Scrisoarea unei mame către fiul ei
Fiul meu, aceasta scrisoare este de la biata ta mama. Ti-am scris-o cu greu, după lungi ezitări. Am luat de multe ori stiloul, dar lacrimile m-au oprit sa-ţi scriu. De multe ori am încercat sa nu mai plâng, dar inima mea este rănita.
Fiul meu, după atâţia ani eu te văd ca un bărbat perfect, drept si plin de emoţie…Eu consider ca este dreptul meu ca tu sa iţi faci timp sa citeşti aceste rânduri. Apoi, frânge aceste pagini, aşa cum mi-ai frânt si inima.
Fiul meu, acum 30 de ani a fost o zi mare in viata mea, ziua in care medicul mi-a spus ca sunt însărcinata. Mamele, fiul meu, cunosc foarte bine sensul acestor cuvinte. Este un amestec de bucurie si de fericire, dar si începutul suferinţelor cauzate de schimbările biologice si psihice. Eu te-am purtat in pântec 9 luni, timp in care mă mişcam greoi, mă culcam cu dificultate, dar eram fericită, dragostea mea pentru tine creştea odată cu trecerea timpului si îmi doream foarte mult sa te văd. Eu te-am purtat in pântecul meu zi după zi, suferinţa după suferinţa si durere după durere.
Bucuria mea era fiecare mişcare de-a ta, fiecare kilogram luat in plus era greu de suportat, dar eu eram fericită sa te am cu mine.
Aceasta perioada de suferinţa a fost luminata de bucuria acelei nopţi , in care eu nu am dormit, când durerea, frica, emoţia, pe care eu nu le pot descrie si nici exprima, m-au cuprins. Durerea puternica m-a împiedicat sa plâng.
Când ai venit pe lume ţipetele tale au şters toata durerea si toata suferinţa. Plângeam, dar de fericire.
M-am aplecat, cu dificultate, ca sa te sărut, înainte ca tu sa fii atins de vreo picătură de apă.
Fiul meu, anii au trecut si eu te-am avut mereu in inima mea, eu te-am spălat cu ale mele mâini, eu te-am legănat pe braţele mele, atunci când tu vroiai să dormi. Eu m-am obosit pentru ca tu sa fii fericit; singura mea bucurie era sa te văd zâmbind. Eram nespus de fericită când tu îmi cereai sa fac ceva pentru tine. Nopţile au trecut, la fel si zilele si eu am fost mereu lângă tine, o mamă neobosită si muncind fără răgaz, rugându-se la Allah subhanahu wa ta'ala, totdeauna pentru tine, ca El să te acopere cu fericire si prosperitate.
Te-am văzut cum creşti şi când ai devenit bărbat, deodată m-am văzut căutându-ţi soţia pe care tu ti-ai dorit-o. Ziua căsătoriei tale a venit si mi-am ascuns în inima lacrimile de bucurie pentru noua ta viata, dar si tristeţea pentru despărţirea noastră.
Orele apăsătoare au trecut, clipele s-au scurs încet si deodată am descoperit ca tu nu mai erai fiul pe care îl ştiam. Surâsul a dispărut, vocea ta a dispărut, tu ai devenit distant, m-ai uitat. Eu am aşteptat întoarcerea ta , sperând sa aud cel puţin vocea ta, dar absenţa ta a fost lungă şi zilele au trecut neschimbate. Am privit indelung usa, dar tu nu ai venit. Am alergat ca o nebuna la fiecare tarait al telefonului..
Noptile au devenit din ce in ce mai intunecate. Zilele se faceau tot mai lungi, fara sa te vad sau sa te aud. Tu ai uitat-o pe cea care a avut grija de tine atatia ani.
Fiul meu, eu nu vreau prea mult, considera-ma unul dintre amicii tai sau cel putin ca pe cel mai placut dintre amicii tai si fa-mi o vizita, o singura data pe luna, nu mai mult.
Fiul meu , spatele meu s-a incovoiat, mainile au inceput sa imi tremure, bolile m-au cuprins, ma misc cu greutate, dar cu toate astea inima mea nu a incetat sa bata pentru tine.
Eu cred ca daca intr-o zi cineva iti face un serviciu, tu ii multumesti! Dar mama ta l-a facut pentru tine ani in sir, unde este multumirea pentru fidelitatea mamei tale?
Fiul meu, tu nu iti poti imagina cat de bucuroasa sunt atunci cand aud ca tu esti fericit. Ma simt minunat, pentru ca tu esti al meu!
Ce am facut de am devenit dusmanul tau? Ti-am gresit cu ceva sau am refuzat vreodata sa te ajut?
Ofera-mi o particica din bunatatea ta, caci Allah subhanahu wa ta'ala ii iubeste pe binefacatori.
Fiul meu, eu sper sa te revad curand, asta e tot ce vreau! Lasa-ma sa iti vad chipul, chiar si atunci cand esti suparat!
Fiul meu, inima mea este franta, lacrimile imi curg si tu iti traiesti viata uitand de mine.
Oamenii spun ca esti un om bun si bine educat.
Fiul meu, nu este, oare, timpul ca inima ta sa priveasca aceasta mama slabita si plina de speranta de a te revedea?
Fiul meu, bate la usa Paradisului cu surasul si iertarea!
Eu te cunosc si stiu ca tu iubesti faptele bune si esti tot timpul in cautarea lor, dar zi ai uitat hadithul:
"Sa fie umilit, umilit, umilit cel pe ai carui parinti ,sau unul dintre ei, ii ajunge bătrâneţea lângă el şi el nu merită sa intre in Paradis"
Unde sunt faptele bune?
Fiule meu, nu voi ridica vocea să mă plâng, pentru ca ea sa nu ajungă in Ceruri si furia lui Allah subhanahu wa ta'ala să cadă asupra ta. Nu, nu voi face asta, pentru ca tu eşti fiul meu, raţiunea mea de a fi in aceasta viaţă!
Trezeste-te, incepi sa albesti, curand vei fi batran si copiii tai te vor recompensa in acelasi fel, iar tu vei scrie, cu lacrimi in ochi, aceste cuvinte pe care ti le scriu eu acum.
La Allah subhanahu wa ta'ala cu totii ne vom intoarce intr-o zi! Fiul meu, ai teama de Allah subhanahnu wa ta'ala!
Paradisul se afla sub picioarele mamei tale.
Întoarce-ţi privirea spre mama ta şi fă-o fericită şi adu-ţi mereu aminte că o faptă bună este în sprijinul tău, iar fapta rea te va face sa decazi şi să suferi.
"Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceţi lor " Of!" şi nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase."(17:23)
