yvette
04-14-2013, 05:08 PM
VESETELE 224 şi 225
224. Şi nu folosiţi numele lui Allāh în jurămintele voastre pentru a vă sustrage să faceţi bine, să fiţi pioşi şi să aduceţi pace între oameni. Şi Allāh este Cel care Aude totul, Atoateştiutor.
225. Allāh nu vă cere socoteală pentru vorbele nechibzuite din jurămintele voastre, ci El vă cere socoteală pentru ceea ce inimile voastre au dobândit. Şi Allāh este Iertător [şi] Blând
1. Interdicţia de a se sustrage de la împlinirea unor fapte bune prin jurăminte
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit: « Şi nu folosiţi numele lui Allāh în jurămintele voastre pentru a vă sustrage să faceţi bine, să fiţi pioşi şi să aduceţi pace între oameni....» - adică este interzis a se folosi un jurământ ca pretext pentru a evita împlinirea unor acte de pioşenie sau pentru abandona practica promovării bunelor relații cu familia.
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai spus: « Să nu jure cei înzestraţi cu belşug şi cu bogăţie dintre voi că ei nu vor mai da [nimic] rudelor, sărmanilor şi celor care purced pe calea lui Allāh! Ci să ierte şi să miluiască. Oare nu voiţi voi ca Allāh să vă ierte vouă? Iar Allāh este Iertător, Indurător! » - sura «An-Nuur (ÇáäćŃ)», verset 22.
Păcatul obiceiului de a face astfel de jurăminte josnice este mai grav decât păcatul de a-l încălca prin răscumpărare. Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„ - Pe Allāh! Este cu mult mai mare păcat în faţa lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) jurământul de a întrerupe relaţiile de rudenie cu familia, decât încălcarea unui jurământ pentru care se face răscumpărarea pe care Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit-o pentru astfel de situaţii.”
In această variantă hadith-ul acesta a fost colecţionat de Muslim şi de Imam Ahmad.
Aaliy bin Talha a relatat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a zis:
„ Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) « Şi nu folosiţi numele lui Allāh în jurămintele voastre pentru a vă sustrage să faceţi bine, ..» înseamnă: Nu juraţi să vă abţineţi de la fapte bune, iar dacă veţi face totuşi acest legământ, să-l întrerupeţi plătind răscumpărarea şi să faceţi fapta cea bună de la care aţi jurat să vă abţineţi.”
Aceasta este şi explicaţia lui Masruuq, Aş-Şa’bii, An-Nakha’ii, Mujaahid, Taauuus, Sa’iid bin Jubayr, Aataa’, Ikrima, Makhuul, Az-Zuhrii, Al-Hasan, Qataada, Muqaatil bin Hayaan, Ar-Rabiy’ bin Anas, Ad-Dahhaak, Aataa’ Al-Khuraasaanii şi As-Suddii.
Subliniind această explicație, care este şi a majorităţii învăţaţilor, s-a consemnat în «as-Sahiihayn» că Abuu Muusa Al-Aş’arii a relatat că Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„ - Pe Allāh! Cu voia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la), dacă, după ce fac un jurământ să nu împlinesc ceva anume şi, apoi, observ că există de făcut o faptă bună, voi face acea faptă bună chiar dacă acesta înseamnă să îmi încalc jurământul.”
Muslim a consemnat că Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) a relatat că Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„ - Acela care face un jurământ şi apoi găseşte ceva mai bun de făcut decât acel jurământ, atunci să-l întrerupă prin răscumpărare şi să împlinească fapta cea bună.”
2. Legământul neintenționat
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Allāh nu vă cere socoteală pentru vorbele nechibzuite din jurămintele voastre,...». Acest âyat înseamnă că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) nu va ţine cont şi nici nu va pedepsi pe acela care din greşeală jură pe ceva ce i-a fost mai înainte un obicei verbal, fără a avea intenţia de a face acel lucru cu care s-a legat prin vorbele cele nechibzuite.
Referitor la această idee, în «as-Sahiihayn» a fost colecţionat un hadith care a parvenit prin Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) care a relatat că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„ – Cine jură, din greşeală, pe al-Laat sau al-Ouzza trebuie să spună după aceea «nu există altă divinitate decât numai Allāh!» -
ăóäú ÍóáóÝó ÝóŢóÇáó Ýöí ÍóáöÝöĺö ČöÇáářóÇĘö ćóÇáúÚőŇřóěˇ ÝóáúíóŢőáú áóÇ Ĺöáóĺó ĹöářóÇ Çááĺ”.
Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) s-a referit la unii noi musulmani care erau obişnuiţi cu expresiile ce le foloseau înainte de a reveni la Islam când ei jurau pe idolii lor: al-Laat sau al-Ouzza şi, de aceea, le-a poruncit să rostească apoi, intenţionat, cu toată sinceritatea, această declaraţie de credinţă faţă de Allāh (subhaanah-ua-ta’la), pentru că această declaraţie va anula vorbele spuse neintenţionate care sunt considerate cuvintele unui idolatru. Din acest motiv, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «.. ci El vă cere socoteală pentru ceea ce inimile voastre au dobândit...» şi «... pentru jurămintele prin care v-aţi legat cu bună ştiinţă. ..»(5:89).
Abuu Daaud a explicat cu privire la această temă a jurămintelor nechibzuite că Aataa’ a preluat de la Aaişa (radi-Allāhu-anhaýý) care a spus că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„ – Jurăminte neintenţionate sunt şi acelea pe care omul le spune în casa lui, precum: «Pe Allāh, nu! » ori «Pe, Allāh, da!».”
Ibn Haatima zis că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat că:
„ Jurăminte nechibzuite sunt şi cele făcute la mânie.”
Tot Ibn Haatim a relatat de la Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) că:
„ Jurăminte nechibzuite sunt şi acelea prin care un om jură să interzică ceea ce Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a permis şi nu se cere penitenţă pentru acesta.”
Sa’iid bin Jubayr a relatat şi el o variată similară.
Şi Abuu Daaud a relatat cu privire la capitolul pe tema jurămintelor necugetate că Sa’iid bin Al-Musayib a explicat cu privire la «jurământul făcut la mânie» că:
„ ...doi fraţi dintre Al-Ansaarii au primit o moştenire şi unul dintre ei a cerut să se împartă. Celălalt frate a zis:
- Dacă mai spui odată să împărţim moştenirea, atunci tot ceea ce avem voi cheltui pentru uşa Ka’ba.
- Ka’ba nu are nevoie de banii tăi! – a zis Omar. Deci, rupe legământul tău, fă penitenţa cuvenită şi vino la mine după aceea, împreună cu fratele tău. Ştiu de la Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) că: «Nu este permis să faci jurăminte împotriva ta şi nici împotriva a ceea ce Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit, şi nici să juri că vei rupe relaţiile de rudenie şi nici să juri să dispui de ceea ce nu îţi aparţine.».”
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... ci El vă cere socoteală pentru ceea ce inimile voastre au dobândit....».
Ibn Abas, Mujaahid şi mulţi alţii au explicat că acest âyat se referă la sperjur (jurământ mincinos). Mujaahid, ca şi alţi învăţaţi, au mai spus că acest âyat este similar cu ideea care se desprinde din versetul 89, sura «AlMaa’ida», unde Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: «.. Insă vă va mustra pentru jurămintele prin care v-aţi legat cu bună ştiinţă...», căci Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Şi Allāh este Iertător [şi] Blând .» - adică Allāh (subhaanah-ua-ta’la) este lesne iertător al păcatelor robilor Săi şi foarte blând cu ei.
224. Şi nu folosiţi numele lui Allāh în jurămintele voastre pentru a vă sustrage să faceţi bine, să fiţi pioşi şi să aduceţi pace între oameni. Şi Allāh este Cel care Aude totul, Atoateştiutor.
225. Allāh nu vă cere socoteală pentru vorbele nechibzuite din jurămintele voastre, ci El vă cere socoteală pentru ceea ce inimile voastre au dobândit. Şi Allāh este Iertător [şi] Blând
1. Interdicţia de a se sustrage de la împlinirea unor fapte bune prin jurăminte
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit: « Şi nu folosiţi numele lui Allāh în jurămintele voastre pentru a vă sustrage să faceţi bine, să fiţi pioşi şi să aduceţi pace între oameni....» - adică este interzis a se folosi un jurământ ca pretext pentru a evita împlinirea unor acte de pioşenie sau pentru abandona practica promovării bunelor relații cu familia.
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai spus: « Să nu jure cei înzestraţi cu belşug şi cu bogăţie dintre voi că ei nu vor mai da [nimic] rudelor, sărmanilor şi celor care purced pe calea lui Allāh! Ci să ierte şi să miluiască. Oare nu voiţi voi ca Allāh să vă ierte vouă? Iar Allāh este Iertător, Indurător! » - sura «An-Nuur (ÇáäćŃ)», verset 22.
Păcatul obiceiului de a face astfel de jurăminte josnice este mai grav decât păcatul de a-l încălca prin răscumpărare. Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„ - Pe Allāh! Este cu mult mai mare păcat în faţa lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) jurământul de a întrerupe relaţiile de rudenie cu familia, decât încălcarea unui jurământ pentru care se face răscumpărarea pe care Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit-o pentru astfel de situaţii.”
In această variantă hadith-ul acesta a fost colecţionat de Muslim şi de Imam Ahmad.
Aaliy bin Talha a relatat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a zis:
„ Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) « Şi nu folosiţi numele lui Allāh în jurămintele voastre pentru a vă sustrage să faceţi bine, ..» înseamnă: Nu juraţi să vă abţineţi de la fapte bune, iar dacă veţi face totuşi acest legământ, să-l întrerupeţi plătind răscumpărarea şi să faceţi fapta cea bună de la care aţi jurat să vă abţineţi.”
Aceasta este şi explicaţia lui Masruuq, Aş-Şa’bii, An-Nakha’ii, Mujaahid, Taauuus, Sa’iid bin Jubayr, Aataa’, Ikrima, Makhuul, Az-Zuhrii, Al-Hasan, Qataada, Muqaatil bin Hayaan, Ar-Rabiy’ bin Anas, Ad-Dahhaak, Aataa’ Al-Khuraasaanii şi As-Suddii.
Subliniind această explicație, care este şi a majorităţii învăţaţilor, s-a consemnat în «as-Sahiihayn» că Abuu Muusa Al-Aş’arii a relatat că Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„ - Pe Allāh! Cu voia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la), dacă, după ce fac un jurământ să nu împlinesc ceva anume şi, apoi, observ că există de făcut o faptă bună, voi face acea faptă bună chiar dacă acesta înseamnă să îmi încalc jurământul.”
Muslim a consemnat că Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) a relatat că Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„ - Acela care face un jurământ şi apoi găseşte ceva mai bun de făcut decât acel jurământ, atunci să-l întrerupă prin răscumpărare şi să împlinească fapta cea bună.”
2. Legământul neintenționat
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Allāh nu vă cere socoteală pentru vorbele nechibzuite din jurămintele voastre,...». Acest âyat înseamnă că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) nu va ţine cont şi nici nu va pedepsi pe acela care din greşeală jură pe ceva ce i-a fost mai înainte un obicei verbal, fără a avea intenţia de a face acel lucru cu care s-a legat prin vorbele cele nechibzuite.
Referitor la această idee, în «as-Sahiihayn» a fost colecţionat un hadith care a parvenit prin Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) care a relatat că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„ – Cine jură, din greşeală, pe al-Laat sau al-Ouzza trebuie să spună după aceea «nu există altă divinitate decât numai Allāh!» -
ăóäú ÍóáóÝó ÝóŢóÇáó Ýöí ÍóáöÝöĺö ČöÇáářóÇĘö ćóÇáúÚőŇřóěˇ ÝóáúíóŢőáú áóÇ Ĺöáóĺó ĹöářóÇ Çááĺ”.
Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) s-a referit la unii noi musulmani care erau obişnuiţi cu expresiile ce le foloseau înainte de a reveni la Islam când ei jurau pe idolii lor: al-Laat sau al-Ouzza şi, de aceea, le-a poruncit să rostească apoi, intenţionat, cu toată sinceritatea, această declaraţie de credinţă faţă de Allāh (subhaanah-ua-ta’la), pentru că această declaraţie va anula vorbele spuse neintenţionate care sunt considerate cuvintele unui idolatru. Din acest motiv, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «.. ci El vă cere socoteală pentru ceea ce inimile voastre au dobândit...» şi «... pentru jurămintele prin care v-aţi legat cu bună ştiinţă. ..»(5:89).
Abuu Daaud a explicat cu privire la această temă a jurămintelor nechibzuite că Aataa’ a preluat de la Aaişa (radi-Allāhu-anhaýý) care a spus că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„ – Jurăminte neintenţionate sunt şi acelea pe care omul le spune în casa lui, precum: «Pe Allāh, nu! » ori «Pe, Allāh, da!».”
Ibn Haatima zis că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat că:
„ Jurăminte nechibzuite sunt şi cele făcute la mânie.”
Tot Ibn Haatim a relatat de la Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) că:
„ Jurăminte nechibzuite sunt şi acelea prin care un om jură să interzică ceea ce Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a permis şi nu se cere penitenţă pentru acesta.”
Sa’iid bin Jubayr a relatat şi el o variată similară.
Şi Abuu Daaud a relatat cu privire la capitolul pe tema jurămintelor necugetate că Sa’iid bin Al-Musayib a explicat cu privire la «jurământul făcut la mânie» că:
„ ...doi fraţi dintre Al-Ansaarii au primit o moştenire şi unul dintre ei a cerut să se împartă. Celălalt frate a zis:
- Dacă mai spui odată să împărţim moştenirea, atunci tot ceea ce avem voi cheltui pentru uşa Ka’ba.
- Ka’ba nu are nevoie de banii tăi! – a zis Omar. Deci, rupe legământul tău, fă penitenţa cuvenită şi vino la mine după aceea, împreună cu fratele tău. Ştiu de la Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) că: «Nu este permis să faci jurăminte împotriva ta şi nici împotriva a ceea ce Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit, şi nici să juri că vei rupe relaţiile de rudenie şi nici să juri să dispui de ceea ce nu îţi aparţine.».”
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... ci El vă cere socoteală pentru ceea ce inimile voastre au dobândit....».
Ibn Abas, Mujaahid şi mulţi alţii au explicat că acest âyat se referă la sperjur (jurământ mincinos). Mujaahid, ca şi alţi învăţaţi, au mai spus că acest âyat este similar cu ideea care se desprinde din versetul 89, sura «AlMaa’ida», unde Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: «.. Insă vă va mustra pentru jurămintele prin care v-aţi legat cu bună ştiinţă...», căci Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Şi Allāh este Iertător [şi] Blând .» - adică Allāh (subhaanah-ua-ta’la) este lesne iertător al păcatelor robilor Săi şi foarte blând cu ei.