PDA

View Full Version : Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 30



yvette
03-02-2013, 11:30 PM
VERSET 30
Şi când Stăpânul tău le-a zis ingerilor: „Voi să pun pe pământ un înlocuitor [khaliyfa]”, i-au răspuns: „Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge, când noi Ţie îţi aducem slavă şi pe Tine Te venerăm cu sfinţenie?”. Şi a zis: „Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi”.


1. Adam aws şi fii lui sălăşluiesc pe pământ, generaţie după generaţie

Allāh swt a reiterat favoarea ce le-a fost făcută copiilor lui Adam când El a declarat că i-a pomenit în Slava Sa înainte de a-i crea pe ei.

Allāh swt a spus: « Şi când Stăpânul tău le-a zis ingerilor...:» - acest âyat înseamnă: „O, Muhammad spune poporului tău că Allāh swt a zis ingerilor «...Voi să pun pe pământ un înlocuitor [khaliyfa]...»”.

Aceasta înseamnă: oameni care să se succeadă generaţie după generaţie, secol după secol, aşa cum Allāh swt a revelat:
« El este acela care v-a făcut pe voi urmaşi pe pământ, care v-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte..» sura «ĀlAna’aām (ÇáĂäÚÇă)», verset 165
şi
«... şi vă face pe voi urmaşi pe pământ... » sura «An-Naml (Çáäăá)», verset 62,

« Şi de am fi voit Noi, am fi făcut în locul vostru ingeri care să vă urmeze pe pământ » sura «Az-Zukhruf (ÇáŇÎŃÝ)», verset 60;

şi « Apoi, după ei au venit urmaşi care au moştenit Cartea..» sura «Al-Aaraaf(ÇáĂÚŃÇÝ)», verset 169.

Se pare că Allāh swt nu s-a referit în mod exclusiv la Adam, ca persoană, să fie «înlocuitor –ÎóáöíÝóÉ - khaliyfa», pentru că, altfel, nu s-ar justifica întrebarea ingerilor « ...Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge?...» - ceea ce presupune că ingerii s-au referit la acele creaturi care de obicei comit atrocităţi.

Ingerii cunoşteau această stare de fapt şi care e în concordanţă cu natura umană, deoarece Allāh swt a spus că îi va crea pe oameni din lut. Ingerii au dedus acest lucru din înţelesul cuvântului « ÎóáöíÝóÉ - khaliyfa» care mai are şi sensul de acea «persoană care judecă între certurile dintre oameni, interzicându-le nedreptatea şi păcatul», după cum a explicat Al-Qurtubii.

Afirmaţia pe care au făcut-o ingerii nu a fost spusă cu intenţia de a discuta în contradictoriu şi nici nu indică un sentiment de invidie faţă de copiii lui Adam, cum ar putea unii, în mod greşit, să concluzioneze, deoarece Allāh swt i-a descris pe ingeri ca fiind dintre cei ascultători, care nu întorc vorba, nu răstălmăcesc şi nici nu întreabă ceva fără a avea permisiune de la El.

Când Allāh swt a declarat ingerilor despre Voinţa Sa de a întrupa o creatură pe pământ, ingerii deja ştiau despre această creatură că ea va fi supusă greşelilor, după cum explică Qataada referitor la întrebarea ingerilor: «.... Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge?»: „Aceasta întrebare a fost opusă spre a pricepe înţelepciunea care se află la baza acestei decizii a lui Allāh swt. Este ca şi cum ei ar fi întrebat: «Doamne, ce ai plănuit prin decizia Ta de a crea pe om pe pământ şi de a-l numi «khaliyfa», de vreme ce ei vor face multe rele şi vor pricinui vărsare de sânge? Dacă Ii creezi pe ei pentru a te adora, noi suntem dintre cei care te adorăm, nu comitem păcate niciodată, aşadar, pentru ce sunt create aceste creaturi?”

Allāh swt a răspuns nedumeririi ingerilor: «... Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi .» - ceea ce însemnă: „Eu ştiu care este înţelepciunea de a crea aceste noi fiinţe, chiar dacă ei se vor întrece în a face răul despre care spuneţi, pentru că voi nu aveţi această Ştiinţă. Voi ridica dintre ei profeţi şi mesageri şi voi mai face ca printre ei să fie dintre cei drepţi, martiri, drept-credincioşi, adoratori devotaţi, modeşti şi evlavioşi, învăţaţi, care să le aducă lor cunoaştere, dar şi oameni umili şi oameni care Mă iubesc şi care vor urma pe trimişii Mei.”

In «Sahiih» este explicat un hadiis în care se spune că atunci când ingerii s-au ridicat la Allāh swt cu cărţile faptelor robilor Săi, Allāh swt i-a întrebat, chiar dacă El ştia prea bine aceasta, «Cum i-aţi lăsat pe robii Mei?» şi ingerii au răspuns: «Ne-am dus la ei în vreme ce se rugau şi i-am lăsat tot în vreme ce ei se rugau.». Aceasta, pentru că ingerii lucrează în schimburi cu omenirea, şi ei schimbă aceste ture în timpul Rugăciunii din zori «ÇáŐřóáÇóĘő ÇáúÝóĚúŃ - As-salaātu_ālFajr» şi în timpul Rugăciunii de amiază (ÇáŐřóáÇóĘő ÇáúÚóŐúŃ - As-salaātu_āl’asr ).

Ingerii care coboară rămân cu noi, iar cei care cu fost cu noi urcă şi duc cu ei cărțile în care sunt înscrise faptele noastre.

Trimisul lui Allāh *salat* a spus: „Faptele de peste noapte sunt urcate la Allāh swt înainte de sosirea dimineţii, iar faptele de peste zi, înainte de căderea nopţii. ”

De aceea declaraţia ingerilor «Ne-am dus la ei în vreme ce se rugau şi i-am lăsat rugându-se » explică ceea ce Allāh swt a spus: « Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi.»

S-a mai explicat expresia « Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi. » - că este o declarație cu subînţeles la o anume înţelepciune a planului divin care nu a fost dezvăluit şi că este un răspuns la ceea ce ingerii spun: «...când noi Ţie îţi aducem slavă şi pe Tine te venerăm cu sfinţenie...»

« Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi. » înseamnă „Ştiu că Ibliys nu este precum sunteţi voi, altfel el ar fi asemenea vouă.”, iar alţii spun că: «“Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge, când noi Ţie îţi aducem slavă şi pe Tine te venerăm cu sfinţenie?”» înseamnă dorinţa ingerilor de a li se da lor pământul în locul Copiilor lui Adam şi de aceea Allāh swt le-a replicat « Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi. » - adică dacă este mai bine sau mai rău pentru ei să moştenească cerurile.

Aceasta este opinia lui Ar-Raazii şi a altora.


2. Necesitatea numirii unui «khaliyfa» în anumite circumstanţe

Al-Qurtubii, dar şi alţi învăţaţi, au spus că versetul 30 face dovada necesităţii numirii unui «khaliyfa» dintre oameni, în scopul de a judeca disputele care apar între ei, pentru a-i ajuta pe cei oprimaţi împotriva opresorilor, pentru a implementa Codul penal islamic şi de a interzice răul.

Un «khaliyfa» are aceste îndatoriri şi nu numai: spre exemplu acela de a fi Imam.

Funcţia de Imam se transferă prin numirea unui succesor, aşa cum a fost cazul când Profetul *salat*l-a numit succesor al său pe Abuu Bakr.

In unele cazuri se pot numi mai multe persoane ca fiind «khaliyfa», ceea ce înseamnă că problemele care apar într-o comunitate musulmană trebuie soluţionate nu neapărat de o singură persoană ci de mai multe, formate dintr-un grup de musulmani drept-credincioşi şi foarte drepţi, precum a făcut Omar ra.

In opinia majorităţii învăţaţilor, oamenii se pot grupa şi susţine un anume candidat dintre aceşti musulmani drept credincioşi.

Un «khaliyfa» trebuie să fie un bărbat musulman adult, capabil să emită rezoluţii juridice proprii (ÇöĚúĘöĺóÇĎ - Ijtihaād), capabil din punct de vedere fizic, drept, care să aibă abilităţi militare şi politice.

El trebuie să fie din tribul Qurayş, după cea mai corectă interpretare, dar nu este neapărat ca el să fie din Banuu Haāşim (Čäć ĺÇÔă) sau fără de greşeală şi incapabil să greşească, aşa cum în mod eronat susţin şiiţii.

Dacă un «khaliyfa» devine imoral trebuie să fie pus sub acuzare şi înlăturat dacă este găsit vinovat.

In această problemă există dezacorduri între învăţaţi, deoarece, opinia corectă este că el nu poate fi înlăturat şi, aceasta, deoarece Rasuul_Allah *salat*a spus: „Decât dacă există mărturia unui evident kufr (apostazie, erezie, necredinţă) care este dovedită printr-un semn venind de la Allāh swt.”

Controverse există şi pe tema dacă un «khaliyfa» poate demisiona.

Există în acest sens un precedent, cel a lui Al-Hasan bin Aaliy (ÇáúÍóÓóä Čúä Úóáöíř) ra care s-a auto-demis din această funcție şi a predat-o lui Mu’aāūiya bin Abuu Sufiaan (ăÚÇćíÉ Čä ĂČí ÓÝíÇä)

Nu este admisă nici numirea a doi Imami în acelaşi timp şi acesta pentru că Profetul *salat*a spus: „Acela care vine între voi în vreme ce voi sunteţi uniţi şi încearcă să vă dezbine, ucideţi-l, oricine şi orice ar fi acela.”

Acesta este punctul de vedere al majorităţii învăţaţilor.
Imam ĀlǶaramayn (ĹöăóÇă ÇáúÍóŃóăóíúäö) a spus că Abuu Ishaaq a permis numirea a doi sau mai mulţi imami atunci când comunităţile musulmane sunt foarte îndepărtate una de alta, dar chiar şi aşa, el a avut mari dubii asupra corectitudinii acestei decizii.