yvette
03-16-2013, 01:04 PM
VERSET 118
Au zis cei care nu ştiu: “De-ar vorbi Allah cu noi sau de ne-ar veni vreun semn!” Aşa au spus şi cei de dinaintea lor, cuvinte semănând cu ale lor. Inimile lor seamănă. Şi Noi am adus semne limpezi pentru cei care vor să creadă neclintit.
Muhammad Ibn Ishaaq a preluat de la Ibn Abas (ra) următoarea relatare:
„Raafi’ bin Harmala i-a spus Trimisului lui Allah (swt)
- O, Muhammad , dacă este adevărat că tu eşti trimis a lui Allah (swt), precum spui, atunci roagă-l pe Allah (swt) să ne vorbească direct, astfel încât noi să auzim Glasul Lui.
De aceea, Allah (swt) a revelat: « Au zis cei care nu ştiu: “De-ar vorbi Allah cu noi sau de ne-ar veni vreun semn!” »”.
Ibn Abas (ra) a mai spus: „Aceştia sunt evreii şi creştinii. ”
Abuu Al-Aaliya, Ar-Rabiy’ bin Anas, Qataada şi As-Suddii au spus că: „ de fapt, aceasta a fost solicitarea venită din partea arabilor necredincioşi. „«Aşa au spus şi cei de dinaintea lor, cuvinte semănând cu ale lor. »”
Ceea ce susține aceste afirmaţii precum că arabii idolatrii au avut astfel de pretenţie, sunt următoarele versete:
«Şi dacă a venit la ei un semn, au zis ei: “Nu vom crede noi până nu ni se va da ceva asemănător cu ceea ce a fost dat trimişilor lui Allah. Insă Allah ştie mai bine cui trimite mesajul Său. Pe cei care au săvârşit mari răutăţi îi va lovi umilirea lui Allah şi osândă aspră pentru ceea ce ei au uneltit.» versetul 124 din sura «Al-Ana’aam (ÇáĂäÚÇă)», şi
« Şi zic ei: “Noi nu-ţi vom crede ţie până ce nu vei face să ţâşnească pentru noi un izvor din pământ, / sau până nu vei avea o grădină de curmali şi viţă de vie şi nu vei face să ţâşnească printre ei pâraie îmbelşugate, / sau nu vei face să cadă peste noi cerul în bucăţi - aşa cum ai pretins - sau nu-i vei aduce pe Allah şi pe ingeri în faţa noastră, / sau nu vei avea tu o casă din aur sau nu vei sui în cer! Şi nu vom crede în suirea ta în cer până ce nu vei pogorî asupra noastră o Carte pe care noi să o putem citi!” Spune: „Mărire Domnului meu! Sunt eu mai mult decât un om trimis?”» versetele 90-93 din sura «Al-Israa’(ÇáĹÓŃÇÁ)»,
şi « Aceia care nu nădăjduiesc în întâlnirea cu Noi zic: “Dacă ni s-ar trimite nouă ingeri sau dacă L-am putea vedea pe Domnul nostru!… » versetul 21, sura «Al-Furqaan (ÇáÝŃŢÇä)», şi
« Fiecare om dintre ei ar voi să i se dea nişte foi întinse.» versetul 52 din sura «Al-Muddathir (ÇáúăőĎřóËöřŃ)».
Există multe alte versete care dovedesc arabilor păgâni că sunt îndărătnici şi răzvrătiţi şi că ei cer aceste semne din necredinţă şi aroganţă.
Afirmaţia arabilor idolatri este la fel cu cea a neamurilor celor două Scripturi şi a celor de dinaintea lor, căci Allah (swt) a revelat: « Oamenii Scripturii îţi cer să le pogori o Scriptură din cer. Au cerut doară şi de la Moise chiar mai mult de atât, zicând: “Arată-ni-L nouă pe Allah, pe faţă!” ....» versetul 153 din sura «An-Nisaa’ (ÇáäÓÇÁ)»,
şi
« Şi [aduceţi-vă aminte] când aţi zis voi: “O, Moise! Nu te vom crede până nu-L vom vedea pe Allah desluşit. ...» versetul 55 din sura «Al-Baqara (ÇáČŢŃÉ)».
Afirmaţia lui Allah (swt): « ...Inimile lor seamănă....» - înseamnă că inimile arabilor idolatri sunt la fel cu inimile celor de dinaintea lor, pline de necredinţă, îndărătnicie şi păcat. Allah (swt) a mai spus asemenea: « Tot astfel nu a venit la cei de dinainte de ei nici un trimis fără ca ei să nu zică: "Este un vrăjitor sau un nebun!" / Oare şi-au lăsat ei (oamenii din trecut) această moştenire unii altora(qurayşiţii idolatri)? Ba ei sunt mai degrabă un neam de ticăloşi.» sura «Adz-Dzaariyaat (ÇáĐÇŃíÇĘ)», versetele 52-53.
Apoi, Allah (swt) a spus: «...Şi Noi am adus semne limpezi pentru cei care vor să creadă neclintit.» - înseamnă: Allah (swt) adus dovezi clare care să ateste autenticitatea mesagerilor, iar cei care cred, îi urmează pe trimişi şi pricep ceea ce le-a pogorât lor Allah (swt) nu mai au nevoie şi de alte dovezi sau semne, însă despre cei ale căror inimi şi urechi au fost pecetluite de Allah (swt), El (swt) a revelat: « Aceia împotriva cărora se va adeveri cuvântul [de ameninţare al] Domnului tău nu cred, / chiar dacă le-ar veni lor toate semnele, până ce nu vor vedea osândă dureroasă.» sura «Yuunus(íćäÓ)», versetele 96-97.
Au zis cei care nu ştiu: “De-ar vorbi Allah cu noi sau de ne-ar veni vreun semn!” Aşa au spus şi cei de dinaintea lor, cuvinte semănând cu ale lor. Inimile lor seamănă. Şi Noi am adus semne limpezi pentru cei care vor să creadă neclintit.
Muhammad Ibn Ishaaq a preluat de la Ibn Abas (ra) următoarea relatare:
„Raafi’ bin Harmala i-a spus Trimisului lui Allah (swt)
- O, Muhammad , dacă este adevărat că tu eşti trimis a lui Allah (swt), precum spui, atunci roagă-l pe Allah (swt) să ne vorbească direct, astfel încât noi să auzim Glasul Lui.
De aceea, Allah (swt) a revelat: « Au zis cei care nu ştiu: “De-ar vorbi Allah cu noi sau de ne-ar veni vreun semn!” »”.
Ibn Abas (ra) a mai spus: „Aceştia sunt evreii şi creştinii. ”
Abuu Al-Aaliya, Ar-Rabiy’ bin Anas, Qataada şi As-Suddii au spus că: „ de fapt, aceasta a fost solicitarea venită din partea arabilor necredincioşi. „«Aşa au spus şi cei de dinaintea lor, cuvinte semănând cu ale lor. »”
Ceea ce susține aceste afirmaţii precum că arabii idolatrii au avut astfel de pretenţie, sunt următoarele versete:
«Şi dacă a venit la ei un semn, au zis ei: “Nu vom crede noi până nu ni se va da ceva asemănător cu ceea ce a fost dat trimişilor lui Allah. Insă Allah ştie mai bine cui trimite mesajul Său. Pe cei care au săvârşit mari răutăţi îi va lovi umilirea lui Allah şi osândă aspră pentru ceea ce ei au uneltit.» versetul 124 din sura «Al-Ana’aam (ÇáĂäÚÇă)», şi
« Şi zic ei: “Noi nu-ţi vom crede ţie până ce nu vei face să ţâşnească pentru noi un izvor din pământ, / sau până nu vei avea o grădină de curmali şi viţă de vie şi nu vei face să ţâşnească printre ei pâraie îmbelşugate, / sau nu vei face să cadă peste noi cerul în bucăţi - aşa cum ai pretins - sau nu-i vei aduce pe Allah şi pe ingeri în faţa noastră, / sau nu vei avea tu o casă din aur sau nu vei sui în cer! Şi nu vom crede în suirea ta în cer până ce nu vei pogorî asupra noastră o Carte pe care noi să o putem citi!” Spune: „Mărire Domnului meu! Sunt eu mai mult decât un om trimis?”» versetele 90-93 din sura «Al-Israa’(ÇáĹÓŃÇÁ)»,
şi « Aceia care nu nădăjduiesc în întâlnirea cu Noi zic: “Dacă ni s-ar trimite nouă ingeri sau dacă L-am putea vedea pe Domnul nostru!… » versetul 21, sura «Al-Furqaan (ÇáÝŃŢÇä)», şi
« Fiecare om dintre ei ar voi să i se dea nişte foi întinse.» versetul 52 din sura «Al-Muddathir (ÇáúăőĎřóËöřŃ)».
Există multe alte versete care dovedesc arabilor păgâni că sunt îndărătnici şi răzvrătiţi şi că ei cer aceste semne din necredinţă şi aroganţă.
Afirmaţia arabilor idolatri este la fel cu cea a neamurilor celor două Scripturi şi a celor de dinaintea lor, căci Allah (swt) a revelat: « Oamenii Scripturii îţi cer să le pogori o Scriptură din cer. Au cerut doară şi de la Moise chiar mai mult de atât, zicând: “Arată-ni-L nouă pe Allah, pe faţă!” ....» versetul 153 din sura «An-Nisaa’ (ÇáäÓÇÁ)»,
şi
« Şi [aduceţi-vă aminte] când aţi zis voi: “O, Moise! Nu te vom crede până nu-L vom vedea pe Allah desluşit. ...» versetul 55 din sura «Al-Baqara (ÇáČŢŃÉ)».
Afirmaţia lui Allah (swt): « ...Inimile lor seamănă....» - înseamnă că inimile arabilor idolatri sunt la fel cu inimile celor de dinaintea lor, pline de necredinţă, îndărătnicie şi păcat. Allah (swt) a mai spus asemenea: « Tot astfel nu a venit la cei de dinainte de ei nici un trimis fără ca ei să nu zică: "Este un vrăjitor sau un nebun!" / Oare şi-au lăsat ei (oamenii din trecut) această moştenire unii altora(qurayşiţii idolatri)? Ba ei sunt mai degrabă un neam de ticăloşi.» sura «Adz-Dzaariyaat (ÇáĐÇŃíÇĘ)», versetele 52-53.
Apoi, Allah (swt) a spus: «...Şi Noi am adus semne limpezi pentru cei care vor să creadă neclintit.» - înseamnă: Allah (swt) adus dovezi clare care să ateste autenticitatea mesagerilor, iar cei care cred, îi urmează pe trimişi şi pricep ceea ce le-a pogorât lor Allah (swt) nu mai au nevoie şi de alte dovezi sau semne, însă despre cei ale căror inimi şi urechi au fost pecetluite de Allah (swt), El (swt) a revelat: « Aceia împotriva cărora se va adeveri cuvântul [de ameninţare al] Domnului tău nu cred, / chiar dacă le-ar veni lor toate semnele, până ce nu vor vedea osândă dureroasă.» sura «Yuunus(íćäÓ)», versetele 96-97.