yvette
04-08-2013, 02:10 PM
VERSETUL 195
Dăruiţi pe calea lui Allah! Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii! Şi faceţi bine, căci Allah îi iubeşte pe binefăcători!
Porunca de a cheltui pe Calea lui Allah (subhaanah-ua-ta’la)
Al-Bukhaarii a consemnat o relatare de la Hudzayfa care a spus:
„ « Dăruiţi pe calea lui Allah! Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii!» - acesta a fost revelat cu privire la cheltuieli.”
Şi Abuu Ibn Haatim a raportat aceeaşi afirmaţie a lui Hudzayfa . El a comentat că: „La fel au spus şi Ibn Abas, Mujaahid, Ikrima, Sa’iid Ibn Jubayr, Aataa’, Ad-Dahhaak, Al-Hasan, Qataada, As-Suddii şi Muqaatil bin Hayaan.”
Aslam Abuu Imraan a relatat:
„ Un bărbat dintre Al-Ansaarii a rupt liniile inamice ale bizantinilor, la Constantinopol. Abuu Ayuub Al-Ansaarii (ĂóČőć ĂóířőćČ ÇáúĂóäúŐóÇŃöíř) era cu noi atunci şi a auzit când oamenii au zis: «Singur se dă pieirii!» Atunci, Abuu Ayuub a zis:
- Noi ştim mai bine acest verset pentru că a fost revelat în legătură cu noi, Companionii lui Rasuul_Allah (sala-Allahu alayhi-ua salam) care au participat alături de el la Jihad şi l-am ajutat şi l-am sprijinit. Când Islamul a devenit puternic, noi, Ansarii, ne-am adunat şi ne-am spus: «Allah (subhaanah-ua-ta’la) ne-a onorat făcându-ne Companioni ai Profetului Său (sala-Allahu alayhi-ua salam) şi ne-a cinstit ca noi să fim cei care îl ajută până ce Islamul va fi victorios şi adepţii lui numeroşi. Noi ne-am neglijat familiile, proprietăţile şi copii pentru aceasta. De acum războiul a încetat. Să ne întoarcem, deci, la familiile şi la copii noştri ca să ne îngrijim de ei.»
Aşadar, acest verset a fost revelat în legătură cu noi când Allah (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Dăruiţi pe calea lui Allah! Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii!» - care înseamnă să nu ne distrugem familiile şi averile stând prea mult departe de ele şi să ieşim din Jihad.”
Această relatare a fost colecţionată de Abuu Daaud, At-Tirmidzii şi An-Nasaa’ii, de Abd bin Humayd (ÚóČúĎ Čúä ÍőăóíúĎ) în tafsiyr-ul său, de Ibn Abuu Haatim, Ibn Jariyr, Ibn Marduuya, Al-Haafiż Abuu Ya’ala în «Musnad-ul» său, Ibn Hibbaan şi Al-Hakiym.
At-Tirmidzii l-a clasificat ca fiind «hasan, Sahiih, ghariyb – corect, autentic, rar »
Al-Hakiym a spus: "Implineşte criteriile Celor doi şeici (Al-Bukhaarii şi Muslim), dar ei nu l-au colecţionat.”
In versiunea lui Abuu Daaud se spune că Aslam Abuu Imraan (ĂóÓúáóăó ĂóČöí ÚöăúŃóÇä) a spus:
„ In timpul asediului Constantinopolului, Ouqba bin Aamruu conducea armatele egiptene, iar cele siriene erau conduse de Fadaala bin Oubayd (ÝóÖóÇáóÉ Čúä ÚőČóíúĎ). După o vreme, o puternică divizie de soldaţi bizantini au ieşit din orașul asediat şi noi ne-am aliniat pentru luptă, în faţa lor. Un musulman dintre noi a plecat în galop direct spre bizantini, a pătruns între ei rupându-le liniile, apoi s-a întors la noi. Oamenii au strigat uimiţi:
- Toată lauda i se cuvine numai lui Allah (subhaanah-ua-ta’la)! Acesta este dintre cei care se dă singur pieirii!
Abu Ayuub a zis:
- O, voi oameni, voi aţi înţeles greşit acest verset, care a fost revelat pentru noi, Ansarii, când Allah (subhaanah-ua-ta’la) a făcut victorioasă religia Sa şi a mărit numărul celor care o urmează. Atunci ne-am spus între noi: «Ar fi mai bine pentru noi să ne întoarcem la familiile şi averile noastre ca să ne îngrijim de ele.» Atunci, Allah (subhaanah-ua-ta’la) a revelat acest verset.”
Abuu Bakr Ibn Aaişa (ĂóČőć ČóßúŃ Čúä ÚóířóÇÔ) a relatat că:
„ Abuu Ishaaq As-Sabiy’ii (ĂóČőć ĹöÓúÍóÇŢ ÇáÓřóČöíÚöíř) a povestit că un om i-a zis lui Al-Baraa’ bin Aazib:
- Dacă întreprind un raid în liniile inamice singur, atunci ei mă vor ucide, ceea ce înseamnă că m-aş da singur pradă pieirii.
El a răspuns:
- Nu. Allah (subhaanah-ua-ta’la) a revelat Trimisului Său (sala-llahu alayhi-ua salam) astfel: « Luptă-te pe calea lui Allah - tu nu eşti răspunzător decât pentru tine! ....»(4:84), iar « Dăruiţi pe calea lui Allah! Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii!..» se referă la cheltuieli.”
Ibn Marduuya a raportat şi el această relatare, ca şi Al-Hakiym în «Mustadrak-ul» său care a comentat: „Această relatare îndeplineşte condiţiile Celor doi şeici Al-Bukhaarii şi Muslim, dar ei nu l-au colecţionat.”
At-Tauurii şi Qays bin Ar-Rabiy’ l-au preluat de la Al-Baraa’, dar au adăugat: „ « tu nu eşti răspunzător decât pentru tine! ....», iar «pieirea» se referă la acela care păcătuieşte şi se abţine de la căinţă şi acela este cel care se dă singur pieirii.”
Ibn Abas (radi-Allahu-anh) a zis:
„ « Dăruiţi pe calea lui Allah! Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii!..» - acesta nu se referă la luptă, ci la a se abţine de la cheltuieli necugetate făcute în numele lui Allah (subhaanah-ua-ta’la), care, în acest caz, înseamnă autodistrugere.”
Acest âyat (2:195) include şi porunca de a cheltui pe Calea lui Allah (subhaanah-ua-ta’la) în acel mod în care acesta înseamnă supunere şi apropiere de El (subhaanah-ua-ta’la).
Ayatul se aplică în mod special cheltuielilor pentru susţinerea unui război împotriva necredincioșilor care înseamnă întărirea forţelor musulmane în raport cu duşmanii.
Allah (subhaanah-ua-ta’la) spune că acela care îşi face un obicei din a se abţine de la aceste de cheltuieli se dă singur pradă pieirii.
Allah (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit să se depună eforturi în a se obţine «Ihsaan» - adică virtuozitate religioasă, care este cel mai înalt act de supunere, deoarece Allah (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Şi faceţi bine, căci Allah îi iubeşte pe binefăcători!».
Dăruiţi pe calea lui Allah! Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii! Şi faceţi bine, căci Allah îi iubeşte pe binefăcători!
Porunca de a cheltui pe Calea lui Allah (subhaanah-ua-ta’la)
Al-Bukhaarii a consemnat o relatare de la Hudzayfa care a spus:
„ « Dăruiţi pe calea lui Allah! Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii!» - acesta a fost revelat cu privire la cheltuieli.”
Şi Abuu Ibn Haatim a raportat aceeaşi afirmaţie a lui Hudzayfa . El a comentat că: „La fel au spus şi Ibn Abas, Mujaahid, Ikrima, Sa’iid Ibn Jubayr, Aataa’, Ad-Dahhaak, Al-Hasan, Qataada, As-Suddii şi Muqaatil bin Hayaan.”
Aslam Abuu Imraan a relatat:
„ Un bărbat dintre Al-Ansaarii a rupt liniile inamice ale bizantinilor, la Constantinopol. Abuu Ayuub Al-Ansaarii (ĂóČőć ĂóířőćČ ÇáúĂóäúŐóÇŃöíř) era cu noi atunci şi a auzit când oamenii au zis: «Singur se dă pieirii!» Atunci, Abuu Ayuub a zis:
- Noi ştim mai bine acest verset pentru că a fost revelat în legătură cu noi, Companionii lui Rasuul_Allah (sala-Allahu alayhi-ua salam) care au participat alături de el la Jihad şi l-am ajutat şi l-am sprijinit. Când Islamul a devenit puternic, noi, Ansarii, ne-am adunat şi ne-am spus: «Allah (subhaanah-ua-ta’la) ne-a onorat făcându-ne Companioni ai Profetului Său (sala-Allahu alayhi-ua salam) şi ne-a cinstit ca noi să fim cei care îl ajută până ce Islamul va fi victorios şi adepţii lui numeroşi. Noi ne-am neglijat familiile, proprietăţile şi copii pentru aceasta. De acum războiul a încetat. Să ne întoarcem, deci, la familiile şi la copii noştri ca să ne îngrijim de ei.»
Aşadar, acest verset a fost revelat în legătură cu noi când Allah (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Dăruiţi pe calea lui Allah! Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii!» - care înseamnă să nu ne distrugem familiile şi averile stând prea mult departe de ele şi să ieşim din Jihad.”
Această relatare a fost colecţionată de Abuu Daaud, At-Tirmidzii şi An-Nasaa’ii, de Abd bin Humayd (ÚóČúĎ Čúä ÍőăóíúĎ) în tafsiyr-ul său, de Ibn Abuu Haatim, Ibn Jariyr, Ibn Marduuya, Al-Haafiż Abuu Ya’ala în «Musnad-ul» său, Ibn Hibbaan şi Al-Hakiym.
At-Tirmidzii l-a clasificat ca fiind «hasan, Sahiih, ghariyb – corect, autentic, rar »
Al-Hakiym a spus: "Implineşte criteriile Celor doi şeici (Al-Bukhaarii şi Muslim), dar ei nu l-au colecţionat.”
In versiunea lui Abuu Daaud se spune că Aslam Abuu Imraan (ĂóÓúáóăó ĂóČöí ÚöăúŃóÇä) a spus:
„ In timpul asediului Constantinopolului, Ouqba bin Aamruu conducea armatele egiptene, iar cele siriene erau conduse de Fadaala bin Oubayd (ÝóÖóÇáóÉ Čúä ÚőČóíúĎ). După o vreme, o puternică divizie de soldaţi bizantini au ieşit din orașul asediat şi noi ne-am aliniat pentru luptă, în faţa lor. Un musulman dintre noi a plecat în galop direct spre bizantini, a pătruns între ei rupându-le liniile, apoi s-a întors la noi. Oamenii au strigat uimiţi:
- Toată lauda i se cuvine numai lui Allah (subhaanah-ua-ta’la)! Acesta este dintre cei care se dă singur pieirii!
Abu Ayuub a zis:
- O, voi oameni, voi aţi înţeles greşit acest verset, care a fost revelat pentru noi, Ansarii, când Allah (subhaanah-ua-ta’la) a făcut victorioasă religia Sa şi a mărit numărul celor care o urmează. Atunci ne-am spus între noi: «Ar fi mai bine pentru noi să ne întoarcem la familiile şi averile noastre ca să ne îngrijim de ele.» Atunci, Allah (subhaanah-ua-ta’la) a revelat acest verset.”
Abuu Bakr Ibn Aaişa (ĂóČőć ČóßúŃ Čúä ÚóířóÇÔ) a relatat că:
„ Abuu Ishaaq As-Sabiy’ii (ĂóČőć ĹöÓúÍóÇŢ ÇáÓřóČöíÚöíř) a povestit că un om i-a zis lui Al-Baraa’ bin Aazib:
- Dacă întreprind un raid în liniile inamice singur, atunci ei mă vor ucide, ceea ce înseamnă că m-aş da singur pradă pieirii.
El a răspuns:
- Nu. Allah (subhaanah-ua-ta’la) a revelat Trimisului Său (sala-llahu alayhi-ua salam) astfel: « Luptă-te pe calea lui Allah - tu nu eşti răspunzător decât pentru tine! ....»(4:84), iar « Dăruiţi pe calea lui Allah! Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii!..» se referă la cheltuieli.”
Ibn Marduuya a raportat şi el această relatare, ca şi Al-Hakiym în «Mustadrak-ul» său care a comentat: „Această relatare îndeplineşte condiţiile Celor doi şeici Al-Bukhaarii şi Muslim, dar ei nu l-au colecţionat.”
At-Tauurii şi Qays bin Ar-Rabiy’ l-au preluat de la Al-Baraa’, dar au adăugat: „ « tu nu eşti răspunzător decât pentru tine! ....», iar «pieirea» se referă la acela care păcătuieşte şi se abţine de la căinţă şi acela este cel care se dă singur pieirii.”
Ibn Abas (radi-Allahu-anh) a zis:
„ « Dăruiţi pe calea lui Allah! Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii!..» - acesta nu se referă la luptă, ci la a se abţine de la cheltuieli necugetate făcute în numele lui Allah (subhaanah-ua-ta’la), care, în acest caz, înseamnă autodistrugere.”
Acest âyat (2:195) include şi porunca de a cheltui pe Calea lui Allah (subhaanah-ua-ta’la) în acel mod în care acesta înseamnă supunere şi apropiere de El (subhaanah-ua-ta’la).
Ayatul se aplică în mod special cheltuielilor pentru susţinerea unui război împotriva necredincioșilor care înseamnă întărirea forţelor musulmane în raport cu duşmanii.
Allah (subhaanah-ua-ta’la) spune că acela care îşi face un obicei din a se abţine de la aceste de cheltuieli se dă singur pradă pieirii.
Allah (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit să se depună eforturi în a se obţine «Ihsaan» - adică virtuozitate religioasă, care este cel mai înalt act de supunere, deoarece Allah (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Şi faceţi bine, căci Allah îi iubeşte pe binefăcători!».