Luna Ramadan – luna reuşitei musulmanului
Omul este o fiinţă minunată pe care Allah a creat-o cu o naturaleţe dublă compusă dintr-o origine materială (de lut) şi una spirituală; toate acestea reies din cuvintele lui Allah, despre crearea primului om, Adam, tatal fiinţelor omeneşti: “Când Domnul tău le-a zis îngerilor: “Eu voi crea un om din lut, iar când Eu îl voi fi plăsmuit şi voi fi suflat în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându-vă”- (Capitolul Sa`d:71,72). Şi nu a meritat Adam prosternarea îngerilor pentru originea lui de lut, ci pentru originea lui spirituală care i-a fost insuflată de către Allah.
Prin naturaleţea dublă a omului , Creatorul a dorit ca omul să trăiască în două universuri: cel material şi cel spiritual. Astfel omul este în legătură atât cu Pământul pe care trăieşte, “Noi nu i-am făcut pe ei nişte trupuri care să nu se hranească şi ei nu au fost veşnici” – (Cap. Enbiya:8), cât şi cu cerul, având nevoie atât de roadele Pământului pentru a se hrăni, a se îmbrăca şi a trăi, cât şi de mesajul divin pe care Allah l-a revelat din cer pe Pământ. Scopul acestui mesaj este de a-l face pe om să urce treptele cunoaşterii lui Allah, înţelegerea adevărului, iubirea binelui, simţul frumosului şi a faptelor bune. De aceea, Allah l-a înzestrat pe om cu instincte care îl ajută în dezvoltarea civilizaţiei şi cu o bogătie spirituală ce il ajută să se înalţe, ajungând aproape de Allah Preaînaltul.
Religia determină partea spirituală din om să o domine pe cea materială. În lipsa credinţei, partea materială a omului o influenţează pe cea spirituală datorită presiunilor asupra acestuia prin lucrurile vitale, necesare şi dorite de suflet. Astfel sufletul se inclină spre urmarea poftelor lui şi îngreunează drumul cel drept, de aceea trebuie ca omul să se opună poftelor sufletului prin arma răbdării, a convingerii până ce ajunge pe drumul călăuzitor. “Şi noi am făcut dintre ei cârmuitori care să călăuzească după porunca Noastră, câtă vreme ei s-au arătat statornici şi au crezut cu tărie în versetele Noastre” – (Capitolul Segide:24). Astfel răbdarea se opune poftelor sufletului iar convingerea se opune îndoielilor până când omul ajunge pe drumul cel drept, al lui Allah, drumul celor victorioşi. “Iar pe aceia care luptă pentru Noi, îi vom călăuzi Noi pe căile Noastre, căci Allah este cu cei credincioşi şi care fac bine” – (Capitolul Ankabut: 69).
Pentru ca partea spirituală să domine partea materială, Allah I-a oferit omului căi cum ar fi stâlpii Islamului: rugăciunea zilnică, postul, dania şi pelerinajul.
În Islam, postul reprezintă cel mai vast front de luptă spirituală a omului. Postind, credinciosul se opreşte de la mâncare şi apa precum şi de la alte pofte, cum ar fi cele sexuale, dorind să obtină pe această cale binecuvântarea lui Allah. Cu toate că ar dori să le consume şi sunt la îndemâna lui, el se abţine de la acestea. Aceasta reprezintă o alegere adevărata izvorâtă din credinţa şi voinţa omului. Credinciosul, pentru a reuşi să treacă examenul postului, trebuie ca originea lui spirituală să fie mai puternică decât originea lui materială, dorinţele spirituale să învingă dorinţele decăzătoare ale corpului şi de asemenea voinţa lui să controleze dorinţele animalice din el.
Diferenţa fundamentală dintre om şi animal este aceea că animalul face ceea ce doreşte indiferent de loc, timp sau situaţia în care se află. Animalul nu are conştiinţa care să-l oprească, nici credinţa care să-l împiedice şi nici personalitatea care să-l reţină. Astfel, dacă doreşte să-şi facă nevoile şi le face oriunde indiferent de locul şi de situaţia în care se afla. Omul este acela care-şi controlează instinctele, işi foloseşte conştiinţa şi credinţa în faptele sale ajungând să se asemene cu îngerii, în timp ce pe animal nu-l poate opri nimic de la tot ce are în faţă, totul fiindu-i permis, necunoscând termenul de interzis. Viaţa credincioşilor este mai presus de viaţa celor care au trăit şi trăiesc ca slujitori ai corpurilor şi instinctelor lor, prizonieri ai propriilor pofte şi dorinţe sufleteşti. De aceea, Allah şi-a atribuit postul Lui printr-o revelaţie a Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui): “Toate faptele sunt ale omului în afara postului, el este al Meu şi Eu răsplătesc pe cel care lasă mâncarea pentru Mine, apa pentru Mine şi poftele sufleteşti pentru Mine”