yvette
02-17-2011, 01:25 PM
Tawɧiƴd – este un concept islamic, care se referă la Unicitatea şi Indivizibilitatea lui Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) sub toate aspectele conţinute de aceste atribute.
Cel mai important lucru pe care Profetul Muɧammad (Õóáóì Çááå Úóáóíåö æóÓóáóã) l-a predicat a fost credinţa în Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) cel UNIC şi INDIVIZIBIL, care a format baza credinţei islamice. Acest lucru a fost exprimat în Crezul musulman, fiind prima mărturie care formează Şahaāhaɤ - ÔåÇÏÉ -: áÇ Åáå ÅáÇ Çááå – Laā ᶝIlaha ᶝIlaā Alllah – Nu există altă divinitate în afară de Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì).
Această afirmaţie este piatra de temelie a Islamului şi pe ea s-a construit esenţa acestuia. Tocmai această mărturie face diferenţa dintre musulmani, necredincioşi (kaāfiriyn - ßÇÝÑíä) şi politeişti (muşrikiyn - ãÔÑßíä).
Desigur că diferența reală dintre musulmani şi ne-musulmani constă în acceptarea conştientă şi deplina aderare la această doctrină şi aplicarea ei în viaţa de zi cu zi.
Tawɧiƴd este cea mai înaltă concepţie despre divinitate, este conceptul pe care Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) a trimis omenirii, de-a lungul timpului, prin Profeţi.
Cu această înţelepciune a fost trimis Adam pe pământ, ca şi khalifah, acelaşi mesaj i-a fost dat lui Noe, Avraam, Moise, Isus (Úáíåã ÇáÓáÇã) şi lui Muɧammad (Õóáóì Çááå Úóáóíåö æóÓóáóã), spre a fi transmis oamenilor.
Universul nu este rezultatul unei îmbinări întâmplătoare a materiei, nu este un conglomerat de corpuri dezordonate şi fără sens.
Tot ceea ce există în Univers nu putea exista fără un Creator, un Proiectant, un Supraveghetor şi un Coordonator, deoarece Universul a fost creat şi evoluează după nişte reguli clare, evidente, într-o ordine anume stabilită.
Toate acestea sunt rezultatul Voinţei Creatorului lor, iar acesta este Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì), Stăpânul tuturor, pentru că numai Cineva Care este Infinit şi Etern, Care este cu putere peste toate, este Ințelept, Omnipotent şi Omniscient, Care Ştie totul, Care Vede totul poate fi Autoritatea supremă peste tot ceea ce există şi numai El îl poate controla, îi poate impune reguli sau poate crea altele asemenea lor ori le poate distruge. Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) are puteri nelimitate şi nu cunoaşte nici oboseala nici slăbiciunea.
Având în vedere toate aceste atribute excepționale şi puteri extraordinare, este firesc ca ele să nu aparţină decât Unuia şi Singurul, căci, presupunând prin absurd, că ar exista şi un altul asemenea lui Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì), atunci Universul cu tot ceea ce înseamnă el, regulile cui ar urma şi dacă una dintre cele două autorităţi supreme ar vrea ca un lucru să existe şi cealaltă ar vrea să nu existe, atunci lucrul ar exista sau ar fi distrus?
Ipoteza aceasta este mai mult decât absurdă, este ridicolă, căci Universul nu ar mai fi aşa cum este acum, ci ar fi divizat în mai multe părţi de sine stătătoare, care sub autoritatea cui ar cădea.
Unitatea Universului în astfel de condiţii ar fi, practic, imposibilă. Este ca şi cum o armată ar avea doi comandanţi supremi, ca un ţinut cu doi regi, ca două săbii într-o singură teacă.
Cu atât mai mult politeismul este o absurditate şi mai mare, căci aceasta ar însemna ca fiecare zeu să îşi impună voinţa lui pe partea de univers pe care o deţine. Dacă doi dumnezei este deja prea mult, atunci cu 10 -15 ar fi şi mai teribil.
In astfel de situaţie, cine şi cum ar urma calea cui?
Dacă, spre exemplu, zeul soarelui ar vrea să distrugă soarele, căci nu mai vrea el ca soarele să fie, atunci celelalte corpuri cereşti care au nevoie de soare ce ar face??
Oare zeii acestora ar porni să impună voinţa lor, prin război, zeului soarelui sau să se roage la el să lase soarele să funcţioneze?‼
Ori dacă zeii păsărilor nu ar mai vrea ca ele să existe, atunci „imperiul” insectelor ne-ar face viaţa imposibilă.
Sau dacă zeii morţii ar vrea să răpească sufletele tuturor fiinţelor vii şi să le ducă în „regatul” lor, atunci nimic nu ar mai fi viu.
Ce s-ar întâmpla dacă cel care a creat fiinţele s-ar opune voinţei zeilor morţii, s-ar război între ei ca să-şi impună voinţa unul asupra celuilalt, ori s-ar supune celui care este mai puternic dintre ei??!
Şi dacă ar fi aşa, atunci ce rost ar mai avea acei zei, dacă ei se supun voinţei celui mai puternic dintre ei şi ar aplica regulile lui şi ar schimba autoritatea pe supunere?? Ce sens ar mai avea existenţa unui zeu, dacă, în orice moment, el ar putea pierde unul sau toate dintre atributele divinităţii sale?
Iată că toate acestea sunt numai idei şi teorii ale absurdului sau ale ignoranţei.
Ce rost ar avea un asociat dacă acesta face ceea ce Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) spune să se facă? Şi dacă acceptăm că Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) este Atotputernic, Atotcuprinzător, Omniscient, Omniprezent, Care nu cunoaşte nici oboseală şi nici slăbiciune, pentru ce El ar avea nevoie de un partener sau un asociat??
Acest asociat sau partener ar fi un apendice fără rost, fără putere şi fără voinţă, ceva absolut inutil. De aceea cei care cred sau fac asemenea afirmaţii ori sunt ignoranţi ori suţin teorii fără suport, ori nu înţeleg pe deplin ceea ce înseamnă atributele lui Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì).
In ceea ce priveşte idolii de tipul animal, plantă sau piatră, este şi mai ridicol să credem că ei pot fi asemenea lui Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) şi că aceşti idoli animale, plante sau pietre ar fi creatorii unui Univers sau a unei părţi din el, ori stăpânitorii sufletului oamenilor ori ar putea influenţa destinul cuiva.
Cu cât ne imaginăm mai mult situaţii de acest fel, cu atât realizăm că existenţa un asociat ori un rival, ori un partener al lui Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì), ori alte divinităţi asemenea Lui, este imposibilă.
Simpla observare a Universului şi a regulilor după care este format şi funcţionează, după felul în care tot ceea ce există interacţionează unele cu celelalte, formând un tot unitar, armonios, dovedesc că nu există decât un Singur Creator, Indivizibil, Omniprezent, Omniscient şi Atotputernic.
Insuşi Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) ne-a atras atenţia asupra acestui fapt incontestabil spunând în sura Ālξankabuwt (ÚäßÈæõÊ), verset 44:
„Allah a creat cerurile şi pământul cu [chibzuinţă] adevărată şi în aceasta este un semn pentru cei credincioşi.”
, iar în sura ĀlRuwm (ÇáÑæã), versetele 20 – 28 ne spune:
„20. Printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat pe voi din ţărână şi apoi iată-vă pe voi oameni care v-aţi răspândit [pe pământ]./
21. Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.
22. Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Intru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu./
23. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi în timpul zilei şi căutarea de către voi a harului Său. Intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud./
24. Şi printre semnele Lui este [acela] că El vă arată vouă fulgerul, cu teamă [de trăsnet] şi cu nădejde [în ploaie], şi că pogoară apă din cer, cu care învie pământul, după moartea lui. Intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. /
25. Şi printre semnele Lui este [acela] că cerul şi pământul există prin porunca Sa, iar dacă vă va chema pe voi cu o chemare, veţi ieşi voi din pământ./
26. Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pre pământ şi toţi Ii sunt Lui supuşi. /
27. El este Cel care creează prima oară făpturile şi apoi le face din nou - şi aceasta este şi mai uşor pentru El - şi a Lui este pilda cea mai înaltă din ceruri şi de pre pământ şi El este Atotputernic [şi] Inţelept [Al-'Aziz, Al-Hakim]. /
28. El vă va face vouă pildă din voi înşivă: Aveţi voi dintre cei pe care-i stăpânesc mâinile voastre drepte asociaţi la cele cu care v-am înzestrat pe voi şi sunteţi voi întru aceasta de o seamă cu ei? Vă temeţi de ei aşa cum este teama voastră de voi înşivă? Astfel tâlcuim Noi semnele pentru un neam [de oameni] care pricep.”
Cel mai important lucru pe care Profetul Muɧammad (Õóáóì Çááå Úóáóíåö æóÓóáóã) l-a predicat a fost credinţa în Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) cel UNIC şi INDIVIZIBIL, care a format baza credinţei islamice. Acest lucru a fost exprimat în Crezul musulman, fiind prima mărturie care formează Şahaāhaɤ - ÔåÇÏÉ -: áÇ Åáå ÅáÇ Çááå – Laā ᶝIlaha ᶝIlaā Alllah – Nu există altă divinitate în afară de Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì).
Această afirmaţie este piatra de temelie a Islamului şi pe ea s-a construit esenţa acestuia. Tocmai această mărturie face diferenţa dintre musulmani, necredincioşi (kaāfiriyn - ßÇÝÑíä) şi politeişti (muşrikiyn - ãÔÑßíä).
Desigur că diferența reală dintre musulmani şi ne-musulmani constă în acceptarea conştientă şi deplina aderare la această doctrină şi aplicarea ei în viaţa de zi cu zi.
Tawɧiƴd este cea mai înaltă concepţie despre divinitate, este conceptul pe care Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) a trimis omenirii, de-a lungul timpului, prin Profeţi.
Cu această înţelepciune a fost trimis Adam pe pământ, ca şi khalifah, acelaşi mesaj i-a fost dat lui Noe, Avraam, Moise, Isus (Úáíåã ÇáÓáÇã) şi lui Muɧammad (Õóáóì Çááå Úóáóíåö æóÓóáóã), spre a fi transmis oamenilor.
Universul nu este rezultatul unei îmbinări întâmplătoare a materiei, nu este un conglomerat de corpuri dezordonate şi fără sens.
Tot ceea ce există în Univers nu putea exista fără un Creator, un Proiectant, un Supraveghetor şi un Coordonator, deoarece Universul a fost creat şi evoluează după nişte reguli clare, evidente, într-o ordine anume stabilită.
Toate acestea sunt rezultatul Voinţei Creatorului lor, iar acesta este Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì), Stăpânul tuturor, pentru că numai Cineva Care este Infinit şi Etern, Care este cu putere peste toate, este Ințelept, Omnipotent şi Omniscient, Care Ştie totul, Care Vede totul poate fi Autoritatea supremă peste tot ceea ce există şi numai El îl poate controla, îi poate impune reguli sau poate crea altele asemenea lor ori le poate distruge. Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) are puteri nelimitate şi nu cunoaşte nici oboseala nici slăbiciunea.
Având în vedere toate aceste atribute excepționale şi puteri extraordinare, este firesc ca ele să nu aparţină decât Unuia şi Singurul, căci, presupunând prin absurd, că ar exista şi un altul asemenea lui Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì), atunci Universul cu tot ceea ce înseamnă el, regulile cui ar urma şi dacă una dintre cele două autorităţi supreme ar vrea ca un lucru să existe şi cealaltă ar vrea să nu existe, atunci lucrul ar exista sau ar fi distrus?
Ipoteza aceasta este mai mult decât absurdă, este ridicolă, căci Universul nu ar mai fi aşa cum este acum, ci ar fi divizat în mai multe părţi de sine stătătoare, care sub autoritatea cui ar cădea.
Unitatea Universului în astfel de condiţii ar fi, practic, imposibilă. Este ca şi cum o armată ar avea doi comandanţi supremi, ca un ţinut cu doi regi, ca două săbii într-o singură teacă.
Cu atât mai mult politeismul este o absurditate şi mai mare, căci aceasta ar însemna ca fiecare zeu să îşi impună voinţa lui pe partea de univers pe care o deţine. Dacă doi dumnezei este deja prea mult, atunci cu 10 -15 ar fi şi mai teribil.
In astfel de situaţie, cine şi cum ar urma calea cui?
Dacă, spre exemplu, zeul soarelui ar vrea să distrugă soarele, căci nu mai vrea el ca soarele să fie, atunci celelalte corpuri cereşti care au nevoie de soare ce ar face??
Oare zeii acestora ar porni să impună voinţa lor, prin război, zeului soarelui sau să se roage la el să lase soarele să funcţioneze?‼
Ori dacă zeii păsărilor nu ar mai vrea ca ele să existe, atunci „imperiul” insectelor ne-ar face viaţa imposibilă.
Sau dacă zeii morţii ar vrea să răpească sufletele tuturor fiinţelor vii şi să le ducă în „regatul” lor, atunci nimic nu ar mai fi viu.
Ce s-ar întâmpla dacă cel care a creat fiinţele s-ar opune voinţei zeilor morţii, s-ar război între ei ca să-şi impună voinţa unul asupra celuilalt, ori s-ar supune celui care este mai puternic dintre ei??!
Şi dacă ar fi aşa, atunci ce rost ar mai avea acei zei, dacă ei se supun voinţei celui mai puternic dintre ei şi ar aplica regulile lui şi ar schimba autoritatea pe supunere?? Ce sens ar mai avea existenţa unui zeu, dacă, în orice moment, el ar putea pierde unul sau toate dintre atributele divinităţii sale?
Iată că toate acestea sunt numai idei şi teorii ale absurdului sau ale ignoranţei.
Ce rost ar avea un asociat dacă acesta face ceea ce Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) spune să se facă? Şi dacă acceptăm că Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) este Atotputernic, Atotcuprinzător, Omniscient, Omniprezent, Care nu cunoaşte nici oboseală şi nici slăbiciune, pentru ce El ar avea nevoie de un partener sau un asociat??
Acest asociat sau partener ar fi un apendice fără rost, fără putere şi fără voinţă, ceva absolut inutil. De aceea cei care cred sau fac asemenea afirmaţii ori sunt ignoranţi ori suţin teorii fără suport, ori nu înţeleg pe deplin ceea ce înseamnă atributele lui Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì).
In ceea ce priveşte idolii de tipul animal, plantă sau piatră, este şi mai ridicol să credem că ei pot fi asemenea lui Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) şi că aceşti idoli animale, plante sau pietre ar fi creatorii unui Univers sau a unei părţi din el, ori stăpânitorii sufletului oamenilor ori ar putea influenţa destinul cuiva.
Cu cât ne imaginăm mai mult situaţii de acest fel, cu atât realizăm că existenţa un asociat ori un rival, ori un partener al lui Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì), ori alte divinităţi asemenea Lui, este imposibilă.
Simpla observare a Universului şi a regulilor după care este format şi funcţionează, după felul în care tot ceea ce există interacţionează unele cu celelalte, formând un tot unitar, armonios, dovedesc că nu există decât un Singur Creator, Indivizibil, Omniprezent, Omniscient şi Atotputernic.
Insuşi Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) ne-a atras atenţia asupra acestui fapt incontestabil spunând în sura Ālξankabuwt (ÚäßÈæõÊ), verset 44:
„Allah a creat cerurile şi pământul cu [chibzuinţă] adevărată şi în aceasta este un semn pentru cei credincioşi.”
, iar în sura ĀlRuwm (ÇáÑæã), versetele 20 – 28 ne spune:
„20. Printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat pe voi din ţărână şi apoi iată-vă pe voi oameni care v-aţi răspândit [pe pământ]./
21. Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.
22. Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Intru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu./
23. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi în timpul zilei şi căutarea de către voi a harului Său. Intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud./
24. Şi printre semnele Lui este [acela] că El vă arată vouă fulgerul, cu teamă [de trăsnet] şi cu nădejde [în ploaie], şi că pogoară apă din cer, cu care învie pământul, după moartea lui. Intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. /
25. Şi printre semnele Lui este [acela] că cerul şi pământul există prin porunca Sa, iar dacă vă va chema pe voi cu o chemare, veţi ieşi voi din pământ./
26. Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pre pământ şi toţi Ii sunt Lui supuşi. /
27. El este Cel care creează prima oară făpturile şi apoi le face din nou - şi aceasta este şi mai uşor pentru El - şi a Lui este pilda cea mai înaltă din ceruri şi de pre pământ şi El este Atotputernic [şi] Inţelept [Al-'Aziz, Al-Hakim]. /
28. El vă va face vouă pildă din voi înşivă: Aveţi voi dintre cei pe care-i stăpânesc mâinile voastre drepte asociaţi la cele cu care v-am înzestrat pe voi şi sunteţi voi întru aceasta de o seamă cu ei? Vă temeţi de ei aşa cum este teama voastră de voi înşivă? Astfel tâlcuim Noi semnele pentru un neam [de oameni] care pricep.”