yvette
03-02-2013, 03:37 PM
VERSETELE 17, 18, 19 şi 20
17. Starea lor este ca pilda aceluia care a aprins un foc şi când a luminat ceea ce se afla împrejurul lui, le-a luat Allah lumina lor şi i-a lăsat în întunecimi şi nu mai zăresc nimic.
18. Surzi, muţi, orbi sunt ei şi nu se întorc.
19. Sau ca o ploaie ce se prăvale din cer, cu beznă, tunet şi fulger. Işi vâră ei degetele în urechi din pricina trăsnetelor, de frica morţii; Allah îi împresoară pe necredincioşi.
20. Fulgerul aproape că le răpeşte văzul. De fiecare dată când el [fulgerul] le face lumină, înaintează, dar când se lasă bezna, ei se opresc. Iar dacă ar vrea, Allah le-ar răpi auzul şi văzul, căci Allah este peste toate cu putere.
1. Pilde despre ipocriţi
Allāh swt îi aseamnă pe ipocriţii care dau buna călăuzire pentru rătăcire, cu acela care nu dobândeşte decât orbire absolută, descriindu-i prin intermediul unei pilde în care un om aprinde un foc.
Cât timp focul acela arde luminând împrejurimile omul respectiv se foloseşte de binefacerile lui simţindu-se în siguranţă lângă el. Insă, dacă focul se stinge brusc şi un întuneric de nepătruns îl învăluie pe omul acela, iar el nu poate vedea absolut nimic şi nici nu poate ieşi din întuneric.
Mai mult, dacă pe omul acela nici nu poate auzi nimeni şi nici nu poate vorbi cu nimeni, atunci starea lui de panică se accentuează şi mai tare, încât nici dacă ar fi o posibilitate să iasă din întuneric, el nu ar mai sesiza-o şi, de aceea, el nu poate reveni la starea de dinainte ca toate acestea să i se întâmple.
Asemenea omului celui descumpănit de pierderea beneficiilor focului, de izolarea în care se află şi de neputinţa de a mai avea ceea ce avusese mai înainte este şi starea ipocriţilor, care din cauza duplicităţii lor, pierd călăuzirea şi rămân rătăciţi fără posibilitatea de a se mai întoarce, preferând să înlocuiască cea ce este corect cu ceea ce este nedrept ca astfel să-şi compenseze eşecul.
Această parabolă evocă inconstanţa pe care o au în sufletele lor ipocriţii care mai întâi cred, apoi nu mai cred, aşa precum Allāh swt a mai revelat şi în alte sure din Coran
Expresia « ĐóĺóČó Çáářóĺő ČöäőćŃöĺöăú - ʥahaba_Allāhu binuūrihim - ..le-a luat Allāh lumina lor...» înseamnă că Allāh swt i-a exclus de la binfacerile pe care le aveau de la foc, adică de la lumină şi căldură, şi i-a lăsat cu ceea ce le dăunează, adică întunericul şi fumul.
Allāh swt a spus: « ćóĘóŃóßóĺőăú Ýöí ŮőáőăóÜĘň – ūa tarakahum fiy żulumatin - ...şi i-a lăsat în întunecimi... » - adică în dubii, necredinţă şi ipocrizie.
« ...şi nu mai zăresc nimic.. » - înseamnă că ei nu sunt capabili să găsească calea cea dreaptă, ba încă, ei sunt şi surzi căci nu pot auzi călăuzirea, muţi căci sunt incapabili să rostească vreun cuvânt folositor şi orbi, adică într-o totală orbire şi rătăcire, precum Allāh swt a mai revelat: «... Nu ochii lor sunt orbi, ci inimile din piepturi sunt oarbe.»(22:46); şi de aceea ei nu se pot întoarce la starea de bine călăuziţi în care au fost mai înainte, căci ei au schimbat-o pentru rătăcire.
2.Altă pildă despre ipocriţi
Aceasta este o altă parabolă pe care Allāh swt o expune cu privire la ipocriţi, care uneori ştiu adevărul, iar alteori se îndoiesc de el. Când ei sunt atinşi de îndoială, confuzie, sau necredinţă, au inima « ßóŐóířöČň- kasayyibin – ploios/ploioasă», adică precum vremea ploioasă.
Această opinie o au Ibn Mas’uud, Ibn Abas, Abuu Al-Aaliya, Mujaahid, Sa’iid bin Jubayr, Aataa’, Al-Hasan Al-Basrii, Qataada, Al-Auufii, Ar-Rabiy’ ra şi alţii.
Ad-Dahhaak a spus: „Este vorba despre nori.”
In orice caz, cea mai frecventă opinie este aceea că senul cuvântului « ßóŐóířöČň- kasayyibin » este similar cu «o ploaie care cade pe vreme întunecată», în ideea de a descrie dubiul, necredinţa şi ipocrizia.
« ŃóÚúĎ – ra’d - tunet» - fenomen meteorologic care face inimile să se umple de spaimă.
Ipocriţii sunt, de obicei, plini de frică şi nervozitate, aşa cum i-a descris Allāh swt «…şi ei socotesc că orice strigăt este împotriva lor…» (63:4) şi «Ei (ipocriţii) jură pe Allāh că ei sunt cu adevărat dintre voi, însă ei nu sunt dintre voi, ci ei sunt un neam căruia îi este frică. /Dacă ar găsi ei un adăpost sau peşteri, ori o hrubă în care să se ascundă, s-ar îndrepta către acestea, luând-o la fugă!»(9:56-57)
Fulgerul este asociat cu lumina credinţei care trăsneşte inima ipocriţilor, iar «...Îşi vâră ei degetele în urechi din pricina trăsnetelor, de frica morţii. Allāh îi împresoară pe necredincioşi. » înseamnă că indiferent ce precauţii îşi iau ipocriţii, aceste nu le sunt de nici un real folos, pentru că Allāh swt este Omniprezent şi Atotputernic.
Asemenea, Allāh swt a mai spus: « Oare a ajuns până la tine vestea despre oştenii / lui Faraon şi a neamului Thamuūd? / Aceia care nu cred stăruie în tăgăduire, / însă Allah, care se află în urma lor, îi cuprinde pe ei.»(85:17-20).
« Fulgerul aproape că le răpeşte văzul... » înseamnă: pentru că fulgerul, prin sine însuşi, este puternic şi pentru că înţelegerea ipocriţilor este limitată, iar aceste două extreme nu le permite lor să devină pe deplin credincioşi.
Aaliy bin Abi Tallha a spus că Ibn Abas ra a comentat referitor la această expresie că: „Sfântul Coran a scos la iveală toate secretele ipocriţilor.”
De asemenea, el a relatat că Ibn Abas ra a explicat şi expresia « De fiecare dată când el [fulgerul] le face lumină, înaintează, dar când se lasă bezna, ei se opresc... » astfel: „Atunci când ipocriţii participă la vreo victorie a Islamului ei se bucură şi sunt mulţumiţi de acesta, însă atunci când Islamul întâmpină vreo greutate, ei sunt gata să se reîntoarcă la necredinţă.”
Allāh swt a mai revelat: «Sunt unii dintre oameni care Îl adoră pe Allāh pe o margine: dacă au parte de bine, sunt ei netulburaţi, dar dacă au parte de o încercare, atunci îşi întorc ei faţa, pierzând şi această lume şi Viaţa de Apoi. Aceasta este pierderea învederată!» - sura «ĀlǶajj (ÇáÍĚ)», verset 11
Muhammad bin Ishaaq a relatat că Ibn Abas ra a interpretat expresia « de fiecare dată când el (fulgerul) le face lumină, înaintează, dar când se lasă bezna, ei se opresc….» astfel: „ipocriţii recunosc adevărul şi vorbesc despre el, deci vorba lor este dreaptă, însă atunci când se reîntorc în necredinţă, ei cad iarăşi în confuzie.”
Aceeași opinie o au şi Al-Aaliya, Al-Hasan Al-Basrii, Qataada, Ar-rabiy’, As-Suddiiy, toţi preluând această explicaţie de la Companioni, însă Allāh swt este Cel care ştie cel mai bine.
In consecinţă, în Ziua Judecăţii, credincioşii vor avea parte de lumină după cum le-a fost tăria credinţei lor.
Unii vor primi o asemenea lumină, încât vor lumina pe arii mari împrejurul lor, iar unii mai mult sau mai puţin de atât.
Unii vor străluci pentru o vreme iar, după un timp, lor se va stinge şi ei vor înainta pe «as-siraāt - Podul de peste Foc» atunci când au lumină, iar când lumina se stinge ei se vor opri.
Unii nu vor avea lumină deloc: aceştia fiind ipocriţii, pe care Allāh swt i-a descris astfel: «…făţarnicii şi făţarnicele vor zice drept-credincioșilor: „Aşteptaţi ca să luăm şi noi lumină din lumina voastră!”, dar li se va zice: „Întoarceţi-vă înapoi şi căutaţi lumină”…» (57:13).
Cât despre credincioşi, Allāh swt i-a descris astfel:
«…..îi vei vedea pe drept-credincioşi şi pe drept-credincioase cu lumina alergând pe faţa lor şi în dreapta lor……»,- (57:13)
şi:
«…Allāh nu va lăsa să fie umiliți Profetul şi cei care au crezut împreună cu el. Lumina lor va grăbi înaintea lor şi în mâinile lor drepte. Şi vor zice ei: Doamne, întregeşte lumina noastră şi iartă-ne pe noi, căci Tu eşti cu putere peste toate.» - (66:8)
Ibn Abuu Haatim a relatat că Abdulah bin Mas’uud a comentat referitor la « ...cu lumina alergând pe faţa lor şi în dreapta lor....» că înseamnă: „Lumina lor va grăbi înaintea lor - care înseamnă că ei (drept-credincioşii şi drept-credincioasele) vor trece peste as-siraāt (ÇáŐřöŃÇŘý), după cum le-au fost faptele, lumina unora va fi mare precum munţii, iar a altora de mărimea curmalilor. Cei care vor avea cea mai puţină lumină sunt aceia a căror index va avea uneori câte o sclipire.”
Ibn Haatim a mai relatat că Ibn Abas ra a spus: „Oricare dintre oamenii Tauhiid-ului li se va da o lumină în Ziua Invierii, însă ipocriţilor li se va stinge lumina lor. Când credincioşii vor depune mărturie, lumina ipocriţilor se va stinge şi ei vor avea mare teamă şi vor implora: Doamne, ţine aprinsă lumina noastră!”
Ad-Dahhaak a spus: „In Ziua Invierii, toţi cei care au crezut cu adevărat li se va da o lumină. Când ei vor ajunge pe as-siraāt, lumina celor ipocriţi se va stinge. Când cei care au crezut vor vedea aceasta, se vor nelinişti şi se vor ruga: O, Doamne! Ţine întreagă lumina noastră!”
17. Starea lor este ca pilda aceluia care a aprins un foc şi când a luminat ceea ce se afla împrejurul lui, le-a luat Allah lumina lor şi i-a lăsat în întunecimi şi nu mai zăresc nimic.
18. Surzi, muţi, orbi sunt ei şi nu se întorc.
19. Sau ca o ploaie ce se prăvale din cer, cu beznă, tunet şi fulger. Işi vâră ei degetele în urechi din pricina trăsnetelor, de frica morţii; Allah îi împresoară pe necredincioşi.
20. Fulgerul aproape că le răpeşte văzul. De fiecare dată când el [fulgerul] le face lumină, înaintează, dar când se lasă bezna, ei se opresc. Iar dacă ar vrea, Allah le-ar răpi auzul şi văzul, căci Allah este peste toate cu putere.
1. Pilde despre ipocriţi
Allāh swt îi aseamnă pe ipocriţii care dau buna călăuzire pentru rătăcire, cu acela care nu dobândeşte decât orbire absolută, descriindu-i prin intermediul unei pilde în care un om aprinde un foc.
Cât timp focul acela arde luminând împrejurimile omul respectiv se foloseşte de binefacerile lui simţindu-se în siguranţă lângă el. Insă, dacă focul se stinge brusc şi un întuneric de nepătruns îl învăluie pe omul acela, iar el nu poate vedea absolut nimic şi nici nu poate ieşi din întuneric.
Mai mult, dacă pe omul acela nici nu poate auzi nimeni şi nici nu poate vorbi cu nimeni, atunci starea lui de panică se accentuează şi mai tare, încât nici dacă ar fi o posibilitate să iasă din întuneric, el nu ar mai sesiza-o şi, de aceea, el nu poate reveni la starea de dinainte ca toate acestea să i se întâmple.
Asemenea omului celui descumpănit de pierderea beneficiilor focului, de izolarea în care se află şi de neputinţa de a mai avea ceea ce avusese mai înainte este şi starea ipocriţilor, care din cauza duplicităţii lor, pierd călăuzirea şi rămân rătăciţi fără posibilitatea de a se mai întoarce, preferând să înlocuiască cea ce este corect cu ceea ce este nedrept ca astfel să-şi compenseze eşecul.
Această parabolă evocă inconstanţa pe care o au în sufletele lor ipocriţii care mai întâi cred, apoi nu mai cred, aşa precum Allāh swt a mai revelat şi în alte sure din Coran
Expresia « ĐóĺóČó Çáářóĺő ČöäőćŃöĺöăú - ʥahaba_Allāhu binuūrihim - ..le-a luat Allāh lumina lor...» înseamnă că Allāh swt i-a exclus de la binfacerile pe care le aveau de la foc, adică de la lumină şi căldură, şi i-a lăsat cu ceea ce le dăunează, adică întunericul şi fumul.
Allāh swt a spus: « ćóĘóŃóßóĺőăú Ýöí ŮőáőăóÜĘň – ūa tarakahum fiy żulumatin - ...şi i-a lăsat în întunecimi... » - adică în dubii, necredinţă şi ipocrizie.
« ...şi nu mai zăresc nimic.. » - înseamnă că ei nu sunt capabili să găsească calea cea dreaptă, ba încă, ei sunt şi surzi căci nu pot auzi călăuzirea, muţi căci sunt incapabili să rostească vreun cuvânt folositor şi orbi, adică într-o totală orbire şi rătăcire, precum Allāh swt a mai revelat: «... Nu ochii lor sunt orbi, ci inimile din piepturi sunt oarbe.»(22:46); şi de aceea ei nu se pot întoarce la starea de bine călăuziţi în care au fost mai înainte, căci ei au schimbat-o pentru rătăcire.
2.Altă pildă despre ipocriţi
Aceasta este o altă parabolă pe care Allāh swt o expune cu privire la ipocriţi, care uneori ştiu adevărul, iar alteori se îndoiesc de el. Când ei sunt atinşi de îndoială, confuzie, sau necredinţă, au inima « ßóŐóířöČň- kasayyibin – ploios/ploioasă», adică precum vremea ploioasă.
Această opinie o au Ibn Mas’uud, Ibn Abas, Abuu Al-Aaliya, Mujaahid, Sa’iid bin Jubayr, Aataa’, Al-Hasan Al-Basrii, Qataada, Al-Auufii, Ar-Rabiy’ ra şi alţii.
Ad-Dahhaak a spus: „Este vorba despre nori.”
In orice caz, cea mai frecventă opinie este aceea că senul cuvântului « ßóŐóířöČň- kasayyibin » este similar cu «o ploaie care cade pe vreme întunecată», în ideea de a descrie dubiul, necredinţa şi ipocrizia.
« ŃóÚúĎ – ra’d - tunet» - fenomen meteorologic care face inimile să se umple de spaimă.
Ipocriţii sunt, de obicei, plini de frică şi nervozitate, aşa cum i-a descris Allāh swt «…şi ei socotesc că orice strigăt este împotriva lor…» (63:4) şi «Ei (ipocriţii) jură pe Allāh că ei sunt cu adevărat dintre voi, însă ei nu sunt dintre voi, ci ei sunt un neam căruia îi este frică. /Dacă ar găsi ei un adăpost sau peşteri, ori o hrubă în care să se ascundă, s-ar îndrepta către acestea, luând-o la fugă!»(9:56-57)
Fulgerul este asociat cu lumina credinţei care trăsneşte inima ipocriţilor, iar «...Îşi vâră ei degetele în urechi din pricina trăsnetelor, de frica morţii. Allāh îi împresoară pe necredincioşi. » înseamnă că indiferent ce precauţii îşi iau ipocriţii, aceste nu le sunt de nici un real folos, pentru că Allāh swt este Omniprezent şi Atotputernic.
Asemenea, Allāh swt a mai spus: « Oare a ajuns până la tine vestea despre oştenii / lui Faraon şi a neamului Thamuūd? / Aceia care nu cred stăruie în tăgăduire, / însă Allah, care se află în urma lor, îi cuprinde pe ei.»(85:17-20).
« Fulgerul aproape că le răpeşte văzul... » înseamnă: pentru că fulgerul, prin sine însuşi, este puternic şi pentru că înţelegerea ipocriţilor este limitată, iar aceste două extreme nu le permite lor să devină pe deplin credincioşi.
Aaliy bin Abi Tallha a spus că Ibn Abas ra a comentat referitor la această expresie că: „Sfântul Coran a scos la iveală toate secretele ipocriţilor.”
De asemenea, el a relatat că Ibn Abas ra a explicat şi expresia « De fiecare dată când el [fulgerul] le face lumină, înaintează, dar când se lasă bezna, ei se opresc... » astfel: „Atunci când ipocriţii participă la vreo victorie a Islamului ei se bucură şi sunt mulţumiţi de acesta, însă atunci când Islamul întâmpină vreo greutate, ei sunt gata să se reîntoarcă la necredinţă.”
Allāh swt a mai revelat: «Sunt unii dintre oameni care Îl adoră pe Allāh pe o margine: dacă au parte de bine, sunt ei netulburaţi, dar dacă au parte de o încercare, atunci îşi întorc ei faţa, pierzând şi această lume şi Viaţa de Apoi. Aceasta este pierderea învederată!» - sura «ĀlǶajj (ÇáÍĚ)», verset 11
Muhammad bin Ishaaq a relatat că Ibn Abas ra a interpretat expresia « de fiecare dată când el (fulgerul) le face lumină, înaintează, dar când se lasă bezna, ei se opresc….» astfel: „ipocriţii recunosc adevărul şi vorbesc despre el, deci vorba lor este dreaptă, însă atunci când se reîntorc în necredinţă, ei cad iarăşi în confuzie.”
Aceeași opinie o au şi Al-Aaliya, Al-Hasan Al-Basrii, Qataada, Ar-rabiy’, As-Suddiiy, toţi preluând această explicaţie de la Companioni, însă Allāh swt este Cel care ştie cel mai bine.
In consecinţă, în Ziua Judecăţii, credincioşii vor avea parte de lumină după cum le-a fost tăria credinţei lor.
Unii vor primi o asemenea lumină, încât vor lumina pe arii mari împrejurul lor, iar unii mai mult sau mai puţin de atât.
Unii vor străluci pentru o vreme iar, după un timp, lor se va stinge şi ei vor înainta pe «as-siraāt - Podul de peste Foc» atunci când au lumină, iar când lumina se stinge ei se vor opri.
Unii nu vor avea lumină deloc: aceştia fiind ipocriţii, pe care Allāh swt i-a descris astfel: «…făţarnicii şi făţarnicele vor zice drept-credincioșilor: „Aşteptaţi ca să luăm şi noi lumină din lumina voastră!”, dar li se va zice: „Întoarceţi-vă înapoi şi căutaţi lumină”…» (57:13).
Cât despre credincioşi, Allāh swt i-a descris astfel:
«…..îi vei vedea pe drept-credincioşi şi pe drept-credincioase cu lumina alergând pe faţa lor şi în dreapta lor……»,- (57:13)
şi:
«…Allāh nu va lăsa să fie umiliți Profetul şi cei care au crezut împreună cu el. Lumina lor va grăbi înaintea lor şi în mâinile lor drepte. Şi vor zice ei: Doamne, întregeşte lumina noastră şi iartă-ne pe noi, căci Tu eşti cu putere peste toate.» - (66:8)
Ibn Abuu Haatim a relatat că Abdulah bin Mas’uud a comentat referitor la « ...cu lumina alergând pe faţa lor şi în dreapta lor....» că înseamnă: „Lumina lor va grăbi înaintea lor - care înseamnă că ei (drept-credincioşii şi drept-credincioasele) vor trece peste as-siraāt (ÇáŐřöŃÇŘý), după cum le-au fost faptele, lumina unora va fi mare precum munţii, iar a altora de mărimea curmalilor. Cei care vor avea cea mai puţină lumină sunt aceia a căror index va avea uneori câte o sclipire.”
Ibn Haatim a mai relatat că Ibn Abas ra a spus: „Oricare dintre oamenii Tauhiid-ului li se va da o lumină în Ziua Invierii, însă ipocriţilor li se va stinge lumina lor. Când credincioşii vor depune mărturie, lumina ipocriţilor se va stinge şi ei vor avea mare teamă şi vor implora: Doamne, ţine aprinsă lumina noastră!”
Ad-Dahhaak a spus: „In Ziua Invierii, toţi cei care au crezut cu adevărat li se va da o lumină. Când ei vor ajunge pe as-siraāt, lumina celor ipocriţi se va stinge. Când cei care au crezut vor vedea aceasta, se vor nelinişti şi se vor ruga: O, Doamne! Ţine întreagă lumina noastră!”