PDA

View Full Version : Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 240, 241 şi 242



yvette
04-20-2013, 02:51 PM
VERSETELE 240, 241 şi 242
240. Aceia dintre voi care se săvârşesc din viaţă şi lasă după ei soţii [trebuie să lase] o îndemnare [moştenitorilor] pentru soţiile lor, [prevăzând] întreţinerea pentru un an, fără scoaterea din casă. Dacă ele pleacă [de bună voie], voi nu aveţi nici un păcat pentru ceea ce fac ele cu ele însele, după cuviinţă. Allāh este Atotputernic, Inţelept.

241. Celor divorţate să fie dăruite după cuviinţă. Aceasta este o obligaţie pentru cei care au frică [de Allāh].

242. Astfel vă face Allāh semnele Sale învederate, pentru ca voi să pricepeţi!


1.Versetul 240 a fost revocat
Majoritatea învăţaţilor spun că acest verset a fost revocat prin versetul 234 al acestei sure în care Allāh (subhaanah-ua-ta’la) spune:«... ele trebuie să aştepte [o perioadă de] patru luni şi zece [zile]...».

Referitor la această situaţie, Al-Bukhaarii a consemnat că Ibn Az-Zubayr a relatat:
„ I-am spus lui Uthmaan bin Aaffaan că âyatul « Aceia dintre voi care se săvârşesc din viaţă şi lasă după ei soţii » a fost anulat prin alt âyat şi l-am întrebat motivul pentru care a mai fost consemnat. El a zis:
- O, nepoate, nu am voie să schimb de la locul lui nici un verset din Coran.”

Sensul întrebării pe care Ibn Az-Zubayr i-a adresat-o lui Uthmaan este: dacă regula referitoare la perioada de «Iidda» pentru o văduvă impusă prin versetul 240 a fost redusă de la un an la patru luni şi zece zile, aşa cum se instituie în versetul 234, atunci care este motivul pentru care versetul 240 a mai fost păstrat în Coran, nu cumva pentru că regula din versetul 240 este aplicabilă în continuare?

Uthmaan, conducător al drept-credincioşilor, (radi-Allāhu-anh) i-a răspuns că aceasta ţine de ordinea revelării versetelor şi de aceea, el nu poate interveni în această cauză, ci verstele Coranului trebuie păstrate aşa cum au fost ele revelate, în ordinea lor.

Ibn Abuu Haatim (radi-Allāhu-anh) a relatat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat:
„ Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) « Aceia dintre voi care se săvârşesc din viaţă şi lasă după ei soţii [trebuie să lase] o îndemnare [moştenitorilor] pentru soţiile lor, [prevăzând] întreţinerea pentru un an, fără scoaterea din casă. ...» - se referă la faptul că văduva rămânea în casa soţului decedat timp de un an în care primea toate cele necesare traiului. Mai apoi, versetul 240 a fost abrogat prin versetul 12 din sura «An-Nisaa’» referitor la moştenire şi, de aceea, văduva moşteneşte o cotă parte de o pătrime sau o optime din masa succesorală.”

Ibn Abuu Haatim a mai relatat că Aaliy bin Abuu Talha a spus că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat:
„Când un bărbat murea şi lăsa în urma lui o nevastă, era obiceiul ca ea să rămână în casa soțului timp de un an ca să împlinească perioada ei de aşteptare şi în tot acest răstimp ea primea cele necesare traiului. Apoi a fost revelat versetul: « Aceia dintre voi care se săvârşesc din viaţă şi lasă după ei soţii, ele trebuie să aştepte [o perioadă de] patru luni şi zece [zile]. ....». Deci, aceasta este «Iidda» pentru o văduvă, dacă ea nu este gravidă, căci dacă ea este gravidă, atunci perioada ei de «Iidda» se sfârşeşte în ziua în care ea naşte. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai spus: «... Iar lor le revine un sfert din ceea ce lăsaţi voi [moştenire], dacă nu aveţi nici un copil. Dar dacă aveţi un copil, lor le revine a opta parte din ceea ce lăsaţi, după testament sau plata datoriilor. ....». Aşadar, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a precizat partea care i se cuvine văduvei din masa succesorală fără să fie necesară înscrierea ei într-un testament sau să se împlinească obligaţia întreţinerii ei timp de un an, la care se face referire în versetul 240.”

Ibn Abuu Haatim a mai spus şi că Mujaahid, Al-Hasan, Ikrima, Qataada, Ad-Dahhaak, Ar-Rabiy’ şi Muqaatil bin Hayaan consideră că versetul 240 a fost abrogat prin versetul 234.

Al-Bukhaarii a consemnat că Mujaahid a zis:
„ « Aceia dintre voi care se săvârşesc din viaţă şi lasă după ei soţii, ele trebuie să aştepte [o perioadă de] patru luni şi zece [zile]. » - se referă la perioada de «Iidda», iar văduva rămânea în casa soţului decedat pentru acest timp de patru luni şi zece zile.
Apoi Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: « Aceia dintre voi care se săvârşesc din viaţă şi lasă după ei soţii [trebuie să lase] o îndemnare [moştenitorilor] pentru soţiile lor, [prevăzând] întreţinerea pentru un an, fără scoaterea din casă. Dacă ele pleacă [de bună voie], voi nu aveţi nici un păcat pentru ceea ce fac ele cu ele însele, după cuviinţă....».”

Prin urmare, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a făcut din restul anului, adică şapte luni şi douăzeci de zile, să fie un drept testamentar pentru văduvă.

Aşadar, este la latitudinea ei dacă se foloseşte de acest drept sau nu.
Ea poate pleca din casa soţului decedat după patru luni şi zece zile, dacă aceasta este voia ei, după cum se deduce din âyatul «.., fără scoaterea din casă. Dacă ele pleacă [de bună voie], voi nu aveţi nici un păcat pentru ceea ce fac ele cu ele însele, după cuviinţă....».

Deci, obligativitatea de a parcurge perioada de «Iidda» de patru luni şi zece zile prevăzută în versetul 234 rămâne nemodificată.

Aataa’ citându-l pe Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a redat:
„ Acest verset 240 a fost a fost abrogat în ceea ce priveşte obligativitatea văduvei de a parcurge perioada «Iidda» în casa soţului decedat. Prin urmare, ea poate parcurge «Iidda» ei oriunde voieşte ea. Acesta este sensul âyatului «.. fără scoaterea din casă ...».”

Tot Aataa’ a mai zis:
„ Dacă ea voieşte, ea poate rămâne în casa soţului ei, alături de familia lui, cât timp voieşte din restul anului rămas, ori poate pleca dacă aceasta doreşte, pentru că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Dacă ele pleacă [de bună voie], voi nu aveţi nici un păcat pentru ceea ce fac ele cu ele însele, după cuviinţă...».
Apoi a fost revelat versetul moştenirilor (4:12), care a abrogat această regulă a rezidenţei în casa soţului. Prin urmare, văduva poate parcurge «Iidda» ei oriunde voieşte ea şi nu mai are dreptul să ceară să rămână în casa soţului.”

Afirmaţia lui Aataa’ şi a celor care sunt de aceeaşi opinie cu el precum că âyatul 240 a fost revocat prin versetul referitor la moşteniri (4:12) este aplicabilă pentru o perioadă de timp mai mare de patru luni şi zece zile prevăzută în versetul 234.

Aşadar, dacă ei se referă la faptul că văduva nu trebuie să parcurgă perioada de patru luni şi zece zile în casa soţului decedat, atunci această concepţie face parte din acele subiecte asupra cărora învăţaţii au diferenţe de opinie.

Ca dovadă, unii spun că văduva este obligată să stea în casa soţului pentru patru luni şi zece zile, după cum a preluat Maalik de la Zaynab bint Ka’b bin Oujra. Ea a spus că Al-Furay’a bint Maalik bin Sinaan (ÇáúÝőŃóíúÚóÉ ČöäúĘ ăóÇáöß Čúä ÓöäóÇä), sora lui Abuu Sa’iid Al-Khudrii, i-a povestit:
„ M-am dus la Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) să îi cer încuviinţarea să mă întorc la familia mea, Baniy Khudra, deoarece soţul meu a fost ucis în Al-Qaduum de nişte sclavi fugari pe care i-a urmărit, iar el nu a prevăzut o locuinţă care să fie pentru mine rezidenţă vreme de un an. Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) mi-a dat încuviinţarea aceasta. In timp ce încă mă aflam în anticameră, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) m-a chemat sau a trimis pe cineva să mă cheme şi a zis:
- Repetă problema ta.
Eu am repetat povestea despre felul în care a murit soţul meu şi despre situaţia lui. Atunci, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
- Rămâi în casa ta până ce se sfârşeşte vremea de aşteptare.
Aşadar, eu am rămas în casa soţului meu decedat vreme de patru luni şi zece zile.
Mai târziu, Uthmaan, în timpul domniei sale, a trimis după mine nişte funcţionari ca să mă duc să le povestesc despre ceea ce mi s-a întâmplat şi cum s-a soluţionat situaţia.
Eu i-am povestit cum s-au petrecut lucrurile, iar el a judecat la fel precum Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam).”

Acest hadith a fost colecţionat de Abuu Daauud, At-Tirmidzii, An-Nasaa’ii şi Ibn Majaah, iar At-Tirmidzii l-a clasificat «hasan, Sahiih - corect, autentic».

yvette
04-20-2013, 02:53 PM
2.Importanţa de a face cadouri către fosta soţie, în caz de divorţ
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Celor divorţate să fie dăruite după cuviinţă. Aceasta este o obligaţie pentru cei care au frică [de Allāh].».

Abdurahman bin Zayd bin Aslam a zis:
„ Când âyatul « ...dar dăruiţi-le lor, - cel înstărit după putinţa sa, iar cel sărac după putinţa sa – anumite bunuri, de care ele să se bucure, după cuviinţă! Aceasta este o datorie pentru binefăcător.» (2:236) unul a zis:
- Dacă vreau pot să fiu foarte generos, iar dacă nu vreau, pot să dau foarte puţin.
Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat « Celor divorţate să fie dăruite după cuviinţă. Aceasta este o obligaţie pentru cei care au frică [de Allāh].».”

Bazându-se pe versetul 241, învăţaţii au stabilit că a face daruri în funcţie de starea materială către fostele soţii în cazul unui divorţ este o regulă şi se aplică oricărei femei de care s-a divorţat, chiar dacă i s-a dat sau nu dotă, indiferent dacă s-a consumat ori nu s-a consumat căsătoria.

Această regulă a fost promovată de Sa’iid bin Jubayr şi mulţi alţii dintre salafi, precum şi de Ibn Jariyr.

In plus, afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) « Nu este nici un păcat pentru voi, dacă divorţaţi de femei înainte de a le atinge sau înainte de a le statornici dota, dar dăruiţi-le lor, - cel înstărit după putinţa sa, iar cel sărac după putinţa sa – anumite bunuri, de care ele să se bucure, după cuviinţă! Aceasta este o datorie pentru binefăcător.» (2:236) menționează anumite reguli generale în ceea ce priveşte acest subiect.

Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Astfel vă face Allāh semnele Sale învederate, pentru ca voi să pricepeţi!» - care înseamnă că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a explicat în mod limpede ceea ce El (subhaanah-ua-ta’la) a permis, a interzis, a poruncit, a impus sau a limitat şi nu a lăsat nimic nedetaliat dacă au fost necesare explicaţii suplimentare pentru regulile generale, astfel încât oricine să poată înţelege şi aplica cea ce s-a poruncit.