E un articol lung,la inceput as fi zis ca inca unul care vine sa spuna numai aiureli...insa in cele din urma mi-am dat seama ca m-am inselat...m-am bucurat sa-l citesc,cu atat mai mult cat vine de la o persoana din "afara",adica dintr-o lume plina de prejudecati,din Romania noastra. Merita sa fie citit,parerea mea ;)
Curmalele pe care nu le culege nimeni, sau cat de crestini pot fi musulmanii
Tiberiu Frim
Sa zicem ca nu esti luat prin surprindere. Datorita bogatiei in petrol, Emiratele Arabe, Qatarul, Arabia Saudita, Bahreinul, Omanul, au devenit in mai putin de un sfert de veac adevarate bijuterii. Intemeiate tarziu, sunt private de istoria si vestigiile unor tari ca Siria sau Egiptul. Cei din Emiratele Arabe Unite, in afara de profetul lor Mohammed, nu au alti eroi pe care sa-i celebreze, precum noi pe Stefan, pentru ca nu au nici istorie. Istoria si-o inventeaza, transcedand pentru asta latura temporala a traditiilor si civilizatiei lor, identificandu-le pe acestea cu istoria, fiindca acestea din urma intr-adevar au farmec si forta. E de ajuns sa le vezi muzeele. Nu pot face abstractie, scriind acestea, de conjunctura actuala a relatiilor internationale privind lumea musulmana. Nascut, crescut si educat intr-un mediu occidental, sau macar pro-occidental, ori aderand chiar ceva mai tarziu la aceste "valori", fara sa-i fi vazut pe arabi la ei acasa, pur si simplu nu ai voie sa-i judeci. Paradoxal insa, ei au voie sa ne judece pe noi, cei asa-zisi civilizati. Trebuie sa fii prost sau rau intentionat ca sa nu vezi ca recenta lor bogatie incurca acele tari care, de cateva veacuri, s-au prea obisnuit cu puterea. Subliniind doua cuvinte numai, putem vedea cat de usor le putem inversa in fraza de mai inainte, pentru ca sensul ei sa ramana acelasi.
Veneam aici, cum ziceam, cu sentimentul ca nimic nu ma poate surprinde. De fapt, aduceam cu mine prejudecatile cu care fusesem indopat mai mult sau mai putin intentionat de catre media. Poate a fost mai bine, fiindca altfel n-as fi reusit sa vad ceea ce e dincolo de vedere. Si ce poate fi mai frumos decat sa te miri chiar clipa in care crezi ca uimirea nu te mai poate atinge? Maiculita, m-am trezit deodata fluierand a prost, cata tuica s-ar putea face din toate curmalele astea. Palmierii de pe marginea autostrazilor si bulevardelor gemeau de curmale, curmali fiind, prin urmare. Intre cinci si zece galeti de fiecare. Mai tarziu, dupa ce mai aveam sa iscodesc despre rostul lor, am aflat ca pe astea nu le culege nimeni, pur si simplu se scutura si cad, incat, daca nu esti atent, calci pe ele si umbli apoi, dizgratios, cu ele lipite de talpi. Mai cu seama ca pot fi cumparate pe un pret de nimic in tot locul, de la cel mai ascuns magazin din bazar (souk) pana la cel mai mare mall, sortate si spalate, proaspete sau zaharisite, ingrediente in mai toate prajiturile; unde mai pui ca alcoolul e prohibit intr-o tara islamica, dezlegare avand, in anumite conditii, doar crestinii rezidenti. Prin urmare, cati si-or fi pus aceeasi intrebare de gaga? Numai ca nu am apucat sa-mi duc mirarea pana la capat, dimpreuna cu toate calculele privind o posibila productie de tarie, fiindca deodata zaresc pe autostrada o turma de camioane de mare tonaj, sa fi fost vreo treizeci, patruzeci poate, de peste douazeci de tone fiecare, carand. nisip. In plin desert!? Sa muti nisipul dintr-o parte in alta!? Cu camioanele!? Cand, privind de jur imprejur, nu vezi decat nisip!? Cel din camioane e nisip scos de pe fundul marii, desalinizat, bun pentru constructii, fiindca cel oferit de desert este, de fapt, doar un fel de praf. Hotarat lucru, daca numai atata mi-a starnit mirarea, trebuie sa mai fie si altele care sa ma lase cu gura cascata.
La venire, o data smuls din smoala Golfului, in creierul noptii, la mai putin de zece mii de metri altitudine, din avion, iti explodeaza in privire lumina Dubaiului. Sa zicem, asa cum incepeam, ca nu esti luat prin surprindere. Petrol, energie, lumina. Simplu. Nici claritatea panoramei nu te poate mira, atata vreme cat aici norii sunt totusi destul de rari. Numai pacla ridicata din mare dimineata devreme sau vreo furtuna de nisip pot sa acopere vremelnic soarele. Mai tarziu identifici fantastica serpuire de spoturi vazuta de sus cu bulevardele si autostrazile (nemaivorbind de resedinte si hoteluri), cu patru pana la sase benzi pe un sens, impecabil asfaltate, fantastic iluminate si unde aprinzi farurile fiindca asa cere legea, neavand defel nevoie de ele. Firmamentele iti iau ochii de-a dreptul, pe cat de opulente, pe atat de originale. Arhitecturi f u t u r riste, inflatie de hoteluri ale celor mai prestigioase lanturi, de cele mai multe ori, in aceeasi vecinatate, cate cel putin doua apartinand aceluiasi lant. De altfel, la iesirea din Dubai, in drum spre Abu Dhabi, capitala celor sapte Emirate Unite, zaresti pe partea dreapta, acolo unde banuiesti a fi plaja, la sfarsitul unui intreg sir luminos de astfel de locatii, hotelul Burj Al Arab, cu o arhitectura inimaginabila, cam ca o jumatate de minge de rugby (devenit simbol oficial al Dubaiului, in lipsa altor peceti venite din istorie, o pecete fara precedent a secolului XX), calatorit de sus pana jos si invers, la fiecare minut, de un alt spectru de lumini, intr-un joc continuu, singurul hotel din lume cotat cu sapte stele. Continui sa rulezi pe autostrada intinsa de acum in plin desert. E noapte, asfaltul este fara cusur, te poti chiar intreba cum e posibil, atata vreme cat la noi gaurile sunt "justificate" de variatiile de temperatura de peste an; te intrebi asta chiar in clipa in care dintr-o drojdie de memorie iti razbate o amintire, de pe la geografie, despre canicula de peste zi si frigul de peste noapte din desert. Farurile sunt inutile, ziceam, dar continui sa le tii aprinse, desi esti singur pe autostrada. Si abia atunci incepi sa te miri cu adevarat. De o parte si de alta a autostrazii deslusesti asezari in desert, mai mult sau mai putin departate, scaldata fiecare in aceeasi lumina si fiecare strajuita de cate o moschee. Marile metropole nu sunt nici pe departe asezari de intampinare pentru ochii turistului, standardul este acelasi indiferent de loc. Si fiecare moschee ce strajuieste orice cvartal locuit devine la randul ei un spectacol, acestea fiind cel mai mirific luminate in noapte. Dantelaria ornamentelor orientale nu apuci sa o vezi in detaliu decat peste zi, de aproape, intr-o alta lumina, una foarte fierbinte de data aceasta, prilej pentru o alta mirare.
Si o alta surpriza. Peste noapte n-ai bagat de seama, desi puteai remarca asta inca de la Dubai. Abu Dhabi este o metropola crescuta la propriu, chiar daca inconjurata de apele Golfului, in plin desert. Surpriza: e invadata de vegetatie. Iar daca asta te mira, atunci cu atat mai mult te surprinde ca totul creste din nisip. De jur imprejurul metropolei e padure, o padure de palmieri si foioase cu frunza marunta, padure crescuta, cum ziceam, pur si simplu din nisip. Atata doar ca fiecare arbore are un furtun propriu, dotat la capat cu un regulator de debit si un ventil, prin care este irigat. La asta se mai adauga o armata de pakistanezi care ingrijeste zi de zi fiecare metru patrat de vegetatie. Nu numai exoticii curmali, ci fiecare arbust, dimpreuna cu hectare intregi de gazon. Nu e doar preocuparea municipalitatii, de vreme ce fiecare resedinta particulara arata la fel. Intr-o alta zona zaresti nisipul acoperit de un soi de cutii, nimic altceva decat un fel de custi confectionate din plasa fina, sub care sunt protejati puietii de vanturile prea puternice, pana la vremea cand se vor putea sustine singuri in propriile radacini. Daca sunt plantati la maturitate, crescuti fiind altundeva si stramutati aici, pana li se consolideaza radacina, sunt cu mare grija infasati precum copiii, pentru ca astfel sa li se reduca portanta propriilor frunze in bataia vantului ce i-ar putea dobori. O plimbare prin padure cere atentie, ca nu cumva, din greseala, sa te impiedici in vreun furtun. Calci pe nisip. Numai pe nisip. E natural si artificial in aceeasi masura. Un mare ghiveci ornamental. Mi s-a spus ca plantarea padurilor (centuri verzi, cum sunt numite) face parte dintr-o strategie prin care s-a urmarit scaderea mediei de temperatura cu circa 10°C, de la 55°C la 45°C adica, lucru care s-a si obtinut de altfel, dispuse fiind precum digurile marine, asa incat sa sparga sau sa devieze curentii de aer. O alta vizita de mai tarziu intr-un alt emirat, in Al Ain, mi-a infatisat o si mai mare abundenta de vegetatie, aici fiind concentrate marile ferme ajunse exportatoare. Ca si in Israel, aici s-a adus pamant fertil cu vaporul. Sigur ca au avut bani pentru investitii, insa ceea ce este de necrezut se dovedeste rentabilitatea culturilor si fermelor la ora actuala, raportat la costurile imense. In masura in care apa este extrasa din mare si desalinizata, costurile energetice fiind astfel considerabile. O simpla vizita intr-o piata oarecare iti dezvaluie, dincolo de alte importaciuni de aiurea, legume si fructe provenite strict din zona Orientului Mijlociu, la mare rang fiind chiar cele indigene. Nu e putin lucru sa faci dintr-un desert exportator de produse agricole.
