PDA

View Full Version : Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 237



yvette
04-17-2013, 06:01 PM
VERSETUL 237
Insă dacă divorţaţi de ele înainte de a le atinge, dar după cele-aţi hotărât dota, atunci ele au dreptul la jumătate din ce aţi statornicit, cu excepţia situaţiei în care ele se lipsesc [de aceasta] sau acela în mâinile căruia se află contractul de căsătorie renunţă. Iar renunţarea este mai aproape de pietate. Şi nu uitaţi că Allāh este Cel care Vede Bine ceea ce faceţi!


Divorţul înainte de consumarea căsătoriei
şi dreptul femeii în cazul în care dota a fost stabilită
Acest verset nu este continuarea normei stabilite în versetul anterior cu privire la dreptul femeii da a fi dăruită cu anumite cadouri în funcţie de starea materială a mirelui, ci acest verset impune soţului să treacă în posesia femeii jumătate din dota ce s-a stabilit prin contractul de căsătorie, dacă el solicită divorţul înainte de a se consuma căsătoria.

Dacă s-a mai negociat şi dăruirea unor alte bunuri sau valori care nu intră în masa dotală, mai ales că acest verset în succede pe cel cu privire la dăruirea miresei cu anumite cadouri.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ştie cel mai bine.

A face da jumătate din dota stabilită pentru mireasă în acest caz este o uzanţă cu care majoritatea învăţaţilor este de acord, prin urmare, mirele trebuie să plătească jumătate din dota stabilită, dacă el divorţează înainte de a consuma căsătoria.

Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... cu excepţia situaţiei în care ele se lipsesc [de aceasta]...» - referindu-se la situaţia în care mireasa renunţă de bună voie la acest drept al ei de a primi jumătate din dota ce s-a stabilit prin contract şi îl scuteşte pe mire de această obligaţie materială.

As-Suddii a preluat de la Abuu Saalih că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat: „«... cu excepţia situaţiei în care ele se lipsesc [de aceasta]...» - adică mireasa renunţă la dreptul ei.”

Şi Imam Abuu Muhammad bin Abuu Haatim a consemnat faptul că Şurayh, Sa’iid bin Al-Musayib, Ikrima, Mujaahid, Aş-Şa’abii, Al-Hasan, Naafi’, Qataada, Jaabir bin Zayd, Aataa’ Al-Khuraasaanii, Ad-Dahhaak, Az-Zuhrii, Muqaatil bin Hayaan, Ibn Siiriin, Ar-Rabiy’ bin Anas şi As-Suddii au dat aceeaşi explicaţie.

Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... sau acela în mâinile căruia se află contractul de căsătorie renunţă. ....».

Ibn Abuu Haatim a relatat că Aamruu bin Şu’ayb a spus că bunicul lui l-a auzit pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) zicând: „ Bărbatul este acela în mâinile căruia se află contractul de căsătorie. ćóáöířő ÚőŢúĎóÉö ÇáäřößóÇÍö ÇáŇřóćúĚ”

Ibn Marduuya a colecţionat şi el acest hadith şi este explicaţia pe care o dă Ibn Jariyr.

Acest hadith statuează faptul că persoana care are putere deplină asupra contractului de căsătorie este soţul, deoarece de el depinde dacă vrea să continue căsătoria contractată sau vrea să îi pună capăt.

Pe de altă parte, tutorelui sau custodelui (ualiy) îi este interzis să renunţe la nici un drept ce i se cuvine miresei, fără permisiunea ei, şi, mai ales, atunci când este vorba despre dotă.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a afirmat: «... Iar renunţarea este mai aproape de pietate....».

Ibn Jariyr a zis: „ Unii învăţaţi spun că acest âyat se adresează şi bărbaţilor şi femeilor.”

Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a zis: „«... Iar renunţarea este mai aproape de pietate....» - arată că acela care iartă este mai aproape de evlavie.”

Aş-Şa’abiiy şi alţi învăţaţi împărtășesc această opinie.

Mujaahid, An-Nakha’ii, Ad-Dahhaak, Muqaatil bin Hayaan, Ar-Rabiy’ bin Anas şi At-Tauurii au explicat că «...bunăvoinţa - ÇáúÝóÖúáó » la care se face referire în verset înseamnă a fie că femeia renunţă la jumătatea de dotă ce i se cuvine, fie că bărbatul dă jumătate din dota stabilită prin contractul de căsătorie şi, de aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus: « ćóáÇó ĘóäÓóćőÇú ÇáúÝóÖúáó Čóíúäóßőăú – şi nu uitaţi să fiţi binevoitori unii cu alţii»1 - adică «generoşi» sau «binevoitori», după cum explică Sa’iyd.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Allāh este Cel care Vede Bine ceea ce faceţi!» - însemnând: nimic din faptele pe care le săvârşeşte omul nu scapă din Vederea lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi ei vor fi răsplătiţi în concordanţă cu ceea ce au făptuit.

Nota bene:
1. acest âyat este omis în traducerea sensurilor Nobilului Coran în limba română.