munir
02-17-2011, 02:31 PM
Constantin supranumit de catre biserica crestina ,,Cel Mare" a fost primul care a impus din motive personale introducerea unor dogme ce tineau de religia politeista in dogma crestina
Mai multe incidente ce au avut loc înainte de ascensiunea sa la tronul Imperiului Roman în 324 en l-au convins pe Constantin de eficacitatea religiei creştine. Anterior, el utilizase crucea (un simbol comun atit in creştinism cit şi in mithraism), ca simbol al armatei sale. A câştigat patru bătălii succesive şi ca urmare preia controlul complet al Italiei din anul 312 en. O legenda folclorica afirma ca el a atribuit succesul in lupta Dumnezeului creştin şi, ca un semn al gradului de îndatorare a sa, a dat clerului creştin cote anuale, scutind biserica crestina de impozitele si darile municipale deasemeni a dat episcopilor crestini competenţa legală de a pune în aplicare decizia lor în litigiile creştine. Astfel sub Constantin religia crestina are o ascensiune rapida si devine o forta religioasa care duce la eclipsarea si eliminarea tuturor celorlalte culte religioase din imperiul roman de rasarit.
Comportamentul lui Constantin a fost o previzualizare pentru comportamentul ulterior al preotilor creştini , care au câştigat cu timpul puterea politică. Pentru a deveni împărat unic, el a sugrumat pe Lucius, împăratul din jumătatea de est a Imperiului Roman, desi promisese ca-i va cruta viata. Când el a devenit împărat, desi era Mare preot al zeului Mithra s-a declarat un crestin convins (desi nu era botezat in acesta religie) si a preluat cu de la sine putere friele conducerii bisericii crestine ,impunindu-si de cele mai multe ori cu forta ideile . Constantin a trimis la moarte pe Crispus, fiul său, pe unul dintre nepoti şi soţia sa Fausta. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că biserica creştina, bucurându-se de facilitatile sale nu a exprimat nici o critica referitoare la comportamentul imparatului . Constantin a fost declarat si acceptat in mod deschis de către creştini drept ,,capul Bisericii crestine pe pământ". Acest fapt a fost interat in cadrul unui Sinod General (conciliul de la Niceea) pe care el(Constantin) l-a convocat in anul 325 en pentru a rezolva litigiul cu privire la "divinitatea lui Isus"cunoscut si sub titulatura de ,,Controversa Ariana".Luindu-i ca exemplu faptele ,preotii crestini au apelat la cele mai infame moduri de actiune pentru promovarea noilor dogme religioase . Toata panoplia de actiuni incepind cu excomunicarea si pina la omorirea oponentilor nu le-au fost straine celor care conduceau biserica crestina.
Conciliul de la Niceea
Conciliul a avut loc în oraşul Niceea (astăzi oraşul Iznik în nord-vestul Turciei). Participarea la acest Consiliului nu a fost atit cit lasa sa se intelega astazi biserica crestina . Dintre cei ,cel puţin 1800 de episcopi ce conduceau Biserica creştină de atunci, au participat doar aproximativ 300.
La Niceea, Eusebiu de Nicomidia a expus poziţia ariana, în timp ce Atanasie a apărat învăţăturile sale proprii. Ca şi în toate dezbaterile teologice, Conciliul a ajuns la un impas; nici o formulă nu parea să fie agreabila pentru ambele părţi in acest diferend. Astfel s-a ajuns la un punct in care Constantin a intervenit de partea lui Atanasie. El a susţinut că toţi cei prezenţi ar trebui să semneze un edict in care se stipula că ,,Isus a fost de aceeasi esenta (homoousios) cu Tatăl".
Dorinţa lui Constantin de a diviniza pe Isus nu era citusi de putin surprinzătoare. A fost o dorinta personala de reportare la trecutul său păgân atunci când tatal sau era numit ,, fiul lui Dumnezeu”. Prin urmare, este natural ca el dorea ca fondatorul religiei sale noi, sa fie pus de asemenea pe acelaşi piedestal,.
Constantin a adăugat că toti cei care au fost de acord să semneze edictul continind acesta formulare sa fie invitaţi la festivităţile sale inchinate celei de a douăzecea aniversare. De asemenea impăratul a anunţat că, oricine care a refuzat să semneze edictul in forma stabilita de el ,se va confrunta cu exilarea imediată. Se poate doar specula câţi dintre episcopii au semnat acest ,,Crez" in urma ameninţărilor facute de Constantin. Noi ştim că mulţi dintre episcopii care au fost de acord cu formula iniţiala ca urmare a ameninţarii transmise de imparat, si-au retras mai apoi semnăturile la întoarcerea în propriile lor oraşe . Astfel Eusebiu, unul dintre semnatarii edictului, a scris la întoarcerea sa in Nicomidia (in numele lui si a altor doi episcopi) o scrisoare catre Constantin in care arata :
A-am comis un act lipsit de evlavie, O rege, facindu-ma partas la o asemenea blasfemie din teama de tine.
Oricare ar fi reacţia episcopilor care au semnat asa zisul ,,Crez de la Niceea" , împăratul a actionat insa foarte rapid . El a ordonat izgonirea lui Arie şi arderea scrierilor sale. Episcopii ce sustinusera pe liderul arian au fost, de asemenea, detronati.
Mai multe incidente ce au avut loc înainte de ascensiunea sa la tronul Imperiului Roman în 324 en l-au convins pe Constantin de eficacitatea religiei creştine. Anterior, el utilizase crucea (un simbol comun atit in creştinism cit şi in mithraism), ca simbol al armatei sale. A câştigat patru bătălii succesive şi ca urmare preia controlul complet al Italiei din anul 312 en. O legenda folclorica afirma ca el a atribuit succesul in lupta Dumnezeului creştin şi, ca un semn al gradului de îndatorare a sa, a dat clerului creştin cote anuale, scutind biserica crestina de impozitele si darile municipale deasemeni a dat episcopilor crestini competenţa legală de a pune în aplicare decizia lor în litigiile creştine. Astfel sub Constantin religia crestina are o ascensiune rapida si devine o forta religioasa care duce la eclipsarea si eliminarea tuturor celorlalte culte religioase din imperiul roman de rasarit.
Comportamentul lui Constantin a fost o previzualizare pentru comportamentul ulterior al preotilor creştini , care au câştigat cu timpul puterea politică. Pentru a deveni împărat unic, el a sugrumat pe Lucius, împăratul din jumătatea de est a Imperiului Roman, desi promisese ca-i va cruta viata. Când el a devenit împărat, desi era Mare preot al zeului Mithra s-a declarat un crestin convins (desi nu era botezat in acesta religie) si a preluat cu de la sine putere friele conducerii bisericii crestine ,impunindu-si de cele mai multe ori cu forta ideile . Constantin a trimis la moarte pe Crispus, fiul său, pe unul dintre nepoti şi soţia sa Fausta. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că biserica creştina, bucurându-se de facilitatile sale nu a exprimat nici o critica referitoare la comportamentul imparatului . Constantin a fost declarat si acceptat in mod deschis de către creştini drept ,,capul Bisericii crestine pe pământ". Acest fapt a fost interat in cadrul unui Sinod General (conciliul de la Niceea) pe care el(Constantin) l-a convocat in anul 325 en pentru a rezolva litigiul cu privire la "divinitatea lui Isus"cunoscut si sub titulatura de ,,Controversa Ariana".Luindu-i ca exemplu faptele ,preotii crestini au apelat la cele mai infame moduri de actiune pentru promovarea noilor dogme religioase . Toata panoplia de actiuni incepind cu excomunicarea si pina la omorirea oponentilor nu le-au fost straine celor care conduceau biserica crestina.
Conciliul de la Niceea
Conciliul a avut loc în oraşul Niceea (astăzi oraşul Iznik în nord-vestul Turciei). Participarea la acest Consiliului nu a fost atit cit lasa sa se intelega astazi biserica crestina . Dintre cei ,cel puţin 1800 de episcopi ce conduceau Biserica creştină de atunci, au participat doar aproximativ 300.
La Niceea, Eusebiu de Nicomidia a expus poziţia ariana, în timp ce Atanasie a apărat învăţăturile sale proprii. Ca şi în toate dezbaterile teologice, Conciliul a ajuns la un impas; nici o formulă nu parea să fie agreabila pentru ambele părţi in acest diferend. Astfel s-a ajuns la un punct in care Constantin a intervenit de partea lui Atanasie. El a susţinut că toţi cei prezenţi ar trebui să semneze un edict in care se stipula că ,,Isus a fost de aceeasi esenta (homoousios) cu Tatăl".
Dorinţa lui Constantin de a diviniza pe Isus nu era citusi de putin surprinzătoare. A fost o dorinta personala de reportare la trecutul său păgân atunci când tatal sau era numit ,, fiul lui Dumnezeu”. Prin urmare, este natural ca el dorea ca fondatorul religiei sale noi, sa fie pus de asemenea pe acelaşi piedestal,.
Constantin a adăugat că toti cei care au fost de acord să semneze edictul continind acesta formulare sa fie invitaţi la festivităţile sale inchinate celei de a douăzecea aniversare. De asemenea impăratul a anunţat că, oricine care a refuzat să semneze edictul in forma stabilita de el ,se va confrunta cu exilarea imediată. Se poate doar specula câţi dintre episcopii au semnat acest ,,Crez" in urma ameninţărilor facute de Constantin. Noi ştim că mulţi dintre episcopii care au fost de acord cu formula iniţiala ca urmare a ameninţarii transmise de imparat, si-au retras mai apoi semnăturile la întoarcerea în propriile lor oraşe . Astfel Eusebiu, unul dintre semnatarii edictului, a scris la întoarcerea sa in Nicomidia (in numele lui si a altor doi episcopi) o scrisoare catre Constantin in care arata :
A-am comis un act lipsit de evlavie, O rege, facindu-ma partas la o asemenea blasfemie din teama de tine.
Oricare ar fi reacţia episcopilor care au semnat asa zisul ,,Crez de la Niceea" , împăratul a actionat insa foarte rapid . El a ordonat izgonirea lui Arie şi arderea scrierilor sale. Episcopii ce sustinusera pe liderul arian au fost, de asemenea, detronati.