căindu-măşi sunt cel dintâi dintre credincioşi!”
[7:143]

Suddi a relatat preluând de la Ikrima care l-a citat pe Ibn Abbas: „Domnul nu s-a arătat decât cât a arătat el (cu degetele)şi muntele s-a prefăcut în pulbere, iar Moise a leşinat. Qatada a zis: «A murit.» Prima versiune este mai temeinică, deoarece în versetul din Coran se spune: „Iar cândşi-a venit în fire”; şi nu-şi putea veni în fire decât din leşin. Moise s-a căit şi a căutat Iertarea lui Allah pentru dorinţa sa de a-L vedea.

[ummraschid]

Izraeliţii şi venerarea viţelului


In nobilul Coran Allah a grăit:

Şi neamul lui Moise a făcut, după el, din podoabele lor un viţel cu trup care aveaşi muget. Oare n-au băgat ei de seamă că el nu le vorbeşteşi nu-i călăuzeşte pe nici un drum? L-au luat pe el [drept Dumnezeu]şi au fost ei nelegiuiţi. ~Şi când s-au fost căit eişişi-au dat seama că au rătăcit, au zis: "Dacă nu se va îndura Domnul nostru de noişi nu ne va ierta, vom fişi noi printre cei pierduţi!" ~Şi când s-a întors Moise la neamul său, mâniatşi întristat, a zis el: “Mare rău aţi săvârşit voi în lipsa mea! Aţi voit voi să grăbiţi porunca Domnului vostru?”Şi a aruncat tablele, l-a apucat de cap pe fratele săuşi l-a tras spre el. Şi a zis [Aaron]: “O, fiu al mamei mele! Poporul m-a ţinut de slab şi aproape a fost să mă ucidă. Nu-i face pe duşmani să se bucure de nenorocirea mea şi nu mă pune pe mine alături de neamul celor nelegiuiţi!”
[7:148-150]

Aceste versete ne dezvăluie povestea izraeliţilor după ce Moise a plecat spre muntele Tor pentru „întâlnirea” sa. Moise a rămas acolo pentru a-L venera pe Domnul său. Un om din neamul lui Israel, al cărui nume era Aaron Samiri, a înaintat şi a luat toate acele bijuterii care fuseseră împrumutate de la egiptenişi, după ce le-a topit, a făcut din ele un viţel. Apoi a aruncat în el o mână deţărână pe care o luase din urma lăsată de calul îngerului Gavriil în ziua în care Allah îl înecase pe Faraon. Când a aruncat ţărâna înspre el, a mugit aşa cum face un viţel adevărat. Se spune că datorită unui curent de aer care trecea prin interiorul lui scotea un sunet asemănător mugetului.Şi atunci când mugea, aceştia cântau şi dansau în jurul lui.

„Acesta este Domnul vostruşi Domnul lui Moise, însă el l-a uitat”.[20:88] Le-a spus că Moise uitase că Domnul lor este aici şi plecase să-L caute pe muntele Tor. Comportamentul ignorant al izraeliţilor le-a dezvăluit sufletul mârşav.

Allah ne-a arătat cât de aparentă a fost falsitatea lor şi că ceea ce priveau ei ca pe o divinitate nu era altceva decât un act satanic.


„Oare n-au văzut ei că el nu le răspundea cu nici o vorbă şi că el nu avea putere să le facă lor un rău sau să le fie spre folos?”
[20:89]

Şi a zis:

„Oare n-au băgat ei de seamă că el nu le vorbeşteşi nu-i călăuzeşte pe nici un drum? L-au luat pe el [drept Dumnezeu]şi au fost ei nelegiuiţi.” [7:148] Acest animal nu putea nici măcar să le vorbească sau să le dea un răspuns. Nu putea să le facă nici bine, nici răuşi nu avea nici un semn vital. Aşadar cum ar putea oare să fie domn? Şi când s-au fost căit ei şi şi-au dat seama că au rătăcit, au zis: "Dacă nu se va îndura Domnul nostru de noi şi nu ne va ierta, vom fişi noi printre cei pierduţi!"
[ 7:149]

Când s-a întors la cei din neamul său şi a văzut că aceştia venerau un viţel, Moise a aruncat tablele ce conţineau învăţăturile Torei. In Biblie se spune că le-a sfărâmat (Biblia, „Ieşirea”, 32)şi că acestea au fost mai târziu înlocuite de Allah. In Coran totuşi nu găsim nici un indiciu în acest sens; se spune numai că le-a aruncat.

Moise a venit la ei, i-a dojenit şi a condamnat slăvirea lor. Ei s-au scuzat fără părere de răuşi au zis: „...noi am fost încărcaţi cu sarcini de podoabe ale neamului [lui Faraon]şi le-am aruncat noi [în foc]şi asemenea le-a aruncatşi As-Samiri”. S-au simţit ruşinaţi să aibă acele bijuterii ale neamului egiptean ce fuseseră îngăduite de Allah lorşi nu s-au simţit ruşinaţi de neştiinţaşi nebunia lor atunci când au venerat viţelul.
Moise a venit apoi la fratele său Aaron şi i-a zis: „Ce te-a împiedicat, Aaron, când i-ai văzut că ei se duc în rătăcire” De ce nu ai venit la mine când ai văzut ceea ce fac? Aaron a răspuns: „M-am gândit că mă vei întreba de ce i-am lăsat singuri de vreme ce mi i-ai încredinţat!” „Mie mi-a fost teamă să nu zici: Tu i-ai dezbinat pe fiii lui Israel...” [ 20:94]

A zis: „Doamne, iartă-mi mieşi fratelui meuşi lasă-ne pe noi să intrăm întru îndurarea Ta, căci Tu eşti cel mai Indurător dintre cei îndurători”.
[ 7:151]


Aaron încercase mai înainte să-i oprească să înfăptuiască acele nelegiuiri şi le spusese că, prin acel viţel, erau puşi la încercare şi căadevăratul lor Domn este Allah, Cel Indurător, Milostiv. Insă ei nu-l ascultaserăşi spuseseră că vor venera viţelul până ce Moise se va întoarce de pe muntele Tor.

Atunci Moise s-a întors spre viţel, l-a aruncat în foc, după care l-a împrăştiat în mare. A poruncit apoi fiilor lui Israel să bea din apa aceea. Cenuşa idolului rămânea lipită de buzele tuturor celor ce-l veneraseră, dându-i astfel în vileag. Se spune că tenul lor îşi schimbase culoarea devenind gălbui.

„Şi priveşte la Domnul tău, căruia i-ai rămas credincios! Noi îl vom preface în pulbereşi-l vom risipi în mare”.
[20:97]

Moise le-a spus apoi:
„Ci Domnul vostru este numai Allah, afară de care nu există altă divinitate. Iar El le cuprinde pe toate cu ştiinţa.”
[20:98]


In Surat Al-Baqara se spune:

Şi zis-a Moise atunci neamului său: “O, neam al meu, aţi fost nedrepţi cu voi înşivă prin adorarea viţelului. Deci cereţi iertare Creatorului vostru şi răpuneţi-vă unii pe alţii. Aceasta este mai bine pentru voi la Făcătorul vostru. Dar El v-a iertat, căci El este cel Iertător, Indurător [At-Tawwab, Ar-Rahim].
[2:54]

Se spune că într-o dimineaţă cei ce nu slăviseră viţelul stăteau cu săbiile în mână. Era o dimineaţă ceţoasăşi nu se puteau recunoaşte între ei, apoi au început să-i ucidă pe cei ce veneraseră viţelul. Se spune că au ucis atunci în jur de 70.000 de oameni.

Allah a grăit:

„Şi a ales Moise şaptezeci de bărbaţi din neamul său pentru timpul întâlnirii cu Noi.Şi când i-a lovit cutremurul [de pământ], a zis el: "Doamne, dacă Tu ai fi voit, i-ai fi putut pierde mai dinainte, caşi pe mine. Oare vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au săvârşit cei nelegiuiţi dintre noi? Aceasta nu este decât o încercare de la Tine, cu care-i duci în rătăcire pe cei care Tu voieştişi îi călăuzeşti pe cei care Tu voieşti. Tu eşti Ocrotitorul nostru. Deci iartă-ne nouăşi îndură-Te de noi, căci Tu eşti cel mai bun dintre iertători! ~ Prescrie pentru noi binele în această lume, caşi în Viaţa de Apoi! Noi, iată că ne întoarcem la Tine, căindu-ne". A grăit [Allah]: "Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei care voiesc Eu, iar îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile.Şi Eu voi prescrie pentru aceia care au frică şi achită Dania [Az-Zakat]şi cei care cred în semnele Noastre”
[ 7:155,156]

Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvăţat, despre care află scris la ei în Toraşi în Evanghelie. El le porunceşte ceea ce este bineşi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţileşi le opreşte lor pe cele necurateşi-i uşurează pe ei de povara lorşi de lanţurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în elşi îl susţinşi îl ajută şi urmează lumina care a fost pogorâtă cu el, aceia vor fi izbânditori".
[7:157]

Când Moise s-a apropiat de munte, acesta era înconjurat de nori. S-a apropiatşi mai mult, a intrat în norişi le-a zis bărbaţilor: „Apropiaţi-vă!”Şi ori de câte ori Allah îi vorbea lui Moise, acesta avea pe frunte o lumină strălucitoare la care nici o fiinţă umană nu putea privi. Bărbaţii s-au apropiatşi când au intrat în nori, au căzut în prosternare. L-au auzit pe Allah cum îi vorbea lui Moise, oferindu-i Poruncile şi Indemnurile Sale. Când Allah a terminat de revelat Poruncile Saleşi norii s-au împrăştiat, Moise a venit la cei ce-l însoţeau. Aceştia au zis: „O, Moise! Nu te vom crede până nu-L vom vedea pe Allah desluşit.” [2:55]Şi când au cerut acest lucru, trăsnetul s-a abătut asupra lor şi i-a ucis. Atunci Moise a stat înaintea Domnuluişi s-a rugat: „Doamne, dacă Tu ai fi voit, i-ai fi putut pierde mai dinainte, caşi pe mine. Oare vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au săvârşit cei nelegiuiţi dintre noi?” [7:155] Nu ne pedepsi pentru ceea ce au făcut cei neştiutori dintre noi atunci când au venerat viţelul. Noi condamnăm fapta lor.

Ibn Abbas, Mujahid şi Qatada au spus că trăsnetul s-a abătut asupra lor deoarece nu i-au oprit pe cei din neamul lor să venereze viţelul. „Aceasta nu este decât o încercare de la Tine” [7:155] Tu le-ai poruncit aşa pentru a le pune la încercare credinţa, aşa cum Aaron i-a oprit mai înainte, spunându-le: „O, neam al meu! Voi aţi fost numai ispitiţi prin aceasta!” [20:90]

[ummraschid]

Excelenţa lui Moise


Allah Atotputernicul a grăit:

Şi pomeneşte-l în Carte pe Moise! El a fost ales şi a fost un trimis şi un profet. ~ Noi l-am chemat din partea dreaptă a Muntelui Tor şi l-am apropiat de Noi ca tainic ~Şi i l-am dăruit Noi, prin îndurarea Noastră, pe fratele său Aaron, ca profet.
[19:51-53]


In Surat Al-A’raf se spune:

A grăit [Allah]: „O, Moise! Te-am ales, dintre toţi oamenii, pentru mesajele Meleşi pentru cuvintele Mele! Deci primeşte ceea ce-ţi dauşi fii dintre cei mulţumitori!”
[7:144]

Povestea lui Moise a fost menţionată de mai multe ori în Coran şi Allah l-a elogiat mult. Foarte des, Allah l-a menţionat pe elşi Cartea trimisă lui împreună cu Profetul nostru - Allah să-l binecuvântezeşi să-l miluiască -şi Cartea trimisă lui.

In Surat Al-Anbiya Allah a grăit:

Noi le-am dat lui Moiseşi lui Aaron Cartea de îndreptare [Al-Furqan], ca o luminăşi o îndemnare pentru cei cu frică, ~ Pentru cei care se tem de Domnul lor, chiarşi atunci când nu sunt ei văzuţi,şi pentru cei care de Ceasul [de apoi] se tem. ~ Acesta este un Mesaj binecuvântat pe care chiar Noi l-am pogorât.Şi oare voi îl tăgăduiţi?
[21:48-50]

In Surat Al-Qasas se spune:

Dar când le-a venit lor Adevărul din partea Noastră, au zis ei: „Dacă măcar i s-ar fi trimisşi lui asemenea cu ceea ce i-a fost trimis lui Moise!” Dar oare nu au tăgăduit ei ceea ce i s-a trimis lui Moise mai înainte? Zic ei: „Două fermecătorii care se ajută una pe alta!”Şi mai zic: “Noi nu credem în nici una!” ~ Spune: „Aduceţi voi o carte de la Allah mai bună pentru călăuzire decât acestea douăşi eu o voi urma, dacă voi veţi fi întru adevăr!”
[28:48,49]


Observăm din aceste versete că Allah i-a elogiat pe ambii Săi profeţi şi ambele Sale Cărţi. Djinni au zis de asemenea către neamul lor:

„...Noi am auzit o Carte, care a fost trimisă după Moise...”
[46:30]

Ştim de asemenea că, după prima Revelaţie, Profetul nostru - Allah să-l binecuvântezeşi să-l miluiască - i-a povestit lui Uarqa bin Naufal despre această experienţă, despre Revelaţia pe care o primise. A zis: „Acesta este îngerul care a adus Revelaţia lui Moise bin Imran”.

Aceste referinţe ne arată însă cât de măreaţă a fost Şari’a lui Moise şi cât de numeroasă a fost comunitatea sa. Printre ei se găseau profeţi şi învăţaţi religioşi, oameni cu credinţă dreaptăşi evlavioşi, regişi mari conducători, precum şi alţi oameni de seamă. Totuşi, toţi aceştia au venit la vremea lor şi apoi au murit.Şari’a lor a fost înlocuită şi vremea lor a trecut. Fiindcă s-au răzvrătit împotriva Domnului, au fost supuşi la grele încercări de-a lungul istoriei.

Moartea lui Moise


Abu Huraira a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Ingerul morţii a fost trimis după Moise – Pacea fie asupra sa. Când a venit la el, Moise l-a bătutşi l-a împins. Ingerul s-a întors la Domnul său şi i s-a plâns: «M-ai trimis la un rob care nu vrea să moară.»

Allah a grăit:

«Intoarce-te şi spune-i să-şi pună palma pe spatele unui bou şi pentru fiecare fir ce va fi acoperit de palma sa i se acorda un an de viaţă.» Moise a întrebat: «Ce se va întâmpla apoi?» El a răspuns: «Moartea.» Moise a spus: «Şi atunci de ce să nu vină acum?»” (relatat de Al-Bukhari)

Moise i-a cerut lui Allah să-l lase să moară lângă Pământul Sfânt, la distanţă de o aruncătură de piatră de acesta.
Abu Huraira a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvântezeşi să-l miluiască - a spus: „Dacă aş fi fost acolo, v-aş fi arătat mormântul său aflat sub duna de nisip de lângă cărare.”

Abu Huraira a relatat într-o altă versiune că Profetul - Allah să-l binecuvântezeşi să-l miluiască - a spus: „Ingerul morţii a venit la Moise ca să-i ia sufletul. I-a zis lui Moise: «Supune-te Domnului tău!» Insă Moise l-a pălmuit şi l-a orbit.” Apoi a menţionat restul Hadisului, aşa cum este relatat de Bukhari.

Lui Moise i s-au dăruit multe sarcini înainte de moarte: să-i scoată pe izraeliţi din rătăcireşi să-i aducă în Pământul Sfânt. Allah însă a dezvăluit că Moise va muri în timpul rătăcirii, după Aaron. Unii învăţaţi au pretins însă că Moise i-a scos pe izraeliţi din rătăcireşi i-a adus în Pământul Sfânt. Acest lucru nu corespunde însă cu părerea oamenilor Scripturiişi cu cea a majorităţii musulmanilor.

Când Moise a ales să moară, a zis: „O, Stăpân al meu! Adu-mă aproape de Pământul Sfânt, la distanţă de o aruncătură de piatră de acesta.” Dacă ar fi intrat deja acolo, nu ar fi cerut acest lucru. Când i se apropia ceasul morţii, în timp ce era în rătăcire,şi-a dorit să fie aproape de pământul spre care a migrat. Le-a cerut celor din neamul său să facă acest lucruşi de aceea a spus Profetul: «Dacă aş fi fost acolo, v-aş fi arătat mormântul său aflat sub duna de nisip de lângă cărare.»”

Imamul Ahmed a relatat, preluând de la Anas bin Malik, că Profetul - Allah să-l binecuvântezeşi să-l miluiască - a spus: „In timpul Călătoriei Nocturne, am trecut pe lângă Moise şi el se ruga în mormântul său de lângă duna de nisip.”

[flor6]

PROFETUL HUD
Perioada de timp exacta când Profetul Hud a predicat este necunoscuta.. Se crede că el a venit cu aproximativ 200 de ani înaintea profetul Saleh . Bazată pe dovezi arheologice, perioada de timp este estimată a fi în jurul anului 300 la 600 î.Hr.
HUD şi oamenii lui locuiau în provincia din Yemen, Hadramawt. Această regiune este la capătul sudic al Peninsulei Arabice, într-o zonă de dealuri de nisip curbe.
HUD a fost trimis la un trib arab numit Ad, care a fost legat de strămoşi şi de un alt trib arab cunoscut sub numele de Thamud. Ambele triburi au fost raportate a fi descendenti ai Profetului Nuh (Noe). Ad au fost un popor puternic la vremea lor, în primul rând datorită locaţiei lor la capătul sudic al Africii , rute comerciale.
Oamenii din Ad adorau mai multe zeităţi principale, ei le multumeau pentru a le da ploaie, pentru ai feri de pericol, furnizarea de alimente, si restabilirea lor de sănătate după boală.. Profetul Hud a încercat să cheme poporul sa se închine unui singur Dumnezeu, la care ei ar trebui să dea mulţumiri pentru toate darurile şi binecuvântările. El a criticat poporul său pentru vanitatea lori, şi i-a rugat să renunţe la cultul zeilor falşi.
Oameni Ad a respins în mare măsură mesajul lui Hud.. Ei l-au provocat pentru a aduce mânia lui Dumnezeu asupra lor. Au suferit de foamete trei ani, si in loc sa o ia ca pe un avertisment, ei se considerau invincibili. Intr-o zi, un nor imens se apropia de ei ,au crezut că un nor de ploaie vine sa binecuvânteze ţara lor cu apă proaspătă. În schimb, a fost o furtună de nisip devastatore care a tinut timp de opt zile şi a distrus totul.
[46:21]
Adu-ti aminte de fratele lui ’Ad , când a prevenit el pe neamul sau din Al-’Ahqaf - si au trecut prevenitori si mai înainte de el si dupa el - [zicând]: “Adorati-L voi numai pe Allah! Eu ma tem pentru voi de
[46:22]
Au zis ei: “Ai venit la noi ca sa ne departezi de la zeii nostri? Adu-ne noua cele cu care ne ameninti , daca esti tu dintre aceia care graiesc adevar!”
[46:23]
Le-a zis: “Dar stiinta se afla numai la Allah . Eu va vestesc cele cu care am fost trimis, însa vad ca voi sunteti un neam de oameni nestiutori” .
[46:24]
Si cand au vazut un nor, venind catre vaile lor, au zis ei: “Acesta este un nor care ne va da ploaie!” “Ba nu! El este ceea ce ati cerut voi sa vina mai degraba : un vant în care se afla osanda.
[46:25]
Care nimiceste totul, la porunca Domnului sau!“ si în dimineata[urmatoare] nu s-au mai vazut decât salasurile lor. Astfel am rasplatit Noi neamul de nelegiuiti".
Despre Profetul Hud mai putem citi in Coran:
- durata de viaţă a Profetului Hud este, de asemenea, descrisă în alte pasaje din Coran: 7:65-72, 11:50-60, şi 26:123-140
- capitolul al unsprezecelea din Coran este numit după el.

[maryam]

:006:
:salam:

ALLAH sa te rasplateasca surioara, asteptam continuarea.
:give_rose: