PDA

View Full Version : Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 57



yvette
03-06-2013, 12:44 PM
VERSETUL 57
Şi am făcut să vă umbrească nori şi am pogorât peste voi mana şi prepeliţe. „Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le-am dăruit!”. Iar ei nu au fost nedrepţi cu Noi, ci faţă de ei înşişi au fost nedrepţi.



1. Umbra, mana şi prepeliţele

După ce Allāh (swt) a evocat caznele din care i-a mântuit pe Copiii lui Israel, El (swt) le-a reamintit şi favorurile pe care le-a făcut lor spunând: « Şi am făcut să vă umbrească nori.. »

Acest âyat face referire la norii albi care i-a adumbrit pe Copiii lui Israel, apărându-i de soarele torid, în timpul rătăcirii lor prin deşert.

Dintr-un hadith pe tema încercărilor, An-Nasaa'ii a preluat de la Ibn Abas (ra) explicaţia că: „Allāh (swt) a ţinut cerul înnorat în anii rătăcirii lor prin deşert”.

Ibn Abuu Haatim a spus: „Relatări similare celei a lui Ibn Abas s-au preluat şi de la Ar-Rabiy’ bin Anas , Ibn Omar, Ad-Dahhaak, iar As-Suddiiy, Al-Hasan şi Qataada care au spus că: „«Şi am făcut să vă umbrească nori » înseamnă: aceasta s-a întâmplat când ei erau călători prin deşert şi soarele a fost acoperit de nori ca să îi protejeze.”

Ibn Jariyr, şi mulţi alţi exegeţi, au spus despre acest fel de nori că: „erau răcoritori şi de cel mai bun fel cunoaştem noi.”

Aaliy bin Abuu Talha a preluat de la Ibn Abas (ra) că explicaţia pentru afirmaţia lui Allāh (swt): «am pogorât peste voi mana şi prepeliţe» - „ înseamnă că este vorba despre mana care se lăsa din copaci şi ei mâncau din ea cât voiau.”

Qataada spune că: „mana care era mai albă ca laptele şi mai dulce ca mierea se cobora peste Copiii lui Israel precum zăpada, de la apusul soarelui până la răsărit. Puteau lua din ea cât voiau pentru ziua următoare, si dacă mai rămânea din ea, nu se strica. Şi ei o adunau şi-şi făceau din ea provizii, în cea de-a şasea zi, vineri, pentru următoarele şase zile şi pentru a şaptea zi, care era Sabatul când nu era permisă părăsirea casei pentru munca zilnică. Acest fel de mană, pe care noi o ştim, era suficientă numai ea singură, căci era foarte hrănitoare şi dulce. Dacă mana se amestecă cu apă, se face o băutură dulce şi îşi schimă compoziţia atunci când este amestecată cu altă hrană. Şi mai există şi alte feluri de mană.”

Ca dovadă că mai există şi alte feluri de mană, într-un hadith colecţionat de Al-Bukhaarii şi de Imam Ahmad şi relatat de Sa’iid bin Zayd, Profetul (saas) a spus:
„Trufa (ßăĂÉ - kamaa) este un fel de mana, iar sucul său este bun ca remediu pentru ochi.”

At-Tirmidzii a preluat de la Abuu Hurayra (ra) că Trimisul lui Allāh (saas) a spus:
„Curmalele presate şi uscate – (ÇáúÚóĚúćóÉ- al-Aajuua) sunt fructe paradisiace şi vindecă otrăvirea. Trufele sunt un fel de mană şi seva lor vindecă ochii.”

Cât despre prepeliţe, Aaliy bin Abuu Tallha a preluat de la Ibn Abas (ra) că: „Saluua este o pasăre asemănătoare cu prepeliţa”
Aceeaşi opinie are şi Mujaahid, Ad-Dahhaak, Ikrima, Ar-Rabiy’.

Ikrima a spus: „Saluua este o pasăre care seamănă cu vrabia. In acele vremuri, fiecare evreu putea prinde câte astfel de păsări credea că îi sunt necesare pentru o zi, altfel, carnea s-ar fi stricat. In a şasea zi, vineri, ei puteau aduna cât pentru două zile, căci a şaptea zi era Sabatul şi nu era permisă în ziua de Sabat nici un fel de activitate. ”

Allāh (swt) a spus: « ..Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le-am dăruit!...» - acest âyat este similar cu versetul 160 «Al-Aaraaf (ÇáĂÚŃÇÝ)»: « Şi le-am făcut umbră cu nourii şi am pogorât asupra lor mana şi prepeliţele, [zicând]: “Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le-am dat ca hrană!” », iar acesta înseamnă o simplă poruncă de a mânca din ceea ce este bun.

« ...Iar ei nu au fost nedrepţi cu Noi, ci faţă de ei înşişi au fost nedrepţi.» - înseamnă: «Noi le-am poruncit să mănânce din ceea ce le-am dăruit şi să se închine Nouă, dar ei s-au răzvrătit.», după cum explică Allāh (swt) în sura « Sabaa' (ÓČĂ)», verset 14: «“Mâncaţi din darul Domnului vostru şi aduceţi-I Lui mulţumire!” »; însă Copiii lui Israel s-au răzvrătit, nu au mai fost supuşi şi s-au nedreptăţit unii pe alţii, chiar dacă au avut cunoştinţă despre aceste semne limpezi, au văzut uluitoare miracole şi extraordinare evenimente.



2. Virtuţile Companionilor lui Muhammad *salat*(ĂóŐúÍóÇČ ăőÍóăřóĎ)

Aici este necesar să se sublinieze virtuţile Companionilor lui Muhammad (saas) faţă de companionii altor Profeţi. Ei (ra) erau fermi în credinţa lor, aveau răbdare, nu erau aroganţi, Allāh (swt) fie mulţumiţi de ei!
Companionii (ĂóŐúÍóÇČ) l-au însoţit pe Profet (saas) în călătorii şi în bătălii, precum cea de la Tabuk, înfruntând vremea toridă şi lipsurile, ei nu au cerut miracole, deşi le-ar fi fost mai uşor să rămână în casele lor.
Dacă sufereau de foame, ei cereau Profetului (saas) să îl invoce pe Allāh (swt) numai pentru o mică mărire a raţiei lor de hrană.
Ei adunau orice era comestibil şi veneau cu ceea ce găseau la Profet (saas), iar el invoca binecuvântarea lui Allāh (swt) asupra hranei lor şi mâncau cu toţii acelaşi fel de mâncare, împărţită în mod egal.
Când aveau nevoie de apă, se duceau la Profet (saas) şi îl rugau să ceară ajutor de la Allāh (swt) să cadă ploaie şi ploaia venea. Şi astfel îşi potoleau şi ei setea, dar şi cămilele lor, ba chiar îşi umpleau şi burdufurile lor cu apă. Şi ei fost martori când ploaia a căzut numai deasupra taberei lor. Acesta este cel mai bun exemplu de acceptare a Voii lui Allāh (swt) şi de a ţine învăţăturile Profetului Lui (saas).