yvette
03-26-2013, 05:58 PM
...
Continuare
A II-a cauză - Soluţionarea problemei doctrinare
Intrebare:
Cum a ajuns creştinismul să fie acceptat de populaţiile non-evreieşti?
Promovând prin reţeaua societăţilor evreieşti din diaspora doctrina creştină, iudeii au realizat că promotorii creştinismului nu vor mai propaga iudaismul, ci noua lor religie în care au inclus doctrine păgâne respinse de iudaism, aceştia au început să refuze primirea misionarilor creştini în sinagogi.
La ce se referă aceste noi doctrine?
Pentru că populaţiile non-evreieşti aveau şi ei zeii şi tradiţile lor, unele obiceiuri care erau foarte plăcute în rândurile păgânilor, se punea problema îmbinării unor teorii ale iudaismului (bazele creştinismului timpuriu) cu practicile acestora.
De exemplu: romanii şi grecii erau mari consumatori de carne de porc, iar Legea lui Moise nu permitea aşa ceva, ori interdicţia de a consuma carnea mortăciunilor ori a animalelor sacrificate pe altarele zeilor, care iarăşi era interzisă de Legea iudaică, ori practica circumciziei de la iudei care era considerată o practică dezgustătoare în rândurile grecilor.
Şi cum Petru a ajuns la concluzia că "scopul scuză mijloacele", iar Isus (as) nu spusese niciodată că "a venit să schimbe Legea (lui Moise de la Allah swt)", atunci a început să predice cum că el a avut o "vizune" în care i s-a arătat Dumnezeu în care i se dădea instrucţinuni precum că "este permis să se consume alimentele ce au fost interzise prin Legea lui Moise".
Aceasta este o blasfemie, pentru că oamenilor de rând Dumnezeu nu le-a dat nici un fel de autoritate în a schimba ceva din legile Divine, ci aceasta s-a produs numai prin profeţi şi, după cum se ştie, Petru nu a fost niciodată considerat profet.
Acestă ticăloşie a fost legitimată prin Evanghelia după Matei, care ar fi fost unul dintre ucenicii lui Isus(as) numai că Matei nu este autorul acestei evanghelii, ea fiind scrisă - nu se ştie autorul- la circa 50 de ani după moartea lui Matei, şi acesta este şi motivul pentru care Petru nu declară că Isus (as) ar fi zis "Nu ceea ce bagă omul în gură îl strică(îl face impur), ci ceea ce îi iese din gură! " şi se foloseşte de o aşa zisă "viziune" pe care el pretinde că a avut-o.
Al doilea motiv care dovedeşte că Isus (as) nu a schimbat Legea, este chiar dezaprobarea lui cu Pavel / Paul din Epistola către Galateni în care Pavel îi reprosează unui anume Chefa faptul că nu respectă legea iudaică şi trăieşte după cum a avut Petru "viziunea", adică alături de cei impuri şi necircumcişi:
"11.Iar când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare.
12. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri(non-evreii); dar când au venit ei (iudeii), se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur(cei circumcişi - adică iudeii)......
14. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii?
15. Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri. "
Altă problemă pe care o aveau de înfruntat misionarii creştini rămaşi fără reţeaua de sinagogi care să-i ajute la promovarea creştinismului în neamuri (ginţi sau non-iudei) şi fără de posibilitatea de a mai atrage prozeliţi din rândurile iudeilor, decât în mică măsură, a fost chiar doctrina iudaică referitoare la poziţia specială pe care o au iudeii în faţa lui Dumnezeu, precum că naţia evreiască era "poporul ales", că iertarea lui Dumnezeu le-a fost dată definitiv numai iudeilor după ce au fost iertaţi de rătăcirea prin deşert şi li s-a dat în stăpânire "ţara promisă", că Dumnezeu lui Israel îi pedepseşte până la nimicire pe idolatri, că Dumnezeu îi nimiceşte pe homosexuali (practică frecventă la grecii antici care considerau că nu poate exista iubire adevărată decât numai între doi bărbaţi, femeile în societatea greacă nedepăşind statutul de animal sau obiect.)
Nu este posibil să convingi pe cineva să adere la o doctrină care din start îl respinge ca şi prozelit de vreme ce nu întruneşte caracteristicele cerute tocmai din cauza etniei din care face parte.
Cum aceste Legi iudaice nu îi ajutau, dar chiar deloc, pe creştinii misionari, ei au început se dezică chiar de Dumnezeul lui Israel.
Acesta este motivul pentru care Pavel / Paul (eşuând de trei ori în munca sa de misonar al creştinismului) devine propagatorul marcionismului care a fost exact doctrina de care avea nevoie creştinismul pentru a îmbina credinţa păgână a zeului care se transformă în vietate pământeană (om, animal: de ex: Zeus preschimbat în diverse fiinţe) cu Dumnezeul cel Unic, care nu îşi schimbă esenţa.
Doctrina marcionistă
Doctrina marcionistă este prima doctrină creştină care instituie sistemul dualist care îmbină teologia iudaică a Dumnezeului Unic cu dumnezeul-om şi că Isus (as) este Salvatorul lumii trimis de Tatăl ceresc, iar Paul este cel dintâi apostol, ba încă a mers până acolo cu teoria încât a început să suţină că Dumnezeul lui Israel este doar Creatorul Universului (asemeni lui Uranus) numindu-l după gnostici Demiurg (artizanul lumii fizice) care este rău voitor faţă de lume (asemeni lu Uranus care-şi arunca fii în Tartar), iar Isus (as) este redat în maieră docetică, adică el a fost şi un om în carne şi oase, atestat istoric, numai că forma lui omenească era doar o apariţie, şi nu un corp în sine. Această ultimă reprezentare a lui Isus (as) a fost adoptată şi de Petru.
Şi totuşi, acestea nu se îmbină cu credinţa în zeul Appolo - Sol Invictus - a lui Constantin......
Continuare
A II-a cauză - Soluţionarea problemei doctrinare
Intrebare:
Cum a ajuns creştinismul să fie acceptat de populaţiile non-evreieşti?
Promovând prin reţeaua societăţilor evreieşti din diaspora doctrina creştină, iudeii au realizat că promotorii creştinismului nu vor mai propaga iudaismul, ci noua lor religie în care au inclus doctrine păgâne respinse de iudaism, aceştia au început să refuze primirea misionarilor creştini în sinagogi.
La ce se referă aceste noi doctrine?
Pentru că populaţiile non-evreieşti aveau şi ei zeii şi tradiţile lor, unele obiceiuri care erau foarte plăcute în rândurile păgânilor, se punea problema îmbinării unor teorii ale iudaismului (bazele creştinismului timpuriu) cu practicile acestora.
De exemplu: romanii şi grecii erau mari consumatori de carne de porc, iar Legea lui Moise nu permitea aşa ceva, ori interdicţia de a consuma carnea mortăciunilor ori a animalelor sacrificate pe altarele zeilor, care iarăşi era interzisă de Legea iudaică, ori practica circumciziei de la iudei care era considerată o practică dezgustătoare în rândurile grecilor.
Şi cum Petru a ajuns la concluzia că "scopul scuză mijloacele", iar Isus (as) nu spusese niciodată că "a venit să schimbe Legea (lui Moise de la Allah swt)", atunci a început să predice cum că el a avut o "vizune" în care i s-a arătat Dumnezeu în care i se dădea instrucţinuni precum că "este permis să se consume alimentele ce au fost interzise prin Legea lui Moise".
Aceasta este o blasfemie, pentru că oamenilor de rând Dumnezeu nu le-a dat nici un fel de autoritate în a schimba ceva din legile Divine, ci aceasta s-a produs numai prin profeţi şi, după cum se ştie, Petru nu a fost niciodată considerat profet.
Acestă ticăloşie a fost legitimată prin Evanghelia după Matei, care ar fi fost unul dintre ucenicii lui Isus(as) numai că Matei nu este autorul acestei evanghelii, ea fiind scrisă - nu se ştie autorul- la circa 50 de ani după moartea lui Matei, şi acesta este şi motivul pentru care Petru nu declară că Isus (as) ar fi zis "Nu ceea ce bagă omul în gură îl strică(îl face impur), ci ceea ce îi iese din gură! " şi se foloseşte de o aşa zisă "viziune" pe care el pretinde că a avut-o.
Al doilea motiv care dovedeşte că Isus (as) nu a schimbat Legea, este chiar dezaprobarea lui cu Pavel / Paul din Epistola către Galateni în care Pavel îi reprosează unui anume Chefa faptul că nu respectă legea iudaică şi trăieşte după cum a avut Petru "viziunea", adică alături de cei impuri şi necircumcişi:
"11.Iar când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare.
12. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri(non-evreii); dar când au venit ei (iudeii), se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur(cei circumcişi - adică iudeii)......
14. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii?
15. Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri. "
Altă problemă pe care o aveau de înfruntat misionarii creştini rămaşi fără reţeaua de sinagogi care să-i ajute la promovarea creştinismului în neamuri (ginţi sau non-iudei) şi fără de posibilitatea de a mai atrage prozeliţi din rândurile iudeilor, decât în mică măsură, a fost chiar doctrina iudaică referitoare la poziţia specială pe care o au iudeii în faţa lui Dumnezeu, precum că naţia evreiască era "poporul ales", că iertarea lui Dumnezeu le-a fost dată definitiv numai iudeilor după ce au fost iertaţi de rătăcirea prin deşert şi li s-a dat în stăpânire "ţara promisă", că Dumnezeu lui Israel îi pedepseşte până la nimicire pe idolatri, că Dumnezeu îi nimiceşte pe homosexuali (practică frecventă la grecii antici care considerau că nu poate exista iubire adevărată decât numai între doi bărbaţi, femeile în societatea greacă nedepăşind statutul de animal sau obiect.)
Nu este posibil să convingi pe cineva să adere la o doctrină care din start îl respinge ca şi prozelit de vreme ce nu întruneşte caracteristicele cerute tocmai din cauza etniei din care face parte.
Cum aceste Legi iudaice nu îi ajutau, dar chiar deloc, pe creştinii misionari, ei au început se dezică chiar de Dumnezeul lui Israel.
Acesta este motivul pentru care Pavel / Paul (eşuând de trei ori în munca sa de misonar al creştinismului) devine propagatorul marcionismului care a fost exact doctrina de care avea nevoie creştinismul pentru a îmbina credinţa păgână a zeului care se transformă în vietate pământeană (om, animal: de ex: Zeus preschimbat în diverse fiinţe) cu Dumnezeul cel Unic, care nu îşi schimbă esenţa.
Doctrina marcionistă
Doctrina marcionistă este prima doctrină creştină care instituie sistemul dualist care îmbină teologia iudaică a Dumnezeului Unic cu dumnezeul-om şi că Isus (as) este Salvatorul lumii trimis de Tatăl ceresc, iar Paul este cel dintâi apostol, ba încă a mers până acolo cu teoria încât a început să suţină că Dumnezeul lui Israel este doar Creatorul Universului (asemeni lui Uranus) numindu-l după gnostici Demiurg (artizanul lumii fizice) care este rău voitor faţă de lume (asemeni lu Uranus care-şi arunca fii în Tartar), iar Isus (as) este redat în maieră docetică, adică el a fost şi un om în carne şi oase, atestat istoric, numai că forma lui omenească era doar o apariţie, şi nu un corp în sine. Această ultimă reprezentare a lui Isus (as) a fost adoptată şi de Petru.
Şi totuşi, acestea nu se îmbină cu credinţa în zeul Appolo - Sol Invictus - a lui Constantin......