PDA

View Full Version : Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 258



yvette
04-21-2013, 01:21 PM
VERSETUL 258
Oare nu l-ai văzut pe acela care s-a certat cu Avraam în legătură cu existenţa Domnului său, după ce Allāh i-a dat stăpânirea? Şi a zis Avraam: "Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa". Şi i-a răspuns el: "Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!". Atunci a zis Avraam: "Allāh face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!" Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allāh nu-i călăuzeşte pe cei nelegiuiţi!


Disputa dintre Ibrahim şi regele Nimrod
Regele care s-a contrazis cu Ibrahim a fost Nimrod, fiul lui Canaan (ßóäúÚóÇä), fiu al lui Cuş (ßćÔ) care a avut părinte pe Sem (ÓóÇă) care a avut tată pe Noe (äőćÍ), după cum explică Mujaahid.

S-a mai spus că Nimrod (äőăúŃőćĎ) a fost fiul lui Falec (ÝÇáÎ) - fiu al lui Adi (Aadir / Abir -ÚóÇČöŃ) care a fost fiul lui Sala (ÔÇáÎ) ce l-a avut tată pe Arfaxad ( ĂŃÝÎÔĐ) – fiu a lui Sem al cărui părinte a fost Noe (alayhi-salaam).

Mujaahid a zis: „ Regii care au domnit peste Răsărit şi peste Apus au fost patru, doi au fost credincioşi şi doi au fost necredincioşi. Cei doi drept-credincioşi au fost Suleiman fiul lui David şi dzuul-Qarnayn, iar cei doi regi necredincioşi au fost Nimrod şi Nabucodonosor (äöČőćÎóĐäöŐóřŃ).”

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) știe cel mai bine.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Oare nu l-ai văzut pe acela ...» - înseamnă «...nu ai aflat despre acela, o, Muhammad...», «...care s-a certat cu Avraam în legătură cu existenţa Domnului său,...» - adică despre existența lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la).

Nimrod se considera el însuşi un zeu şi nega existenţa oricărui alt dumnezeu, tot aşa cum credea şi faraonul despre sine, declarându-se dumnezeu în faţa poporului său: « A zis Faraon: “O, dregători ai mei! Eu nu ştiu altă divinitate pentru voi, afară de mine!...»(28:38).

Pentru că domnise vreme îndelungat şi nimeni nu s-a ridicat împotriva tiraniei lui, Nimrod a ajuns să fie dintre cei nelegiuiţi care s-au răzvrătit împotriva lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi care şi-au strigat fățiș necredinţa. Acesta este motivul pentru care âyatul se continuă cu «.. după ce Allāh i-a dat stăpânirea?».

Se deduce din âyatul ce urmează că Nimrod i-a cerut lui Ibrahim (alayhi-ua-salaam) dovezi despre existenţa lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la).

Ibrahim (alayhi-ua-salaam) a replicat: «... "Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa".» - înseamnă că Ibrahim (alayhi-ua-salaam) a sintetizat următoarea explicaţie: „Una dintre dovezile că există Allāh (subhaanah-ua-ta’la) - Creatorul este chiar existenţa creaturilor care au luat fiinţă din nefiinţă şi care trec în nefiinţă după ce au fiinţat. Aceasta este dovada existenţei Creatorului lor, care acționează după Voinţa Sa, căci, altfel, acestea toate nu s-ar fi petrecut de la sine, adică fără să fi avut Creator care este Stăpânul lor şi la a cărui adorare eşti chemat să o aderi, fără a-I face parteneri.”
De aceea, Nimrod a replicat în contra acestei explicaţii: «..."Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!"...».

Qataada, Muhammad bin Ishaaq şi As-Suddii (radi-Allāhu-anhum) au explicat că pentru a exemplifica felul în care Nimrod poate şi el să fie dătător de viaţă sau moarte, acesta a cerut ca doi oameni ce fuseseră condamnaţi la moarte să fie aduşi în faţa lui şi a lui Ibrahim (alayhi-ua-salaam) şi, apoi, a poruncit ca unul să fie ucis, iar celălalt să fie lăsat în viaţă.

După ce a rostit această decizie, Nimrod ar fi zis: «Iată cum dau eu viaţă sau moarte!».

Tinând seamă de această declaraţie, pare că Nimrod nu nega în mod vădit existenţa Creatorului şi, atunci, ea nu mai semnifică sensul pe care i l-a atribuit Qataada, deoarece această afirmaţie pare să nu fie un răspuns la ceea ce Ibrahim (alayhi-ua-salaam) a zis, pentru că, de fapt, Nimrod îşi aroga semeţ atributul de creator şi pretindea că el este cel care dă viaţă şi moarte.

Şi Faraonul, asemenea lui Nimrod, s-a revelat că a zis: «... Eu nu ştiu altă divinitate pentru voi, afară de mine!...» (28:38).

Acesta este şi motivul pentru care Ibrahim (alayhi-ua-salaam) îi replică lui Nimrod: «.."Allāh face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!"...», adică: „Tu pretinzi că eşti dătător de viaţă şi moarte, numai că Acela Care dă viaţă şi moarte este şi Cel care dispune de creaturile Sale, în totalitatea lor, oricare ar fi ele: fiinţe sau corpuri cereşti. De exemplu, soarele răsare în fiecare zi dinspre est, iar dacă tu eşti dumnezeu aşa cum te pretinzi, fiindcă poţi da viaţă sau moarte, atunci fă astfel încât soarele să nu mai răsară din est, ci din vest.”

Realizându-şi nimicnicia, incapacitatea de a face ceea ce i s-a cerut, regele a rămas descumpănit şi nu a mai ştiut ce să replice lui Ibrahim(alayhi-ua-salaam).

Şi astfel, i-a fost aducă lui Nimrod o dovadă de netăgăduit împotriva pretențiilor sale. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «...Allāh nu-i călăuzeşte pe cei nelegiuiţi!» - care înseamnă că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) nu le insuflă celor nedrepţi argumente sau dovezi valide, ba mai mult, dovezile şi argumentele lor sunt desfiinţate de Domnul lor, iar ei nu au alt câştig decât mânia şi pedeapsa lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la).

Sensul pe care l-am dat acestui verset este mai bun decât cel pe care îl dau unii filosofi care pretind că Ibrahim a adus al doilea argument drept unul mai convingător decât primul, deoarece explicaţia noastră d.emonstrează că Ibrahim (alayhi-ua-salaam) a respins ambele pretenţii nefireşti ale lui Nimrod.

Şi numai Lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) I se cuvine toată lauda!

As-Suddii a spus că disputa dintre Ibrahim (alayhi-ua-salaam) şi Nimrod a avut loc după evenimentul în care Ibrahim fusese aruncat în foc, pentru că el nu s-a întâlnit cu regele Nimrod înainte de acea zi.