yvette
04-20-2013, 03:42 PM
VERSETELE 246, 247, 248, 249, 250, 251 şi 252
246. N-ai văzut tu adunarea căpeteniilor fiilor lui Israel, când după [vremea lui] Moise, i-au zis unuia dintre profeţii lor: “Alege-ne nouă un rege, ca să luptăm pe calea lui Allāh!”? Le-a zis el: “Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s-a poruncit lupta?” I-au răspuns: “Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allāh, când noi am fost alungaţi din căminele noastre,de lângă copiii noştri?” Dar când le-a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Insă Allāh îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi!
247. Şi le-a zis profetul lor: “Allāh vi l-a trimis vouă pe Taaluut ca rege!”. Au răspuns ei: “Cum să cârmuiască el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dăruit nici cu bogăţie din belşug”. Le-a zis: “Allāh l-a ales pe el peste voi şi l-a înzestrat cu prisos de învăţătură şi putere trupească!” Iar Allāh dă [din] stăpânirea Lui cui voieşte El, căci Allāh este Cel cu Har Nemărginit [şi]El este Atoateştiutor
248. Şi profetul lor le-a zis: "Un semn al stăpânirii sale este acela că va veni la voi cu chivotul în care se află chezăşia liniştii trimise de Domnul vostru, laolaltă cu rămăşiţele lăsate de neamul lui Moise şi de neamul lui Haaruun, purtat de ingeri. In aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteţi credincioşi!".
249. Şi când a purces Taaluut cu oştenii lui, a zis el: Iată, Allāh voieşte să vă încerce cu un râu; acela care va bea nu va mai fi de partea mea, iar acela care nu va gusta din el va fi de partea mea, afară de cei care vor lua o sorbitură cu căuşul palmei lor. Ei însă au băut din el, afară de puţini dintre ei. După ce au trecut, el şi cei ce crezură împreună cu el, au zis ei: "N-avem astăzi putere faţă de Jaaluut (Goliat) şi de oştenii săi!" Dar au zis şi cei care erau convinşi că Il vor întâlni pe Allāh: "De câte ori nu a învins o oştire mai puţin numeroasă o oştire mai mare, cu voia lui Allāh, căci Allāh este cu cei statornici!".
250. Şi când au ieşit înaintea lui Jaaluut şi a oştenilor săi, au zis ei: "Doamne, revarsă asupra noastră statornicie, întăreşte picioarele noastre şi ajută-ne pe noi să înfrângem acest neam de necredincioşi!"
251. Şi i-au înfrânt cu îngăduinţa lui Allāh, şi Daaud (David) l-a omorât pe Jaaluut, iar Allāh i-a dăruit [lui Daaud] cârmuirea şi înţelepciunea şi l-a învăţat ceea ce a voit El. Şi dacă Allāh nu i-ar ţine pe oameni în frâu, unul prin altul, pământul ar fi stricat. Dar Allāh este darnic cu toate lumile!
252. Acestea sunt versetele lui Allāh, pe care Noi Ţi le recităm [Muhammad] întru adevăr. Şi tu eşti [neîndoielnic] dintre trimişi!
Povestea regelui numit peste evrei
«246. N-ai văzut tu adunarea căpeteniilor fiilor lui Israel, când după [vremea lui] Moise, i-au zis unuia dintre profeţii lor: “Alege-ne nouă un rege, ca să luptăm pe calea lui Allāh!”? Le-a zis el: “Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s-a poruncit lupta?” I-au răspuns: “Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allāh, când noi am fost alungaţi din căminele noastre,de lângă copiii noştri?” Dar când le-a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Insă Allāh îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi!»
Mujaahid (radi-Allāhu-anh) a zis că profetul despre care se face vorbire în versetul 246 este Samuel – (Ôóăúćöíá - Şamuiil).
Uahb bin Munabbih a zis:
„ Copiii lui Israel au rămas pe calea cea dreaptă pentru o bucată de vreme după ce Moise a plecat dintre ei.
Apoi, ei au adus inovaţii religiei, iar unii dintre ei au început să se închine la idoli, cu toate că mereu li s-a trimis lor profeţi, dintre ei, care să le aducă aminte să respecte poruncile din Tora.
Când evreii au început să săvârşească păcate şi să se complacă în ele, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a dat pe ei în mâinile duşmanilor lor şi a abătut asupra lor necazuri şi calamităţi, drept pedeapsă.
Mulţi dintre ei au căzut prizonieri la dușmani şi pământurile lor au fost invadate.
Mai înainte, nimeni nu îndrăznea să se ridice cu oaste împotriva israeliţilor, căci victoria era mereu a lor, pentru că ei aveau Tora şi at-Taabuut (ÇáĘřóÇČőćĘ – sicriu, chivotul mărturiei) ce le moşteniseră de la Moise din vremea când Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a vorbit direct.
Insă iudeii se complăceau în rătăcirile lor, până când un rege duşman a capturat Chivotul şi Tora, iar iudeilor nu le-a mai rămas decât ceea ce îşi aminteau unii dintre învăţaţii lor.
Şi darul profeţiei le-a fost luat iudeilor, căci niciunul dintre ei nu mai primeau acest har, afară numai de o femeie gravidă din spiţa lui Levi care mai primea această favoare. Şi pentru că soţul ei fusese ucis, iudeii o ţineau într-o Casă a lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) în speranţa că ea va fi dăruită cu un băiat, care să primească harul profeţiei.
Şi femeia se ruga lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) să i se dăruiască un băiat. Şi ruga ei a fost împlinită şi ea a născut un băiat pe care l-a numit Samuel, care înseamnă «Allāh mi-a auzit ruga.».
Unii au zis că numele lui a fost Simeon – (ÔóăúÚőćä – Şam’uun ) – care are acelaşi înţeles.
Cu cât acel băiat creştea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) îl făcea să fie dintre cei evlavioşi.
Când a ajuns la vremea să primească harul profeţiei, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a revelat că trebuie să se ducă să le vorbească oamenilor şi să le spună că a fost trimis să le ceară să se întoarcă la adorarea lui Allāh, Unul şi Singurul.
Samuel s-a dus şi a împlinit ceea ce îi poruncise Allāh (subhaanah-ua-ta’la), însă iudeii i-au cerut să le fie numit un rege peste ei ca să se elibereze de duşmani sub comanda lui, căci şi regalitatea le fusese luată.
Atunci, Profetul lor le-a zis:
„ - Şi dacă Allāh (subhaanah-ua-ta’la) v-a numi un rege peste voi, vă veţi ţine voi legământul şi veţi lupta voi sub comanda lui? - adică «...“Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s-a poruncit lupta?”... ».
Au răspuns ei: «..“Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allāh, când noi am fost alungaţi din căminele noastre, de lângă copiii noştri?” ...» - adică li s-a invadat ţara şi li s-au luat copii.
Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: « ...Dar când le-a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Insă Allāh îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi!» - adică numai câţiva şi-au ţinut promisiunea, iar restul au abandonat Jihad-ul, însă Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ştie cine sunt aceia."
246. N-ai văzut tu adunarea căpeteniilor fiilor lui Israel, când după [vremea lui] Moise, i-au zis unuia dintre profeţii lor: “Alege-ne nouă un rege, ca să luptăm pe calea lui Allāh!”? Le-a zis el: “Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s-a poruncit lupta?” I-au răspuns: “Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allāh, când noi am fost alungaţi din căminele noastre,de lângă copiii noştri?” Dar când le-a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Insă Allāh îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi!
247. Şi le-a zis profetul lor: “Allāh vi l-a trimis vouă pe Taaluut ca rege!”. Au răspuns ei: “Cum să cârmuiască el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dăruit nici cu bogăţie din belşug”. Le-a zis: “Allāh l-a ales pe el peste voi şi l-a înzestrat cu prisos de învăţătură şi putere trupească!” Iar Allāh dă [din] stăpânirea Lui cui voieşte El, căci Allāh este Cel cu Har Nemărginit [şi]El este Atoateştiutor
248. Şi profetul lor le-a zis: "Un semn al stăpânirii sale este acela că va veni la voi cu chivotul în care se află chezăşia liniştii trimise de Domnul vostru, laolaltă cu rămăşiţele lăsate de neamul lui Moise şi de neamul lui Haaruun, purtat de ingeri. In aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteţi credincioşi!".
249. Şi când a purces Taaluut cu oştenii lui, a zis el: Iată, Allāh voieşte să vă încerce cu un râu; acela care va bea nu va mai fi de partea mea, iar acela care nu va gusta din el va fi de partea mea, afară de cei care vor lua o sorbitură cu căuşul palmei lor. Ei însă au băut din el, afară de puţini dintre ei. După ce au trecut, el şi cei ce crezură împreună cu el, au zis ei: "N-avem astăzi putere faţă de Jaaluut (Goliat) şi de oştenii săi!" Dar au zis şi cei care erau convinşi că Il vor întâlni pe Allāh: "De câte ori nu a învins o oştire mai puţin numeroasă o oştire mai mare, cu voia lui Allāh, căci Allāh este cu cei statornici!".
250. Şi când au ieşit înaintea lui Jaaluut şi a oştenilor săi, au zis ei: "Doamne, revarsă asupra noastră statornicie, întăreşte picioarele noastre şi ajută-ne pe noi să înfrângem acest neam de necredincioşi!"
251. Şi i-au înfrânt cu îngăduinţa lui Allāh, şi Daaud (David) l-a omorât pe Jaaluut, iar Allāh i-a dăruit [lui Daaud] cârmuirea şi înţelepciunea şi l-a învăţat ceea ce a voit El. Şi dacă Allāh nu i-ar ţine pe oameni în frâu, unul prin altul, pământul ar fi stricat. Dar Allāh este darnic cu toate lumile!
252. Acestea sunt versetele lui Allāh, pe care Noi Ţi le recităm [Muhammad] întru adevăr. Şi tu eşti [neîndoielnic] dintre trimişi!
Povestea regelui numit peste evrei
«246. N-ai văzut tu adunarea căpeteniilor fiilor lui Israel, când după [vremea lui] Moise, i-au zis unuia dintre profeţii lor: “Alege-ne nouă un rege, ca să luptăm pe calea lui Allāh!”? Le-a zis el: “Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s-a poruncit lupta?” I-au răspuns: “Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allāh, când noi am fost alungaţi din căminele noastre,de lângă copiii noştri?” Dar când le-a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Insă Allāh îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi!»
Mujaahid (radi-Allāhu-anh) a zis că profetul despre care se face vorbire în versetul 246 este Samuel – (Ôóăúćöíá - Şamuiil).
Uahb bin Munabbih a zis:
„ Copiii lui Israel au rămas pe calea cea dreaptă pentru o bucată de vreme după ce Moise a plecat dintre ei.
Apoi, ei au adus inovaţii religiei, iar unii dintre ei au început să se închine la idoli, cu toate că mereu li s-a trimis lor profeţi, dintre ei, care să le aducă aminte să respecte poruncile din Tora.
Când evreii au început să săvârşească păcate şi să se complacă în ele, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a dat pe ei în mâinile duşmanilor lor şi a abătut asupra lor necazuri şi calamităţi, drept pedeapsă.
Mulţi dintre ei au căzut prizonieri la dușmani şi pământurile lor au fost invadate.
Mai înainte, nimeni nu îndrăznea să se ridice cu oaste împotriva israeliţilor, căci victoria era mereu a lor, pentru că ei aveau Tora şi at-Taabuut (ÇáĘřóÇČőćĘ – sicriu, chivotul mărturiei) ce le moşteniseră de la Moise din vremea când Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a vorbit direct.
Insă iudeii se complăceau în rătăcirile lor, până când un rege duşman a capturat Chivotul şi Tora, iar iudeilor nu le-a mai rămas decât ceea ce îşi aminteau unii dintre învăţaţii lor.
Şi darul profeţiei le-a fost luat iudeilor, căci niciunul dintre ei nu mai primeau acest har, afară numai de o femeie gravidă din spiţa lui Levi care mai primea această favoare. Şi pentru că soţul ei fusese ucis, iudeii o ţineau într-o Casă a lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) în speranţa că ea va fi dăruită cu un băiat, care să primească harul profeţiei.
Şi femeia se ruga lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) să i se dăruiască un băiat. Şi ruga ei a fost împlinită şi ea a născut un băiat pe care l-a numit Samuel, care înseamnă «Allāh mi-a auzit ruga.».
Unii au zis că numele lui a fost Simeon – (ÔóăúÚőćä – Şam’uun ) – care are acelaşi înţeles.
Cu cât acel băiat creştea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) îl făcea să fie dintre cei evlavioşi.
Când a ajuns la vremea să primească harul profeţiei, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a revelat că trebuie să se ducă să le vorbească oamenilor şi să le spună că a fost trimis să le ceară să se întoarcă la adorarea lui Allāh, Unul şi Singurul.
Samuel s-a dus şi a împlinit ceea ce îi poruncise Allāh (subhaanah-ua-ta’la), însă iudeii i-au cerut să le fie numit un rege peste ei ca să se elibereze de duşmani sub comanda lui, căci şi regalitatea le fusese luată.
Atunci, Profetul lor le-a zis:
„ - Şi dacă Allāh (subhaanah-ua-ta’la) v-a numi un rege peste voi, vă veţi ţine voi legământul şi veţi lupta voi sub comanda lui? - adică «...“Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s-a poruncit lupta?”... ».
Au răspuns ei: «..“Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allāh, când noi am fost alungaţi din căminele noastre, de lângă copiii noştri?” ...» - adică li s-a invadat ţara şi li s-au luat copii.
Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: « ...Dar când le-a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Insă Allāh îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi!» - adică numai câţiva şi-au ţinut promisiunea, iar restul au abandonat Jihad-ul, însă Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ştie cine sunt aceia."