Insha'Allah aceste postari sa va ajute si sa va indrumeze pe drumul cel drept.:give_rose:
29. Usama ibn Zaid relatează că fiica Trimisului lui Allah a trimis după el, căci pruncul ei se înăbuşea, dar Profetul l-a trimis înapoi pe mesagerul ei, împreună cu urările lui de bine, spunând; Orice Allah ia înapoi, îi aparţine şi tot ce este de la El are un timp bine stabilit (în această lume); deci, ea să aibă răbdare şi să spere la răsplata divină. Ea a trimis din nou după el, implorându-l să vină. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a ridicat, iar o dată cu el şi Sa'd ibn 'Ubada, Mu'adh ibn Jabal, Ubayy Ibn Ka'b, Zaid ibn Thabit şi alţi câţiva oameni. Copilul a fost înmânat Trimisului lui Allah, în vreme ce îşi trăgea cu greu răsuflarea. La aceasta, Trimisul lui Allah a izbucnit în lacrimi. Sa'd a zis: O, Trimis al lui Allah! Ce înseamnă asta? El a răspuns: Este mila pe care Allah a adăpostit-o în inimile slujitorilor Săi, iar Allah este milostiv doar cu aceia dintre slujitorii lui care sunt miloşi (cu alţii); o versiune spune: Allah arată milostenie doar acelora dintre slujitorii Săi care sunt milostivi. (Convenit)
30. Suhaib (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah a zis: înaintea noastră trăia un rege şi la curtea sa avea un mag. Când magul a îmbătrânit, i-a spus regelui: Eu am îmbătrânit, trimite la mine un tânăr, ca să-l pot învăţa vrăjitoria. Regele i-a trimis un tânăr ca să înveţe vrăjitoria. în drum spre mag, tânărul s-a întâlnit cu un călugăr. El a fost impresionat de discuţia pe care a avut-o cu călugărul. Aşa şi-a făcut un obicei ca în drum spre mag să se întâlnească cu acel călugăr astfel că, de fiecare dată ajungea la mag târziu. Magul îl bătea din pricina întârzierii sale. Tânărul s-a plâns călugărului de acest lucru, iar călugăru! i-a spus: Când te cuprinde frica de mag, spune: "Membrii familiei mele m-au reţinut". Iar când ţi-e frică de familia ta să spui: "Magul m-a oprit mai mult decât de obicei". Şi aşa s-a întâmplat că a apărut un animal de pradă uriaş care aţinea calea oamenilor, iar tânărul a zis: Astăzi voi afla cine este mai bun, magul sau călugărul. Apoi a ridicat de jos o piatră şi a zis: O, Allah, dacă lucrurile pe care le face călugărul sunt mai plăcute Ţie decât îndeletnicirile magului, trimite moartea asupra acestui animal, astfel ca oamenii să poată umbla nestingheriţi după treburile ior. El a aruncat cu piatra în bestie şi a ucis-o, iar oamenii au început să umble (nestingheriţi pe acea potecă). Tânărul a mers apoi la călugăr şi l-a înştiinţat, iar călugărul a zis: Fiule, astăzi ai devenit mai bun ca mine. îndeletnicirea ta a ajuns într-o fază de unde eu cred că vei fi pus în curând la încercare şi în cazul în care vei fi încercat să nu-mi trădezi secretul. Acel tânăr a început să lecuiască orbii şi pe cei ce sufereau de lepră şi a început, de fapt, să vindece lumea de (tot felul) de boli. Când un însoţitor de-al regelui care orbise a aflat despre el, a venit la el cu o mulţime de daruri şi a zis: Dacă mă vindeci, toate aceste lucruri adunate în faţa ta, vor fi ale tale. El a zis: Eu însumi nu pot vindeca pe nimeni. Allah este cel care vindecă şi dacă ai credinţă în Allah, îl voi implora şi eu pe Allah să te vindece. Omul şi-a declarat credinţa în Allah, iar Allah l-a vindecat şi ei s-a dus la rege şi a şezut lângă el, aşa cum făcea înainte. Regele i-a zis: Cine ţi-a redat vederea? El a zis: Stăpânul meu. La care el a zis: Asta înseamnă că Domnul tău este Cel de lângă mine. El a zis: Domnul meu şi Domnul tău este Allah, la care el (regele) l-a înhăţat şi l-a supus la chinuri, până când acesta i-a spus despre tânăr. Tânărul a fost, aşadar, chemat şi regele i-a zis: O, tinere, am fost înştiinţat că tu ai devenit atât de priceput în magia ta încât îi vindeci pe orbi şi pe cei suferinzi de lepră şi faci cutare şi cutare lucruri. La care el a zis; Eu nu vindec pe nimeni; Allah este Acela care vindecă, dar regele l-a prins şi a început să-l chinuie. Aşa că tânărul i-a spus despre călugăr. A fost chemat călugărul şi i-au zis: Ar trebui să renunţi la religia ta, însă el a refuzat. Regele a poruncit să i se aducă un ferăstrău pe care i l-a aşezat pe mijlocul capului şi a început să taie până ce o bucată din el a căzut jos. Apoi a fost adus curteanul regelui şi i s-a spus: Renunţă la religia ta. El a refuzat şi atunci i s-a aşezat ferăstrăul pe mijlocul capului si i-au zis din nou: Renunţă la religia ta. El iarăşi a refuzat şi atunci a fost predat unui grup de curteni. El le-a spus: Duceţi-l la cutare şi cutare munte; obligaţi-l să urce pe muntele acela şi când ajungeţi în vârf, cereţi-i să renunţe la credinţa lui, iar dacă refuză, aruncaţi-l (de pe munte). Atunci l-au luat şi l-au dus pe munte unde el a zis: "O, Allah, salvează-mă de ei pe calea pe care voieşti Tu"; la care, muntele a început să se cutremure şi ei au căzut toţi jos, iar omul acela s-a întors la rege umblând pe picioare. Regele l-a întrebat: Ce s-a întâmplat cu însoţitorii tăi? El a răspuns: Allah m-a scăpat de ei. Regele l-a dat iar în seama unor curteni de-ai lui şi a zis; Luaţi-l şi puneţi-l într-o barcă mică, iar când ajungeţi în mijlocul mării, cereţi-i să renunţe la religia lui, dar dacă nu vrea, aruncaţi-l (în apă). Aşa că ei l-au luat şi el a zis: O, Allah, scapă-mă de ei şi de ce vor ei să-mi facă. La puţin timp, barca s-a răsturnat şi ei s-au înecat, iar el a venit la rege, umblând pe picioare. Acesta l-a întrebat; Ce s-a întâmplat cu însoţitorii tăi? El a răspuns; Allah m-a scăpat din mâinile lor, după care a adăugat: Nu mă poţi ucide înainte să împlineşti ceea ce îţi cer eu. El a zis: Care este lucrul acela? Şi omul a răspuns: Adună lumea pe o câmpie şi leagă-mă de trunchiul unui copac. Apoi să iei o săgeată din tolbă şi să spui: în numele lui Allah, Stăpânul lumilor, pe urmă să slobozi săgeata. Prin urmare, regele a chemat lumea pe o câmpie întinsă şi l-a legat (pe băiat) de trunchiul unui copac. A scos o săgeată din tolbă, a potrivit-o în arc şi a zis; In numele lui Allah, Domnul acestui tânăr, după care a slobozit săgeata care i-a lovit tâmpla.
Băiatul şi-a dus mâinile la tâmpla unde-l lovise săgeata şi apoi a murit, iar oamenii au zis: Ne mărturisim credinţa în Domnul acestui tânăr. Curtenii au mers la rege şi i-au zis; Să ştii că Allah ţi-a făcut voia doar ca să te prevină. Ei (oamenii) şi-au mărturisit credinţa în Domnul. Regele a poruncit să se sape gropi în care au fost aprinse focuri şi le-a zis (oamenilor): Cel care nu renunţă la religia acestui băiat, va fi azvârlit în foc sau va primi porunca să sară în foc. (Oamenii au preferat moartea, dar nu au renunţat la religie) până a venit o femeie cu copilul ei, care se codea să sară în foc şi copilul ei a zis: O, maică! îndură (această nenorocire) pentru că este bine ceea ce faci.
(Muslim)