yvette
03-17-2013, 05:47 PM
VERSETUL 125 – a doua parte şi VERSTELE 126, 127 şi 128
125. (2)... şi am încheiat cu Avraam şi Ismail legământ [cerându-le]: "Curăţaţi Casa Mea pentru cei care o înconjoară şi cei care se retrag pioşi în ea şi cei care fac Rugăciunea şi se prosternează!
126. Şi [luaţi aminte] când a zis Avraam: “Doamne, fă-l un oraş al păcii şi hrăneşte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi”. Şi a răspuns [Allah]: “Iar cel care nu crede, va avea parte de bucurie şi de hrană puţin timp, apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită!”
127. Şi când Avraam şi Ismail au ridicat temeliile Casei, [au zis ei]:“Doamne, primeşte-o de la noi! Tu eşti Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor!
128. Doamne, fă-ne pe noi supuşi [musulmani] Ţie şi fă dintre urmaşii noştri o comunitate musulmană [supusă Ţie]! Şi arată-ne nouă rânduielile noastre şi ne iartă pre noi, căci Tu eşti Iertător, Indurător!
.......
3. Rugăciunea lui Ibrahim către Allah (swt)
de a face Mecca loc sigur şi binecuvântat
Allah (swt) a revelat că Ibrahim (as) a spus: « Doamne, fă-l un oraş al păcii ...», în care să nu existe tiranie şi nici teamă. Allah (swt) a primit rugăciunea lui Ibrahim (as) şi a spus: « ...acela care intră în ea este în siguranţă...» (3:97) şi «Oare nu văd ei că Noi am făcut [locul în care trăiesc ei] un loc sacru şi sigur, în vreme ce oamenii din jurul lor sunt răpiţi?...» (29:67).
Am menţionat deja Ahaadith care interzic vânătoarea în zona sacră. Muslim a consemnat că Jaabir a relatat că Trimisul lui Allah (saas) a spus: „In Mecca, nimeni nu are dreptul să poarte arme.”
Allah (swt) a revelat că Ibrahim (as) a apus: « Doamne, fă-l un oraş al păcii ..». Aceasta s-a petrecut înainte de construirea Ka’ba. Allah (swt) a revelat în sura «Ibrahim (ĹČŃÇĺíă)»: « Şi a zis Avraam: „Doamne, fă această ţară un loc sigur şi fereşte-mă pe mine şi pe fiii mei să nu-i adorăm pe idoli!».
Aşadar, în acest context, Ibrahim (as) imploră pentru a doua oară, după ce Sfânta Casă a fost construită şi zona dimprejur era locuită, pe când Ishaaq avea treisprezece ani şi fiul lui Ismail se născuse. De aceea, la sfârşitul suplicaţiei lui, Ibrahim spune: « Laudă lui Allah, care mi i-a dat mie, în ciuda bătrâneţilor mele, pe Ismail şi pe Isaac! Domnul meu este cel care aude rugăciunile » (14:39).
Apoi, Allah (swt) a revelat: « ...şi hrăneşte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi”. Şi a răspuns [Allah]: “Iar cel care nu crede, va avea parte de bucurie şi de hrană puţin timp, apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită!”».
Ibn Jariyr a relatat că Ubay bin Ka’b (ĂőČóíř Čúä ßóÚúČ) a explicat: „El (swt) a răspuns « ...Iar cel care nu crede, va avea parte de bucurie şi de hrană puţin timp, apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită!»” – adică acestea sunt cuvintele lui Allah (swt) şi nu ale lui Ibrahim (as).” Acesta este şi tafsiyr-ul lui Ikrima şi Mujaahid.
Şi Ibn Haatim a relatat că Ibn Abas (ra) a explicat: „Afirmaţia lui Allah (swt) «“Doamne, fă-l un oraş al păcii şi hrăneşte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi”.» - înseamnă că Ibrahim l-a rugat pe Allah (swt) să asigure cele necesare traiului numai pentru credincioşi. De aceea, Allah (swt) a revelat: «Le voi asigura cele necesare traiului şi celor necredincioşi, aşa cum le asigur aceasta şi credincioşilor. Oare, ar trebui să creez ceva şi să îl las fără susţinere şi hrană, ca să nu le dau puţină bucurie celor necredincioşi şi apoi să nu îi condamn la Focul Iadului, care este o soartă cumplită?!»” Apoi Ibn Abas a recitat « Şi le vom dărui Noi tuturora - atât acestora cât şi acelora – din darurile Domnului tău, iar darurile Domnului tău nu sunt oprite [pentru nimeni.»(17:20)”.
Această relatare a fost colecţionată de Ibn Marduuya, care a mai consemnat relatări similare şi de la Ikrima şi Mujaahid.
Allah (swt) a mai revelat: « Spune: "Aceia care născocesc pe seama lui Allah minciuni nu vor izbuti!” / Plăcere trecătoare este în această lume. Apoi la Noi este întoarcerea lor, iar Noi îi vom face atunci să guste chinul aspru pentru că ei nu au crezut.» sura «Yuunus(íćäÓ)», verstele 69-70;
« Iar acela care nu crede, să nu te întristeze necredinţa lui! La Noi este întoarcerea lor şi [atunci] Noi le vom vesti ceea ce au făcut ei. Allah este Bineştiutor al celor ascunse în piepturi. / Le dăm lor bucuria numai pentru puţin [timp], apoi îi vom sili pe ei la chin aspru.» sura «Luqmaan (áŢăÇä)», verstele 23-24 şi
« Şi de n-ar fi oamenii o singură comunitate, am fi făcut Noi pentru casele celor care-L tăgăduiesc pe Cel Milostiv acoperişuri şi scări de argint, pe care ei să urce, / şi uşi pentru casele lor şi divanuri pe care să stea rezemaţi, / şi podoabe de aur. Dar toate acestea nu sunt decât bucurie trecătoare din viaţa din această lume, în vreme ce Viaţa de Apoi se află la Domnul tău, pentru cei cu frică.» sura «Az-Zukhruf (ÇáŇÎŃÝ)», versetele 33-35.
Apoi, Allah (swt) a spus: «... apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită!» - care înseamnă că după trecătoarele plăceri cu care se delectează necredincioşii în această viaţă ei vor avea ca destinaţie finală Iadul şi pedepsiţi cu chinul cel veşnic.
Allah (swt) arată prin aceste afirmaţii că El (swt) le dă celor care nu cred un răgaz şi, apoi, îi va răsplăti într-un fel anume, compatibil cu Măreţia Sa şi Atotputernicia Sa. Acest âyat este similar cu versetul 48 din sura «Al-Hajj (ÇáÍĚ)»: « Şi la câte cetăţi nu le-am dat Eu răgaz, în vreme ce ele erau nelegiuite! Însă apoi le-am luat Eu [cu pedeapsă]! Şi la Mine este întoarcerea!».
Şi în «Cele două Sahiih-uri» este consemnat un hadith cu sens asemănător:
„Nimeni nu este mai răbdător la ocări decât Allah (swt). Ei îi fac Lui (swt) un fiu, şi, cu toate acestea, El (swt) le dă şi sănătate şi cele necesare traiului.”
Tot în «Sahiih» este consemnat un hadith în care Rasuul_Allah (saas) spune:
„Allah (swt) dă răgaz celor nelegiuiți, până când se reîntorc la El (swt) şi, atunci, ei nu mai au scăpare. Apoi Profetul (saas) a recitat: « Astfel este pedeapsa Domnului tău când El pedepseşte cetăţile, dacă ele sunt nelegiuite! Iar pedeapsa Lui este dureroasă şi aspră!»(11:102).”
125. (2)... şi am încheiat cu Avraam şi Ismail legământ [cerându-le]: "Curăţaţi Casa Mea pentru cei care o înconjoară şi cei care se retrag pioşi în ea şi cei care fac Rugăciunea şi se prosternează!
126. Şi [luaţi aminte] când a zis Avraam: “Doamne, fă-l un oraş al păcii şi hrăneşte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi”. Şi a răspuns [Allah]: “Iar cel care nu crede, va avea parte de bucurie şi de hrană puţin timp, apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită!”
127. Şi când Avraam şi Ismail au ridicat temeliile Casei, [au zis ei]:“Doamne, primeşte-o de la noi! Tu eşti Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor!
128. Doamne, fă-ne pe noi supuşi [musulmani] Ţie şi fă dintre urmaşii noştri o comunitate musulmană [supusă Ţie]! Şi arată-ne nouă rânduielile noastre şi ne iartă pre noi, căci Tu eşti Iertător, Indurător!
.......
3. Rugăciunea lui Ibrahim către Allah (swt)
de a face Mecca loc sigur şi binecuvântat
Allah (swt) a revelat că Ibrahim (as) a spus: « Doamne, fă-l un oraş al păcii ...», în care să nu existe tiranie şi nici teamă. Allah (swt) a primit rugăciunea lui Ibrahim (as) şi a spus: « ...acela care intră în ea este în siguranţă...» (3:97) şi «Oare nu văd ei că Noi am făcut [locul în care trăiesc ei] un loc sacru şi sigur, în vreme ce oamenii din jurul lor sunt răpiţi?...» (29:67).
Am menţionat deja Ahaadith care interzic vânătoarea în zona sacră. Muslim a consemnat că Jaabir a relatat că Trimisul lui Allah (saas) a spus: „In Mecca, nimeni nu are dreptul să poarte arme.”
Allah (swt) a revelat că Ibrahim (as) a apus: « Doamne, fă-l un oraş al păcii ..». Aceasta s-a petrecut înainte de construirea Ka’ba. Allah (swt) a revelat în sura «Ibrahim (ĹČŃÇĺíă)»: « Şi a zis Avraam: „Doamne, fă această ţară un loc sigur şi fereşte-mă pe mine şi pe fiii mei să nu-i adorăm pe idoli!».
Aşadar, în acest context, Ibrahim (as) imploră pentru a doua oară, după ce Sfânta Casă a fost construită şi zona dimprejur era locuită, pe când Ishaaq avea treisprezece ani şi fiul lui Ismail se născuse. De aceea, la sfârşitul suplicaţiei lui, Ibrahim spune: « Laudă lui Allah, care mi i-a dat mie, în ciuda bătrâneţilor mele, pe Ismail şi pe Isaac! Domnul meu este cel care aude rugăciunile » (14:39).
Apoi, Allah (swt) a revelat: « ...şi hrăneşte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi”. Şi a răspuns [Allah]: “Iar cel care nu crede, va avea parte de bucurie şi de hrană puţin timp, apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită!”».
Ibn Jariyr a relatat că Ubay bin Ka’b (ĂőČóíř Čúä ßóÚúČ) a explicat: „El (swt) a răspuns « ...Iar cel care nu crede, va avea parte de bucurie şi de hrană puţin timp, apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită!»” – adică acestea sunt cuvintele lui Allah (swt) şi nu ale lui Ibrahim (as).” Acesta este şi tafsiyr-ul lui Ikrima şi Mujaahid.
Şi Ibn Haatim a relatat că Ibn Abas (ra) a explicat: „Afirmaţia lui Allah (swt) «“Doamne, fă-l un oraş al păcii şi hrăneşte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi”.» - înseamnă că Ibrahim l-a rugat pe Allah (swt) să asigure cele necesare traiului numai pentru credincioşi. De aceea, Allah (swt) a revelat: «Le voi asigura cele necesare traiului şi celor necredincioşi, aşa cum le asigur aceasta şi credincioşilor. Oare, ar trebui să creez ceva şi să îl las fără susţinere şi hrană, ca să nu le dau puţină bucurie celor necredincioşi şi apoi să nu îi condamn la Focul Iadului, care este o soartă cumplită?!»” Apoi Ibn Abas a recitat « Şi le vom dărui Noi tuturora - atât acestora cât şi acelora – din darurile Domnului tău, iar darurile Domnului tău nu sunt oprite [pentru nimeni.»(17:20)”.
Această relatare a fost colecţionată de Ibn Marduuya, care a mai consemnat relatări similare şi de la Ikrima şi Mujaahid.
Allah (swt) a mai revelat: « Spune: "Aceia care născocesc pe seama lui Allah minciuni nu vor izbuti!” / Plăcere trecătoare este în această lume. Apoi la Noi este întoarcerea lor, iar Noi îi vom face atunci să guste chinul aspru pentru că ei nu au crezut.» sura «Yuunus(íćäÓ)», verstele 69-70;
« Iar acela care nu crede, să nu te întristeze necredinţa lui! La Noi este întoarcerea lor şi [atunci] Noi le vom vesti ceea ce au făcut ei. Allah este Bineştiutor al celor ascunse în piepturi. / Le dăm lor bucuria numai pentru puţin [timp], apoi îi vom sili pe ei la chin aspru.» sura «Luqmaan (áŢăÇä)», verstele 23-24 şi
« Şi de n-ar fi oamenii o singură comunitate, am fi făcut Noi pentru casele celor care-L tăgăduiesc pe Cel Milostiv acoperişuri şi scări de argint, pe care ei să urce, / şi uşi pentru casele lor şi divanuri pe care să stea rezemaţi, / şi podoabe de aur. Dar toate acestea nu sunt decât bucurie trecătoare din viaţa din această lume, în vreme ce Viaţa de Apoi se află la Domnul tău, pentru cei cu frică.» sura «Az-Zukhruf (ÇáŇÎŃÝ)», versetele 33-35.
Apoi, Allah (swt) a spus: «... apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită!» - care înseamnă că după trecătoarele plăceri cu care se delectează necredincioşii în această viaţă ei vor avea ca destinaţie finală Iadul şi pedepsiţi cu chinul cel veşnic.
Allah (swt) arată prin aceste afirmaţii că El (swt) le dă celor care nu cred un răgaz şi, apoi, îi va răsplăti într-un fel anume, compatibil cu Măreţia Sa şi Atotputernicia Sa. Acest âyat este similar cu versetul 48 din sura «Al-Hajj (ÇáÍĚ)»: « Şi la câte cetăţi nu le-am dat Eu răgaz, în vreme ce ele erau nelegiuite! Însă apoi le-am luat Eu [cu pedeapsă]! Şi la Mine este întoarcerea!».
Şi în «Cele două Sahiih-uri» este consemnat un hadith cu sens asemănător:
„Nimeni nu este mai răbdător la ocări decât Allah (swt). Ei îi fac Lui (swt) un fiu, şi, cu toate acestea, El (swt) le dă şi sănătate şi cele necesare traiului.”
Tot în «Sahiih» este consemnat un hadith în care Rasuul_Allah (saas) spune:
„Allah (swt) dă răgaz celor nelegiuiți, până când se reîntorc la El (swt) şi, atunci, ei nu mai au scăpare. Apoi Profetul (saas) a recitat: « Astfel este pedeapsa Domnului tău când El pedepseşte cetăţile, dacă ele sunt nelegiuite! Iar pedeapsa Lui este dureroasă şi aspră!»(11:102).”