yvette
03-30-2013, 05:22 PM
VERSETELE 178 şi 179
178. O, voi cei care credeţi, v-a fost prescris talionul pentru cei ucişi: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare, iar cel care mai vatămă după aceea va avea parte de osândă dureroasă.
179. Şi aveţi în talion [pavăză pentru] viaţă, o, voi cei dăruiţi cu minte, şi poate că o să vă feriţi!
1. Porunca «Legii echivalenţei - al-qisas» şi înţelepciunea ei
Allah (swt) a statuat: « O, voi cei care credeţi, v-a fost prescris talionul* pentru cei ucişi (în caz de crimă): slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare, iar cel care mai vatămă după aceea va avea parte de osândă dureroasă.».
Motivul pentru care s-a revelat acest verset este acela de a preveni o practică din Vremea Ignoranței – Jaahiliia - a unor triburi evreieşti, mai exact: se referă la cazul când tribul Banuu An-Nadiir a invadat teritoriile tribului Qurayza şi i-a cucerit. După acesta, cei din Banuu An-Nadiir au instituit o regulă prin care dacă era ucis unul dintre ei ucidea pe unul dintre Qurayza nu li se aplica legea talionului, ci numai plata unei răscumpărări constând în 100 de «uasq» de curmale. In schimb dacă unul dintre Qurayza ucidea pe unul dintre Banuu An-Nadiir, atunci acela era ucis. Dacă rudele celui ucis dintre Banuu An-Nadiir cereau răscumpărare pentru cel ucis în locul pedepsei talionului, atunci cel vinovat trebuia să plătească 200 de «uasq» de curmale, dublul preţului de sânge plătit de cei din Banuu An-Nadiir pentru aceeaşi vină.
Din acest motiv, Allah (swt) a poruncit să se facă dreptate după codul penal şi să se evite modul injust al celor necredincioşi, care în răzvrătirea şi rătăcirea lor depăşesc limitele impuse lor prin poruncile lui Allah (swt).
Allah (swt) a spus: «O, voi cei care credeţi, v-a fost prescris talionul pentru cei ucişi (în caz de crimă): slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere....».
Acest âyat a fost abrogat prin versetul 45 din sura «Al-Maa'ida» în care se spune: « Şi noi am prescris, pentru ei, în ea: suflet pentru suflet,... ».
In această privinţă majoritatea învăţaţilor sunt de acord asupra faptului că un musulman nu va fi ucis pentru un necredincios pe care l-a ucis.
Al-Bukhaarii a colecţionat un hadith în care Rasuul_Allah (saas) spune:
« Nu se ucide un musulman pentru un necredincios. - ćóáóÇ íőŢúĘóáő ăőÓúáöăń ČößóÇÝöŃ».
Nu există nicio opinie contrară în acest sens şi nici nu există vreun alt hadith autentic care să contrazică această idee.
Abuu Haniyfa (ĂóČőć ÍóäöíÝóÉ) era de părere că un musulman poate fi ucis pentru un necredincios şi aceasta datorită sensului general dat de conţinutul versetului 45 din sura «AlMaa'ida» unde se spune: « ...suflet pentru suflet,... ».
Toţi cei patru imami, Haniyfa, Maalik, Aş-Şaafi’ii şi Ahmad, şi majoritatea învăţaţilor sunt de acord asupra faptului că un grup de persoane care se face vinovat de uciderea în comun a unei victime, fiecare din cei care au alcătuit acel grup criminal va primi aceeaşi pedeapsă pentru cel ucis.
Omar (ra) a spus în cazul unui băiat ucis de şapte bărbaţi că: „Dacă toţi locuitorii din San’aa' (ŐóäúÚóÇÁ) au colaborat la uciderea lui, atunci îi voi ucide pe toţi!”
Nu a existat nicio opinie contrară acestei afirmaţii a lui Omar care să provină de la Companioni, iar aceasta a constituit un curent de opinie similar unei «ĹöĚúăóÇÚö - Ijmaa’»*.
Există o opinie atribuită lui Imam Ahmad în care acesta este părere că nu este necesară şi obligatorie aplicarea aceleiaşi pedepse pentru toţi membrii unui grup care au participat la uciderea unei persoane şi că această pedeapsă se aplică numai aceluia care a dat lovitura cauzatoare de moarte.
Ibn AlMundzir (ÇöČúä ÇáúăőäúĐöŃ) atribuie această opinie şi lui Mu’aadz, Az-Zubayr , Abd_AlMalik bin Maruaan, Ibn Siiriin şi Habiib Abuu Thaabit (ÍóČöíČ Čúä ĂóČőć ËóÇČöĘ).
Afirmația lui Allah (swt) «.... Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. ...» înseamnă: „Dacă ucigaşul este iertat de fratele sau rudele celui ucis în schimbul preţul pentru sângele vărsat, atunci criminalul nu trebuie să mai fie tratat cu ostilitate, iar expresia « ..despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă... » se referă la acceptarea preţul răscumpărării pentru crima comisă în schimbul iertării criminalului, pentru cazurile de omucidere intenţionată.” Această opinie este atribuită lui Abuu Al-Aaliya, Mujaahid, Jubayr, Al-Hasan, Qataada, bin Hayaan.
Ad-Dahhaak şi Ibn Abas au spus că: „«...Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva,... » înseamnă că ucigaşul este iertat de fratele sau rudele victimei prin acceptarea preţului de răscumpărare în cazul în care pedeapsa capitală îi devine obligatorie pentru pedepsirea criminalului – acesta fiind iertarea la cer se face referire în verset.”
Allah (swt) a spus apoi: «... i se arată bunăvoinţă ...» ceea ce înseamnă că după ce rudele celui ucis acceptă preţul răscumpărării, aceştia trebuie să –şi primească drepturile cuvenite cu bunăvoinţă, iar «... despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă ...» înseamnă că dacă ucigașul a acceptat condiţiile şi termenii răscumpărării atunci el trebuie să plătească ceea ce datorează fără a mai cauza alt rău şi fără a opune rezistență în ceea ce priveşte plata.
Afirmația lui Allah (swt) « ...Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare ...» înseamnă că implementarea unei reguli prin care se permite răscumpărarea pentru sângele vărsat în cazurile de crimă* este o uşurare şi o dovadă de îndurare din parte lui Allah (swt).
Această idee subliniază concluzia acestui verset: în caz de crimă, fie ucigaşul este pedepsit prin aplicarea pedepsei capitale, fie este iertat de cei asupra cărora s-au răsfrânt efectele crimei lui.
Sa’iid bin Mansuur a relatat că Ibn Abas (ra) a spus: „Li s-a cerut Copiilor lui Israel să aplice legea echităţii în cazurile de crimă şi nu li s-a făcut favoarea de a obţine anularea acestei pedepse prin iertare în schimbul răscumpărării. Allah (swt) a făcut această favoare acestei Umma (comunităţii musulmane) revelând « v-a fost prescris talionul pentru cei ucişi: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă...» Aşadar, clemența sau iertarea este acordată prin acceptarea preţului răscumpărării pentru sângele vărsat de către rudele celui ucis, în cazurile de crimă.” Ibn Hibbaan a colecţionat această explicaţie în «Sahiih-ul» său.
Qataada a spus: „ «... Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare... ». Prin acest âyat, Allah (swt) se milostiveşte de comunitatea musulmană făcându-i favoarea răscumpărării (ĎöířóÉ - diyia)* care nu a fost permisă pentru nicio altă naţiune de mai înainte. Oamenilor Torei li s-a permis ori să aplice legea talionului ori să ierte pe făptaş, dar nu li s-a permis să primească răscumpărare pentru uciderea rudei lor. Oamenilor Evangheliei li s-a cerut să îl ierte pe făptaş, fără să ceară răscumpărare. Acestei Umma i s-a prescris fie să aplice codul penal, fie să îl ierte pe făptaş primind răscumpărare.”
Aceeaşi explicaţie a fost raportată ca fiind dată şi de Sa’iid bin Jubayr, Muqaatil bin Hayaan şi Ar-Rabiy’ bin Anas .
In ceea ce priveşte afirmaţia lui Allah (swt) « ...iar cel care mai vatămă după aceea va avea parte de osândă dureroasă.» - înseamnă că acela care va ucide pe criminal după ce a primit sau după ce a acceptat să primească «diyya» asupra lui se va abate pedeapsa aspră a lui Allah (swt).” Aceasta este explicaţia dată de Ibn Abas, Mujaahid, Aataa’, Ikrima, Al-Hasan, Qataada, Ar-Rabiy’ bin Anas , As-Suddiiy şi Muqaatil bin Hayaan.
178. O, voi cei care credeţi, v-a fost prescris talionul pentru cei ucişi: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare, iar cel care mai vatămă după aceea va avea parte de osândă dureroasă.
179. Şi aveţi în talion [pavăză pentru] viaţă, o, voi cei dăruiţi cu minte, şi poate că o să vă feriţi!
1. Porunca «Legii echivalenţei - al-qisas» şi înţelepciunea ei
Allah (swt) a statuat: « O, voi cei care credeţi, v-a fost prescris talionul* pentru cei ucişi (în caz de crimă): slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare, iar cel care mai vatămă după aceea va avea parte de osândă dureroasă.».
Motivul pentru care s-a revelat acest verset este acela de a preveni o practică din Vremea Ignoranței – Jaahiliia - a unor triburi evreieşti, mai exact: se referă la cazul când tribul Banuu An-Nadiir a invadat teritoriile tribului Qurayza şi i-a cucerit. După acesta, cei din Banuu An-Nadiir au instituit o regulă prin care dacă era ucis unul dintre ei ucidea pe unul dintre Qurayza nu li se aplica legea talionului, ci numai plata unei răscumpărări constând în 100 de «uasq» de curmale. In schimb dacă unul dintre Qurayza ucidea pe unul dintre Banuu An-Nadiir, atunci acela era ucis. Dacă rudele celui ucis dintre Banuu An-Nadiir cereau răscumpărare pentru cel ucis în locul pedepsei talionului, atunci cel vinovat trebuia să plătească 200 de «uasq» de curmale, dublul preţului de sânge plătit de cei din Banuu An-Nadiir pentru aceeaşi vină.
Din acest motiv, Allah (swt) a poruncit să se facă dreptate după codul penal şi să se evite modul injust al celor necredincioşi, care în răzvrătirea şi rătăcirea lor depăşesc limitele impuse lor prin poruncile lui Allah (swt).
Allah (swt) a spus: «O, voi cei care credeţi, v-a fost prescris talionul pentru cei ucişi (în caz de crimă): slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere....».
Acest âyat a fost abrogat prin versetul 45 din sura «Al-Maa'ida» în care se spune: « Şi noi am prescris, pentru ei, în ea: suflet pentru suflet,... ».
In această privinţă majoritatea învăţaţilor sunt de acord asupra faptului că un musulman nu va fi ucis pentru un necredincios pe care l-a ucis.
Al-Bukhaarii a colecţionat un hadith în care Rasuul_Allah (saas) spune:
« Nu se ucide un musulman pentru un necredincios. - ćóáóÇ íőŢúĘóáő ăőÓúáöăń ČößóÇÝöŃ».
Nu există nicio opinie contrară în acest sens şi nici nu există vreun alt hadith autentic care să contrazică această idee.
Abuu Haniyfa (ĂóČőć ÍóäöíÝóÉ) era de părere că un musulman poate fi ucis pentru un necredincios şi aceasta datorită sensului general dat de conţinutul versetului 45 din sura «AlMaa'ida» unde se spune: « ...suflet pentru suflet,... ».
Toţi cei patru imami, Haniyfa, Maalik, Aş-Şaafi’ii şi Ahmad, şi majoritatea învăţaţilor sunt de acord asupra faptului că un grup de persoane care se face vinovat de uciderea în comun a unei victime, fiecare din cei care au alcătuit acel grup criminal va primi aceeaşi pedeapsă pentru cel ucis.
Omar (ra) a spus în cazul unui băiat ucis de şapte bărbaţi că: „Dacă toţi locuitorii din San’aa' (ŐóäúÚóÇÁ) au colaborat la uciderea lui, atunci îi voi ucide pe toţi!”
Nu a existat nicio opinie contrară acestei afirmaţii a lui Omar care să provină de la Companioni, iar aceasta a constituit un curent de opinie similar unei «ĹöĚúăóÇÚö - Ijmaa’»*.
Există o opinie atribuită lui Imam Ahmad în care acesta este părere că nu este necesară şi obligatorie aplicarea aceleiaşi pedepse pentru toţi membrii unui grup care au participat la uciderea unei persoane şi că această pedeapsă se aplică numai aceluia care a dat lovitura cauzatoare de moarte.
Ibn AlMundzir (ÇöČúä ÇáúăőäúĐöŃ) atribuie această opinie şi lui Mu’aadz, Az-Zubayr , Abd_AlMalik bin Maruaan, Ibn Siiriin şi Habiib Abuu Thaabit (ÍóČöíČ Čúä ĂóČőć ËóÇČöĘ).
Afirmația lui Allah (swt) «.... Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. ...» înseamnă: „Dacă ucigaşul este iertat de fratele sau rudele celui ucis în schimbul preţul pentru sângele vărsat, atunci criminalul nu trebuie să mai fie tratat cu ostilitate, iar expresia « ..despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă... » se referă la acceptarea preţul răscumpărării pentru crima comisă în schimbul iertării criminalului, pentru cazurile de omucidere intenţionată.” Această opinie este atribuită lui Abuu Al-Aaliya, Mujaahid, Jubayr, Al-Hasan, Qataada, bin Hayaan.
Ad-Dahhaak şi Ibn Abas au spus că: „«...Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva,... » înseamnă că ucigaşul este iertat de fratele sau rudele victimei prin acceptarea preţului de răscumpărare în cazul în care pedeapsa capitală îi devine obligatorie pentru pedepsirea criminalului – acesta fiind iertarea la cer se face referire în verset.”
Allah (swt) a spus apoi: «... i se arată bunăvoinţă ...» ceea ce înseamnă că după ce rudele celui ucis acceptă preţul răscumpărării, aceştia trebuie să –şi primească drepturile cuvenite cu bunăvoinţă, iar «... despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă ...» înseamnă că dacă ucigașul a acceptat condiţiile şi termenii răscumpărării atunci el trebuie să plătească ceea ce datorează fără a mai cauza alt rău şi fără a opune rezistență în ceea ce priveşte plata.
Afirmația lui Allah (swt) « ...Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare ...» înseamnă că implementarea unei reguli prin care se permite răscumpărarea pentru sângele vărsat în cazurile de crimă* este o uşurare şi o dovadă de îndurare din parte lui Allah (swt).
Această idee subliniază concluzia acestui verset: în caz de crimă, fie ucigaşul este pedepsit prin aplicarea pedepsei capitale, fie este iertat de cei asupra cărora s-au răsfrânt efectele crimei lui.
Sa’iid bin Mansuur a relatat că Ibn Abas (ra) a spus: „Li s-a cerut Copiilor lui Israel să aplice legea echităţii în cazurile de crimă şi nu li s-a făcut favoarea de a obţine anularea acestei pedepse prin iertare în schimbul răscumpărării. Allah (swt) a făcut această favoare acestei Umma (comunităţii musulmane) revelând « v-a fost prescris talionul pentru cei ucişi: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă, iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă...» Aşadar, clemența sau iertarea este acordată prin acceptarea preţului răscumpărării pentru sângele vărsat de către rudele celui ucis, în cazurile de crimă.” Ibn Hibbaan a colecţionat această explicaţie în «Sahiih-ul» său.
Qataada a spus: „ «... Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare... ». Prin acest âyat, Allah (swt) se milostiveşte de comunitatea musulmană făcându-i favoarea răscumpărării (ĎöířóÉ - diyia)* care nu a fost permisă pentru nicio altă naţiune de mai înainte. Oamenilor Torei li s-a permis ori să aplice legea talionului ori să ierte pe făptaş, dar nu li s-a permis să primească răscumpărare pentru uciderea rudei lor. Oamenilor Evangheliei li s-a cerut să îl ierte pe făptaş, fără să ceară răscumpărare. Acestei Umma i s-a prescris fie să aplice codul penal, fie să îl ierte pe făptaş primind răscumpărare.”
Aceeaşi explicaţie a fost raportată ca fiind dată şi de Sa’iid bin Jubayr, Muqaatil bin Hayaan şi Ar-Rabiy’ bin Anas .
In ceea ce priveşte afirmaţia lui Allah (swt) « ...iar cel care mai vatămă după aceea va avea parte de osândă dureroasă.» - înseamnă că acela care va ucide pe criminal după ce a primit sau după ce a acceptat să primească «diyya» asupra lui se va abate pedeapsa aspră a lui Allah (swt).” Aceasta este explicaţia dată de Ibn Abas, Mujaahid, Aataa’, Ikrima, Al-Hasan, Qataada, Ar-Rabiy’ bin Anas , As-Suddiiy şi Muqaatil bin Hayaan.