yvette
04-20-2013, 02:04 PM
VERSETELE 243 şi 244
243. Nu i-ai văzut pe aceia care au părăsit casele lor - cu toate că erau cu miile - de teama morţii? Apoi Allāh le-a zis: "Muriţi!" Apoi i-a readus la viaţă. Allāh este mărinimos cu oamenii, dar cei mai mulţi oameni sunt nemulţumitori.
244. Aşadar, luptaţi pe calea lui Allāh şi să ştiţi că Allāh este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor.
1.Povestea celor care au murit
Ibn Abuu Haatim (radi-Allāhu-anh) a relatat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a spus că oamenii aici pomeniţi au fost locuitorii unui oraş numit Daauardaan (ĐóÇćóŃúĎóÇä).
Aaliy bin Aaasim ca zis că aceşti oameni erau din oraşul Daauardaan, situat în apropiere de Uaasit (ćóÇÓöŘ), în Iraq.
In tafsiyr-ul său, Uakiy’ bin Jarraah a spus că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat:
„ « Nu i-ai văzut (o, Muhammad ) pe aceia care au părăsit casele lor - cu toate că erau cu miile - de teama morţii?... » - se referă fa patru mii de locuitori care au vrut să scape de o epidemie, părăsind ţinutul lor.
Ei au zis: «Trebuie să plecăm într-un ţinut unde nu mai suntem în pericol de moarte.» Când au ajuns ei într-un anume ţinut, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis asupra lor: «Muriţi! - ăőćĘőćÇú » şi au murit cu toţii.
La o vreme după aceea, unul dintre profeţi trecând prin acel loc, s-a rugat lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) pentru ei şi Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a adus la viaţă. De aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Nu i-ai văzut (o, Muhammad ) pe aceia care au părăsit casele lor - cu toate că erau cu miile - de teama morţii? ...».”
Şi alţi învăţaţi dintre salafi au zis că:
„ Aceşti oameni erau locuitorii unui oraş din vremea Copiilor lui Israel. Aerul din ţinutul acela s-a stricat şi o epidemie a izbucnit, iar ei, de frica morţii, au părăsit căminele lor fugind în pustie.
Mai apoi, ei au ajuns pe nişte meleaguri fertile, în valea unui râu şi s-au aşezat acolo, de o parte şi de alta a apei. Ingerii au strigat numai o singură dată şi mulţi dintre ei au murit numaidecât, ca şi cum ar fi fost unul singur.
Cei rămaşi în viaţă s-au dus în alt loc, unde erau numai ziduri şi morminte oriunde vedeai cu ochii.
Toţi au murit şi trupurile lor au putrezit şi s-au descompus.
La multă vreme după aceasta, un profet dintre Copiii lui Israel, pe nume Ezechiel, a trecut prin acele locuri şi s-a rugat lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) să îi readucă la viaţă. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a acceptat rugămintea lui Ezechiel şi i-a poruncit să spună aceste cuvinte:«O, oase putrezite, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) vă porunceşte să vă adunaţi toate laolaltă!» Şi oasele s-au adunat compunându-se în scheletele trupurilor.
Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit ca Ezechiel să spună aceste cuvinte: «O, oase, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) vă porunceşte să vă acoperiţi cu carne, nervi şi piele!». Şi toate acestea s-au petrecut sub ochii lui Ezechiel (alayhi-ua-salaam).
Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a poruncit lui Ezechiel să spună: «O, suflete, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) vă porunceşte să vă reîntoarceți în trupurile pe care le-a avut fiecare mai înainte de moarte!» Si, astfel, cu toţii au fost înviaţi, iar aceştia, privind în jurul lor, au exclamat: «Mărire lui Ţie, o, Allāh! Nu există alt dumnezeu în afară de Tine!»
Aşadar, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a redus la viaţă pe aceşti oamenii care au fost morţi de foarte multă vreme.”
Trebuie să subliniem că învierea descrisă în relatarea de mai sus este o dovadă limpede despre modul în care va avea loc readucerea la viaţă a celor morţi în Ziua Invierii.
De aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Allāh este mărinimos cu oamenii, ...» - în sensul că El (subhaanah-ua-ta’la) le arată oamenilor semne mari, dovezi limpezi şi fapte -----strate şi, cu toate acestea, «.. dar cei mai mulţi oameni sunt nemulţumitori.» - căci nu sunt recunoscători lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) pentru ceea ce El (subhaanah-ua-ta’la) le-a dat în această viaţă pământească şi pentru ceea ce le-a dat ca religie.
Povestea celor care au murit mai sus menţionată mai are şi morala că nicio precauţie luată de om nu poate schimba destinul ce i-a fost dat şi nu există altă scăpare de Allāh (subhaanah-ua-ta’la), decât numai la Allāh (subhaanah-ua-ta’la) Insuşi.
Acei oameni au fugit din ţinuturile lor din cauza epidemiei ca să scape de pericolul morţii, crezând că astfel îşi vor prelungi şi viaţa, numai că ei au primit altceva decât au căutat, căci moartea s-a abătut asupra lor şi, într-o clipită, i-a fulgerat pe toţi.
Mai există şi un hadith autentic pe care Imam Ahmad (radi-Allāhu-anh) l-a preluat de la Abdulah bin Abas (radi-Allāhu-anh) care a spus că:
„ Omar bin Al-Khattaab (radi-Allāhu-anh), pe când se ducea către Aş-Şam, a ajuns în ţinutul Sargh şi, acolo, s-a întâlnit cu armata condusă de Abuu Oubayda bin Jarraah şi companionii lui. Aceştia i-au spus că o epidemie s-a abătut asupra Siriei (Şam).”
Apoi, în hadith se menţionează că:
„ In acel timp, printre ei se afla şi Abdurahman bin Aauf care se dusese acolo cu nişte treburi personale şi care a zis cu privire la această epidemie izbucnită în Siria:
– Am ceva a vă spune în legătură cu această situaţie, căci l-am auzit pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) zicând: «Dacă o epidemie s-a abătut asupra ţinutului tău, nu părăsi căminul tău ca să scapi, iar dacă ai auzit că asupra unui ţinut s-a abătut o epidemie, nu te duce acolo.».
Omar (radi-Allāhu-anh) i-a mulţumit lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) pentru ceea ce a fost înştiinţat şi s-a întors acasă.”
Acest hadith este colecţionat în «as-Sahiihayn».
2.A abandona Jihad-ul nu schimbă destinul
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus: « Aşadar, luptaţi pe calea lui Allāh şi să ştiţi că Allāh este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor!».
Acest verset arătă că aşa cum a lua anumite precauţii nu schimbă destinul, nici abandonarea Jihad-ului nici nu va îndepărta pe cineva de clipa morţii sale şi nici nu o va apropia, deoarece destinul şi bunăstarea sunt prestabilite şi nici nu vor fi schimbate şi nici transformate, nici mărite şi nici micşorate.
La fel, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai spus: « Aceştia sunt cei care au rămas [în căminele lor], zicând fraţilor lor: “Dacă ne-ar fi dat ascultare, n-ar fi fost omorâţi”. Spune-le: “Ţineţi atunci moartea departe de voi, dacă voi spuneţi adevărul!”» - sura «Ali-Imraan(Âá ÚăŃÇä)», verset 168 şi
« ... şi au zis: "Doamne, de ce ne-ai poruncit nouă lupta? De ce nu ne-ai mai păsuit până la un termen apropiat?" Spune: "Plăcerea acestei lumi este mică, iar Lumea de Apoi este mai bună pentru cei care se tem [de Allāh] şi [acolo] nu veţi fi nedreptăţiţi nici cât un firicel!" / Oriunde aţi fi, moartea vă va ajunge, chiar de-aţi fi în turnuri semeţe. ...» - sura «An-Nisaa’ (ÇáäÓÇÁ)», versetele 77 şi 78.
Abuu Sulaymaan, Khaalid bin Al-Ualiid (radi-Allāhu-anh) – comandantul armatelor musulmane, un veteran al soldaţilor musulmani, apărător al Islamului şi supranumit «Sabia lui Allāh» căci el a primit de la Allāh (subhaanah-ua-ta’la) victorie asupra duşmanilor Islamului, a spus înainte de a muri:
„ - Am participat la nenumărate bătălii şi nu este parte din trupul meu care să nu aibă măcar o rană de săgeată, ori vreo tăietură de sabie sau vreo împunsătură de lance! Şi, cu toate acestea, sunt aici, şi am să mor în patul meu, precum moare o cămilă bătrână în culcuşul ei! Fie ca ochii celor laşi să-şi nu găsească somnul niciodată!”
Khaalid bin Al-Ualiyd (ÎóÇáöĎ Čúä ÇáúćóáöíĎ) (radi-Allāhu-anh) îşi exprima în acest fel regretul că nu a murit ca un martir, în timpul bătăliilor şi că îi este scris să moară în patul lui.
243. Nu i-ai văzut pe aceia care au părăsit casele lor - cu toate că erau cu miile - de teama morţii? Apoi Allāh le-a zis: "Muriţi!" Apoi i-a readus la viaţă. Allāh este mărinimos cu oamenii, dar cei mai mulţi oameni sunt nemulţumitori.
244. Aşadar, luptaţi pe calea lui Allāh şi să ştiţi că Allāh este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor.
1.Povestea celor care au murit
Ibn Abuu Haatim (radi-Allāhu-anh) a relatat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a spus că oamenii aici pomeniţi au fost locuitorii unui oraş numit Daauardaan (ĐóÇćóŃúĎóÇä).
Aaliy bin Aaasim ca zis că aceşti oameni erau din oraşul Daauardaan, situat în apropiere de Uaasit (ćóÇÓöŘ), în Iraq.
In tafsiyr-ul său, Uakiy’ bin Jarraah a spus că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat:
„ « Nu i-ai văzut (o, Muhammad ) pe aceia care au părăsit casele lor - cu toate că erau cu miile - de teama morţii?... » - se referă fa patru mii de locuitori care au vrut să scape de o epidemie, părăsind ţinutul lor.
Ei au zis: «Trebuie să plecăm într-un ţinut unde nu mai suntem în pericol de moarte.» Când au ajuns ei într-un anume ţinut, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis asupra lor: «Muriţi! - ăőćĘőćÇú » şi au murit cu toţii.
La o vreme după aceea, unul dintre profeţi trecând prin acel loc, s-a rugat lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) pentru ei şi Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a adus la viaţă. De aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Nu i-ai văzut (o, Muhammad ) pe aceia care au părăsit casele lor - cu toate că erau cu miile - de teama morţii? ...».”
Şi alţi învăţaţi dintre salafi au zis că:
„ Aceşti oameni erau locuitorii unui oraş din vremea Copiilor lui Israel. Aerul din ţinutul acela s-a stricat şi o epidemie a izbucnit, iar ei, de frica morţii, au părăsit căminele lor fugind în pustie.
Mai apoi, ei au ajuns pe nişte meleaguri fertile, în valea unui râu şi s-au aşezat acolo, de o parte şi de alta a apei. Ingerii au strigat numai o singură dată şi mulţi dintre ei au murit numaidecât, ca şi cum ar fi fost unul singur.
Cei rămaşi în viaţă s-au dus în alt loc, unde erau numai ziduri şi morminte oriunde vedeai cu ochii.
Toţi au murit şi trupurile lor au putrezit şi s-au descompus.
La multă vreme după aceasta, un profet dintre Copiii lui Israel, pe nume Ezechiel, a trecut prin acele locuri şi s-a rugat lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) să îi readucă la viaţă. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a acceptat rugămintea lui Ezechiel şi i-a poruncit să spună aceste cuvinte:«O, oase putrezite, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) vă porunceşte să vă adunaţi toate laolaltă!» Şi oasele s-au adunat compunându-se în scheletele trupurilor.
Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit ca Ezechiel să spună aceste cuvinte: «O, oase, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) vă porunceşte să vă acoperiţi cu carne, nervi şi piele!». Şi toate acestea s-au petrecut sub ochii lui Ezechiel (alayhi-ua-salaam).
Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a poruncit lui Ezechiel să spună: «O, suflete, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) vă porunceşte să vă reîntoarceți în trupurile pe care le-a avut fiecare mai înainte de moarte!» Si, astfel, cu toţii au fost înviaţi, iar aceştia, privind în jurul lor, au exclamat: «Mărire lui Ţie, o, Allāh! Nu există alt dumnezeu în afară de Tine!»
Aşadar, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a redus la viaţă pe aceşti oamenii care au fost morţi de foarte multă vreme.”
Trebuie să subliniem că învierea descrisă în relatarea de mai sus este o dovadă limpede despre modul în care va avea loc readucerea la viaţă a celor morţi în Ziua Invierii.
De aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Allāh este mărinimos cu oamenii, ...» - în sensul că El (subhaanah-ua-ta’la) le arată oamenilor semne mari, dovezi limpezi şi fapte -----strate şi, cu toate acestea, «.. dar cei mai mulţi oameni sunt nemulţumitori.» - căci nu sunt recunoscători lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) pentru ceea ce El (subhaanah-ua-ta’la) le-a dat în această viaţă pământească şi pentru ceea ce le-a dat ca religie.
Povestea celor care au murit mai sus menţionată mai are şi morala că nicio precauţie luată de om nu poate schimba destinul ce i-a fost dat şi nu există altă scăpare de Allāh (subhaanah-ua-ta’la), decât numai la Allāh (subhaanah-ua-ta’la) Insuşi.
Acei oameni au fugit din ţinuturile lor din cauza epidemiei ca să scape de pericolul morţii, crezând că astfel îşi vor prelungi şi viaţa, numai că ei au primit altceva decât au căutat, căci moartea s-a abătut asupra lor şi, într-o clipită, i-a fulgerat pe toţi.
Mai există şi un hadith autentic pe care Imam Ahmad (radi-Allāhu-anh) l-a preluat de la Abdulah bin Abas (radi-Allāhu-anh) care a spus că:
„ Omar bin Al-Khattaab (radi-Allāhu-anh), pe când se ducea către Aş-Şam, a ajuns în ţinutul Sargh şi, acolo, s-a întâlnit cu armata condusă de Abuu Oubayda bin Jarraah şi companionii lui. Aceştia i-au spus că o epidemie s-a abătut asupra Siriei (Şam).”
Apoi, în hadith se menţionează că:
„ In acel timp, printre ei se afla şi Abdurahman bin Aauf care se dusese acolo cu nişte treburi personale şi care a zis cu privire la această epidemie izbucnită în Siria:
– Am ceva a vă spune în legătură cu această situaţie, căci l-am auzit pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) zicând: «Dacă o epidemie s-a abătut asupra ţinutului tău, nu părăsi căminul tău ca să scapi, iar dacă ai auzit că asupra unui ţinut s-a abătut o epidemie, nu te duce acolo.».
Omar (radi-Allāhu-anh) i-a mulţumit lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) pentru ceea ce a fost înştiinţat şi s-a întors acasă.”
Acest hadith este colecţionat în «as-Sahiihayn».
2.A abandona Jihad-ul nu schimbă destinul
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus: « Aşadar, luptaţi pe calea lui Allāh şi să ştiţi că Allāh este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor!».
Acest verset arătă că aşa cum a lua anumite precauţii nu schimbă destinul, nici abandonarea Jihad-ului nici nu va îndepărta pe cineva de clipa morţii sale şi nici nu o va apropia, deoarece destinul şi bunăstarea sunt prestabilite şi nici nu vor fi schimbate şi nici transformate, nici mărite şi nici micşorate.
La fel, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai spus: « Aceştia sunt cei care au rămas [în căminele lor], zicând fraţilor lor: “Dacă ne-ar fi dat ascultare, n-ar fi fost omorâţi”. Spune-le: “Ţineţi atunci moartea departe de voi, dacă voi spuneţi adevărul!”» - sura «Ali-Imraan(Âá ÚăŃÇä)», verset 168 şi
« ... şi au zis: "Doamne, de ce ne-ai poruncit nouă lupta? De ce nu ne-ai mai păsuit până la un termen apropiat?" Spune: "Plăcerea acestei lumi este mică, iar Lumea de Apoi este mai bună pentru cei care se tem [de Allāh] şi [acolo] nu veţi fi nedreptăţiţi nici cât un firicel!" / Oriunde aţi fi, moartea vă va ajunge, chiar de-aţi fi în turnuri semeţe. ...» - sura «An-Nisaa’ (ÇáäÓÇÁ)», versetele 77 şi 78.
Abuu Sulaymaan, Khaalid bin Al-Ualiid (radi-Allāhu-anh) – comandantul armatelor musulmane, un veteran al soldaţilor musulmani, apărător al Islamului şi supranumit «Sabia lui Allāh» căci el a primit de la Allāh (subhaanah-ua-ta’la) victorie asupra duşmanilor Islamului, a spus înainte de a muri:
„ - Am participat la nenumărate bătălii şi nu este parte din trupul meu care să nu aibă măcar o rană de săgeată, ori vreo tăietură de sabie sau vreo împunsătură de lance! Şi, cu toate acestea, sunt aici, şi am să mor în patul meu, precum moare o cămilă bătrână în culcuşul ei! Fie ca ochii celor laşi să-şi nu găsească somnul niciodată!”
Khaalid bin Al-Ualiyd (ÎóÇáöĎ Čúä ÇáúćóáöíĎ) (radi-Allāhu-anh) îşi exprima în acest fel regretul că nu a murit ca un martir, în timpul bătăliilor şi că îi este scris să moară în patul lui.