Destinul vazut prin prisma crestinismului

Assalamou alaykoum wa rahmatullahi wa barakatouhu



Deschid acest nou thread (nu imi aduc aminte sa se mai fi vorbit despre asta amanuntit pe forum) fiindca as vrea sa stiu mai mult despre notiunea de "destin" in crestinism.Am gasit n variante pe acest subiect si chiar am avut unele discutii in contradictoriu cu cineva pe aceasta tema,acea persoana reprosandu-le musulmanilor credinta in destin si pesimismul care recurge din aceasta,parere pe care eu nu am agreat-o deloc.

Asadar,crestinii cred sau nu in destin?Mi-ar putea arata cineva niste versete din Biblie evidente in acest sens?

Nu vreau sa fac din acest thread inca un motiv de cearta intre crestinii si musulmanii dupa acest forum,ci este pur si simplu dorinta mea de a afla mai mult despre acest subiect.



Assalamou alaykoum wa rahmatullahi wa barakatouhu

Assalam alaikum
Draga Saira :give_rose: in biblie nu exista nici un singur cuvint care sa faca trimitere la destin sau predestinare.In teologia crestina omul este o unealta in mina lui Dumnezeu iar El il foloseste in functie de necesitatile imediate sau pentru indeplinirea unor actiuni necesare ideplinirii unui plan initial,fie in folosul respectivului ,fie pentru binele unei alte persoane sau a unui grup .
Din scrierile biblice rezulta ca omul este lasat sa aleaga singur calea pe care vrea sa o urmeze si astfel sa fie (am putea zice) un fauritor al propriului destin
Am sa iti dau un exemplu din Biblie ca sa intelegi mai bine:,, Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti." [Geneza 4vs.7 ]
Notiunea de ,,destin " sau,, predestinare" apare in antichitate in cultura Asiro-Babiloniana fiecare om era socotit ca stand sub in raurirea unei planete ( astrologia ) si a unei constelatii (horoscop, zodiac) din momentul nasterii, asa ca i se putea ghicii caracterul si evenimentele principale din viata (predestinatia).

Deasemeni credinta suprema la greci era in neinduplecata lege a destinului. Soarta omului se desfasura dupa o ordine fixa a lumii.De la ei s-a preluat o parte a acestei credinte in destin si in gindirea crestina ,fiind folosita de acestia in special ca o justificare a unor fapte reprobabile sau a unor intimplari nefaste

Sigur ca exista destin si predestinare in crestinism ,noi crestinii am fost alesi de Dumnezeu , nu noi l-am ales pe El, absolut nici o persoana nu este intrebata la nastere daca vrea sa se nasca ci pur si simplu Dumnezeu decide pt noi.
Exista o sumedenie de versuri referitoare la faptul ca Dumnezeu a dat fiecaruia un scop si un destin in aceasta viata.
Dar eu una nu-s in stare sa le caut momentan.

"Pentru ca numai Eu stiu gândul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gând bun, nu rau, ca sa va dau viitorul si nadejdea. "( Ieremia 29:11)


"Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui; "
(romani, x-x)

Draga mea de ce scoti din con t e x t acest citat ?!?El in primul rind nu se refera la un ,,destin" ci la un plan pe care Dumnezeu il avea cu ,,poporul ales".Destinul nu este apanajul unei natii ci se refera la fiecare individ in parte .
Si ca sa inteleaga si ceilalti despre ce este vorba iata con t e x t ul in care a fost facuta acesta promisiune:Irimia cap.29,,10 Dar iată ce zice Domnul: "De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. 11 Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. 12 Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. 13 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. 14 Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile, în care v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie."
Deci vezi ca si acesta promisiune este conditionata de liberul arbitru ,deci nu este un destin implcabil

In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator !

Domnul Munir, ati pus, pe buna dreptate, ca initial planetele, constelatiile, astrele etc. determinau destinul omului (aceasta era credinta atunci), pe cand conform Bibliei omul este, intr-un fel, fauritorul propriului destin.

Asadar, raportul este inversat intrucatva.

Ne puteti spune cand a avut loc ruptura dintre astrologie si destin din punctul de vedere al Crestinismului ?
Si, mai ales, ce factori au determinat-o ?

Multumesc :)

Assalamou alaykoum wa rahmatullahi wa barakatouhu


Multumesc,domnule Munir,pentru raspunsurile dvs.Insha'Allah vom avea multe de invatat si din raspunsurile la intrebarile lui Dan.

O intrebare as mai avea pentru Anamaria:Spuneai ca in crestinism exista nostiunea de destin...ceea ce ma intereseaza in mod special pe mine este daca un crestin crede in faptul ca Allah (Dumnezeu) i-a dat omului liberul arbitru insa cu toate acestea el are un plan bine croit de Allah inca dinainte de a se naste?


Assalamou alaykoum wa rahmatullahi wa barakatouhu

Assalam alaikum wrwb
Chiar daca intrebarea Sairei:give_rose: nu imi era adresata mie ,voi incerca sa dau si eu un raspuns la inttrebarea ei .
In Biblie exista un cuvint sinonim cu ,,destin " si anume ,,pus deoparte"dar,el este aplicat intr-un cadru f.restrins ,doar in dreptul a 3 persoane care vor avea un rol deosebit in indeplinirea Planurilor lui Dumnezeu si anume cel de creere a ,,poporului ales" si cel de mintuire.
1-Aaron--pentru a devenii primul preot al poporului lui Israel( Exod cap 28 vs 1 si 1Cr.cap.23.vs13)
2- Ieremia-. -(Ier.cap1 vs.5)pentru a devenii prooroc in perioada de inceput al robiei in Babilon ,pe vremea lui Nabucodonosor(Nebucadentar)(~607 B.C.)
3-Pavel --pentru a devenii apostol al lui Isus-(1 Rom.1vs.1 si Gal 1 vs. 15)
Dar exista o problema in cazul lui Pavel .Daca la Aaron si Ieremia Dumnezeu este cel care transmite faptul ca acestia au fost ,,pusi deoparte", in cazul lui Pavel el este cel care afirma acest lucru astfel in Rom .cap.1 vs.1 spune:,, Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu," in Gal.cap.1 vs 15. afirma:,,Dar când Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, "
Am sa va las pe voi sa decideti daca putem sa acordam sau nu credit spuselor lui Pavel

Draga Dan ,eu am spus ca aceastea se regasesc in cultura Asiro-Babiloniana si nu in crestinism .
Inca de la inceput (in perioada precrestina timpurie )aceste practici au fost condamnate si avem dovezi chiar in Biblie :,(Deuteronomul
cap.18 vs.10)
- ,,Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,"
Deasemenea gasim referinte (tot in Biblie ) ca asemenea practici erau de actualitate in cultura Babiloniana pe la anii 500 B.C exemplu(Daniel cap2 vs 10)
-,,Haldeii au răspuns împăratului: "Nu este nimeni pe pământ, care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată nici un împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la nici un vrăjitor, cititor în stele sau Haldeu! "
precum si in Ier.cap 39 vs 3),,Atunci au înaintat toate căpeteniile împăratului Babilonului, şi au cuprins poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenia magilor, şi toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului".
In Matei cap.1vs. 1 se spune :,, După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim," - deci veniti tot din zona Mesopotamiei ceea ce rezulta ca si atunci aceste practici erau de actualitate.
Si pentru a nu exista nici o confuzie in privinta notiunii de ,,mag" dau ca exemplu Matei cap.2 vs.9
,,După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul."
In raspunsul anterior am uitat sa mentionez cultura egipteana care se baza foarte mult pe cititorii in stele (astrologi )si pe constelatiile zodiacale .
In concluzie ,inca de la inceputurile formarii crestinismului aceste practici au fost considerate ca fiind apanajul culturilor pagine si ca atare nu au fost acceptate .Ele au ramas in cultura populara a acelor popoare fiind apoi imprumutate si de altele chiar daca intre timp acestea din urma trecusera la crestinism.
Singura referire la aceste practici acceptata de crestinism este cea din Matei 2:9.

In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator !

Inca odata apreciez informatiile bune calitativ pe care ni le oferiti.
Noi, ca si musulmani, avem multe de invatat in sha Allah despre Crestinism din ele.

De asemenea, am sesizat cu siguranta ca era vorba de practicile culturii Asiro-babiloniene. Poate eu nu m-am facut inteles.

Rugamintea mea era, ca din cunostinte dumneavoastre sa ne impartasiti tuturor cateva aspecte legate tocmai de trecerea care s-a produs intre acele culturi timpurii si Crestinism.

Si anume, CAND s-a produs trecerea de la acele conceptii (conform carora omul se afla sub influenta unei planete s.a.m.d.) la conceptia crestina (conform careia, asa cum ati spus, "omul este lasat sa aleaga singur calea pe care vrea sa o urmeze si astfel sa fie -am putea zice - un fauritor al propriului destin").

Este, practic, o inversare in gandirea religioasa : nu mai asistam la influenta planetei, a horoscopului etc asupra omului, ci dimpotriva intr-un fel, omul este cel care isi poate fauri singur destinul.

Asta am dorit sa va intreb : CAND anume s-a produs aceasta rasturnare de gandire si care sunt FACTORII ce au determinat-o ?

Chiar sunt interesante de discutat aceste aspecte, dupa opinia mea.
Asta, pentru ca unii dintre musulmani stim poate prea putin de trecerea de la ideile precrestine la cele crestine si mai mult de la ideile preislamice (perioada Jahiliei) la cele din societatea islamica.

Va multumesc :)

Draga Dan
Monoteismul nu acepta aceste practici pentru ca atfel se considara existenta si altor zei .Primul om care a trecut la monoteism se considera(in afara t e x t u lui biblic nu exista date) a fi Avraam-pacea lui Allah fie asupra lui,intre anii 2000-1900 B.C .atunci cind (conform scrierilor Biblice) la Haran asculta de Vointa lui Dumnezeu si parasindu-si neamurile(fratele Nahor ) pleaca in Canaan ridicind un altar inchinat lui Dumnezeu intre Betel si Ai.
Trebui sa mentionez ca restul familiei lui Avraam-pacea lui Allah sa fie asupra lui,ramine politeista.
Al doua trecere la monoteism (despre care exista date certe)este cea a faraonului Amunhotep al -IV-lea (Akhenaton) pe la 1350 B.C..Acesta desfiinteaza panoplia celor aprox. 70 de zeitati din panteonul egiptean in favoare zeului suprem Aton(discul solar)

Dupa unii cercetatori aceasta ar fi fost sursa de inspiratie pentru Moise -pacea lui Allah fie asupra lui .
Trebuie mentionat ca in perioada exilului egiptean ,(~1700-1250 B.C.) evreii trecusera in corpore la politeim.
Si in perioada anilor urmatori exilului egiptean ,evrei trec de multe ori de la monoteim la politeim si invers,deci nu putem considera ca ruptura s-a facut brusc la o data anume .

Deasemeni atit in Grecia antica cit si in imperiul Roman foarte multi crestini continuau sa practice si politeismul.
Pentru a reusii eradicarea acestor practici Constantin cel Mare (272-337 A.D.)cel care a mutat capitala imperilui Roman la Bizant(viitor Constantinopole) instituie obligativitate trecerii la crestinism pentru cetatenii din imperiul Roman.
Cu acesta ocazie toate templele ridicate intru cinstirea altor zeitati devin biserici iar sarbatorile pagine sunt adaptate noului cult.