Divort

assalamu alaikum wa rahmatullahi wa barkatuhu

As ruga, daca cineva cunoaste, sa mi spuna care sunt conditiile in care o femeie insarcinata poate divorta si ce implica aceasta...

JazakAllahu khairan

Draga mea,este sumara intrebarea ta,ceva detalii mai multe,inshallah itzi pot aduce mai multe explicazii.

*divortzul,nu se pronuntza cand esti insarcinata ,vorbesc din punct de vedere religios
*ai DREPTUL de a ramane cu "el" pana la nasterea bebelushului si pe perioada alaptarii

(TE SFATUIESC SA CITESTI IN CORANUL CEL NOBIL SURA 2; INCEPAND CU VERSETELE 225-inclusiv 233):give_rose:

*cu legile care sunt in Romania trebuie sa vezi un avocat.

ALLAH subhanahu wa ta'ala SA TE AJUTE SA FIE BINE:give_rose:

chiar vroiam sa dau si eu o intrebare,daca sotul iti vorbeste ca el iti da divort daca vrei deacum se socoate ca el a pronuntat divortul?mersi

Draga mea,problema se pune in felul urmator:
*daca a zis "te divortzez" si nu a fost (la nervi sau baut)se ia in considerare.
*sotul are voie sa te divorteze de"2" ori,(SURA 2 VERSET 229).
*daca esti in "perioada sensibila" nu se pronuntza divortzul, decat dupa ce esti curata
*pentru a se recasatorii cu tine,trebui sa te recasatoresti(cu un altul) sa divortzezi si numai apoi te poate lua el,dar sa nu fie un aranjament(atentzie)trebuie efectiv cea de a doua castorie sa nu mearga
*daca esti divortzata religios trebuie sa astepti"trei perioade sensibile" sa treaca pana ce tu te poti recastorii
*daca intre timp esti insarcinata ramai la el pana la nashtere si pe perioada de alaptare

DRAGELE MELE,ALLAH subhanahu wa ta'ala sa va fereasca de acest rau,inshallah:give_rose:

PENTRU MAI MULTE LAMURIRI GASITI IN NOBILUL CORAN " SURA 65 LEPADAREA "

Assalamu alaikum!

Urmand sfatul dnei Gabi, am mers la sura respectiva si am gasit urmatoarele notite: :36_1_21:

Motivul revelãrii: Al-Bukhari a relatat cã Abd Allah ben Omar a repudiat-o
pe sotia sa când ea era la ciclu. Omar i-a spus acest lucru Trimisului lui Allah - Allah sã-l binecuvânteze si sã-l miluiascã! -, iar Trimisul s-a mâniat si a zis: Sã se întoarcã la ea si sã o tinã pânã când ea se va curãti si apoi va avea din nou ciclu si din nou se va curãti. Si dacã voieste sã divorteze de ea, sã o repudieze atunci când ea va fi curatã, fãrã sã se mai atingã de ea. Aceasta este perioada stabilitã si poruncitã de Allah.
"O, Profetule! Dacã divortati de muieri, atunci despãrtiti-vã de ele dupã timpul
de asteptare prescris pentru ele": Allah le porunceºte Profetului Sãu Muhammed - Allah sã-l binecuvânteze si sã-l miluiascã! - si dreptcredinciosilor sã nu divorteze de sotiile lor decât în perioada de curãtenie, în care bãrbatul nu s-a apropiat de sotia sa. Iar perioada de curãtenie este intervalul dintre douã menstruatii. Dacã femeia are menstruatie, o asteaptã pânã ce se curãteste si dupã aceea divorteazã de ea, dacã voieste. Iar dacã decide sã se despartã de ea, înregistreazã ziua repudierii ei pentru calcularea perioadei de asteptare (în care ea nu are voie sã se recãsãtoreascã), aceasta fiind de trei cicluri pentru femeile care au menstruatie si de trei luni pentru cele care nu mai au menstruatie. Dacã femeia este însãrcinatã, trebuie sã astepte
pânã ce ea naste si rãmâne în casa sotului ei pânã ce expirã perioada de asteptare. Soþul nu o alungã din casã, decât dacã ea a sãvârsit un adulter dovedit sau dacã este trivialã si se poartã arogant fatã de cei din casã. Acestea sunt poruncile, iar cel care le încalcã este nedrept fatã de el însusi. În aceastã perioadã bãrbatul nu stie dacã nu se va împãca cu sotia lui, el putând sã revinã asupra hotãrârii de divort în perioada de aºteptare. Când aceastã perioadã de asteptare se apropie de sfârsit, bãrbatul se aflã
în fata a douã alternative: fie sã o retinã în casa sa si sã renunte la divort, fie sã se despartã de ea prin bunã întelegere, urmând ca dupã expirarea perioadei de asteptare ea sã pãrãseascã locuinta lui. Doi bãrbati trebuie sã facã mãrturie dreaptã despre revenire sau despãrtire, fatã de Allah.

In continuare sunt doua versete din aceeasi sura in care se vorbeste despre despartirea in cazul in care sotia este insarcinata:

6.Lãsati-le sã locuiascã acolo unde locuiti voi, dupã mijloacele
voastre, si nu le faceþi nici o daunã, ca sã le faceti sã trãiascã
strâmtorate! Iar dacã ele sunt îngreunate, atunci îngrijiti de ele pânã
nasc si dacã alãpteazã [copiii nãscuti] de la voi, atunci dati-le lor
simbria lor si sfãtuiti-vã între voi [în aceastã privintã], asa dupã cum se
cuvine! Iar dacã aflati voi greutãti, atunci îl va alãpta pe el alta.
7. Cel care este înstãrit sã cheltuiascã dupã averea sa, iar cel a cãrui
înzestrare este mãsuratã sã cheltuiascã din ceea ce i-a dat Allah. Allah
nu sileste pe nimeni decât dupã cum El i-a dat. Si Allah va face sã
vinã dupã strâmtorare belsug.

As-salamu alaikum,

Ca un divort nu este in nici un caz de dorit, se stie. Cautarea unui vinovat in cazul unei despartiri de acest gen, iarasi nu cred ca are rost. Sfaturi de revenire la buna intelegere, din nou, se pot da o multime. (Mai greu este cu punerea lor in practica :).)
Cu toate ca, in opinia mea, divortul este optiunea cea mai radicala si mai dureroasa cu putinta la care poate recurge o femeie, o trista alegere pentru care trebuie sa existe motive exceptional de bine intemeiate, recunosc ca nimeni nu poate trai viata altcuiva si lua decizii in locul altcuiva. Fiecare este responsabil de ceea ce face cu propria-i viata si cu viata copiilor pe care i i-a daruit Dumnezeu. Mai stiu insa si ca aceste persoane, care au trecut sau urmeaza sa treaca printr-un divort au mare nevoie de un umar pe care sa-si planga amarul si de o mana care sa nu le respinga. Pedeapsa lor este, si-asa, destul de grea.
De aceea, le doresc tuturor surorilor aflate in prezent in situatia de a se gandi la un divort ca la o posibila solutie, ca Dumnezeu sa le ajute sa depaseasca aceste momente de rascruce din viata lor cu bine :give_rose: .

Fara sa mai lungesc discutia in mod inutil, iata ce am gasit (in lb. engleza, preluat din http://www.islamonline.net/English/index.shtml) referitor la divortul initiat de femei (khul')... desi sper din toata inima sa fie cat mai putine cazurile in care sa se apeleze la el.


Khul`: The Woman's Choice - Part 1

By Amatullah Abdullah


[Then if you fear that they cannot keep within the limits of Allah, there is no blame on them for what she gives up to become free thereby.] (Al-Baqarah 2:229)


For a long time I have wanted to write about the issue of khul`(divorce initiated by the wife), but I kept procrastinating until I got the following letter from a friend, which provoked me to finally write:

My dear Sister,

My hands are trembling and my body is shivering. You know that my marriage is a disaster, but I am unable to tell anyone about it, as I fear the society. I tried telling my family about it, but they asked me to be patient. My husband is a good man, but I am unable to endure him for various reasons, which my family do not understand. They feel any woman should be able to endure with a man if his character is good and they also feel it is impossible for a woman not to love a man who provides food, ------------_ter and luxury for her. My family is asking to hold onto a marriage for my child's sake. For my child's sake, I suppressed all my feelings and I tried pretending to live a normal life, but it has left me with severe depression. Due to my depression I am not able to take care of my child, nor am I able to concentrate on anything. Today, I was on the verge of committing a sin, but by the grace of God I was saved. I do not know if I would be tempted again. I want to take khul`, but nobody is coming forward to help me. I tried seeking help from the masjid, they said they would not be able to help without the consent of my family.

If I continue with my marriage I fear that I would become ungrateful to Allah. This marriage is a great fitnah for me. Is there any way you can help me to get a khul`? I would be grateful if you could help me.

Aminah (name changed for privacy)

As I read her letter, I knew why she had approached me. I was once in the same boat! I was living a dead life, stuck in a disastrous marriage, until I discovered the beauty of Islam. Most of us who are raised as Muslim from birth have little knowledge of Islam other than the basic five pillars and little bits of haram and halal rulings we have learned over the years. We know that Islam has given women so many rights, but are we aware of what they are?

A question kept ringing in my head: "If Islam gave women all the rights they need, then why would women be leading a prisoner's life in this world?"

It was my disastrous marriage that made me desperate to learn about the rights of women in Islam. The moment I started reading about Islam, I saw the solution for my problems. I got the courage to demand my rights! I knew that if I didn't act immediately, I would continue to be a slave to society and culture and I would be answerable to Allah. The following are some of the hadiths that gave me the confidence and courage to speak out:

Ibn `Abbas narrated:

The wife of Thabit ibn Qais ibn Shammas came to the Prophet and said, "O Allah's Messenger! I do not blame Thabit for any defects in his character or his religion, but I am afraid that I (being a Muslim) may become unthankful for Allah's blessings." On that, Allah's Messenger said (to her), "Will you return his garden to him?" She said, "Yes." So she returned his garden to him and the Prophet told him to divorce her. (Al-Bukhari 7:63, no. 199).

Ibn `Abbas also narrated:

Barira's husband was a slave called Mughith, as if I am seeing him now, going behind Barira and weeping with his tears flowing down his beard. The Prophet said to `Abbas, "O `Abbas! Are you not astonished at the love of Mughith for Barira and the hatred of Barira for Mughith?" The Prophet then said to Barira, "Why don't you return to him?" She said, "O Allah's Messenger! Do you order me to do so?" He said, "No, I only intercede for him." She said, "I am not in need of him." (Al-Bukhari 7:63, no. 206)

Thus, indeed, it was my dead married life that paved the way for me to get closer to Allah and to become fully aware of the beauty of Islam. It was not easy, but I asserted my rights to end my marriage. But the society was stubborn and cold to my assertion and refused to acknowledge my God-given right. I struggled for two years to get a divorce. Finally, I was freed from the marriage through talaq (divorce).

It was certainly not a happy decision, but it made all the difference in my life. Freed from the weight of a joyless marriage, I was able to find joy in life again and to rediscover my love for Allah.

Though Islam condemns male chauvinism, it is widespread among many Muslim societies. Even in the case of divorce, a male easily gives talaq to his wife if he is unable to put up with her. But it isn't the same with the wife. In fact, she is asked to be patient all the time, instead of using her own right to end a marriage. I don't understand how they can neglect the rights given to Muslim women by Allah.

Unfortunately, in some societies it is culturally unacceptable that a woman should be aware of her rights and that she might actually wish to exercise those rights! Many brand the woman with ugly names, such as adulterous, psychic, possessed by jinn, masculine, arrogant just for intending to implement her Islamic rights. When a Muslim woman seeks khul`, she often endures mental and physical torment from her neighbors, friends, even family who do not understand that this is her God-given right and no shame should fall upon it.

These are some of the reasons why most women choose to remain silent, enduring a painful and lifeless marriage. Also, people often used the following hadith to advocate their views on divorce and to convince women (including myself) to stay in an unpleasant marriage:

The Prophet said, "Of all the lawful acts the most detestable to Allah is divorce." (Abu Dawud, Book 12 no. 2173)

The above hadith is persistently referred to along with comments like, "If you take khul`, evil will befall you and you will be subject to misery in this world until your death." Upon hearing this in my situation, I asked myself, "Then how come the Prophet allowed a woman to divorce merely for disliking her husband?" (referring to Barira's case). I decided to research in more detail and I found that many Islamic scholars — Dhahabi, Abu Al-Albani and others — rated the above hadith as weak ( www.dorar.net). Even when provided with reasonable explanations regarding this hadith, long-held misinterpretations were held onto steadfastly, leaving me in complete frustration with regard to my own dilemma.

I remember a sister telling me, "I approached the masjid for a khul` as I did not get any support from my family; they are not able to understand my problem. They feared their honor would be shattered in the society if I took khul`. This forced me to seek guidance and help from the masjid." She added, "But the masjid imam said he will not be able to help me without my parents' consent."

In actual Shari`ah law, parental consent is neither necessary nor obligatory for a woman to obtain a divorce, so why are certain imams asking for it? If she is unable to tolerate her husband and unable to fulfill her duties as a wife, who will be answerable? Will her parents or society intercede for her on the Day of Judgment? Moreover, according to the Shari`ah, khul` can be obtained if the wife returns the mahr (dower) or any part of it that the husband agreed to (as long as it does not exceed the dower); the husband is commanded to accept this in exchange for divorce.

(To be continued)
-----------------------------------------------------------------

Amatullah Abdullah is a freelance writer who resides in Chennai, India. Her essays have been published in India, the US, and the UK. She is the managing editor of IQRA Newspaper and the secretary of the Islamic Writers Alliance. She can be reached at amatullah110@yahoo.com. To read more of her works, visit http://writerinislam.blogspot.com.

P.S. Traducerea in romana a articolului in engleza despre khul' urmeaza cat de curand. Insh'allah.

Quote:

---

Originally Posted by shama

P.S. Traducerea in romana a articolului in engleza despre khul' urmeaza cat de curand. Insh'allah.

---

Iata si traducerea:

Khul`: Alegerea femeii
Autoare: Amatullah Abdullah


[Dacă va temeti sa nu încălcati hotarele lui Dumnezeu, nu se va face nici o vina, nici unuia, nici altuia, daca sotia da o despagubire.] trad. G. Grigore [Iar dacă va temeti ca nu veti putea implini poruncile lui Allah, atunci nu este nici un pacat ca ea sa se rascumpere cu ceva.] trad. Liga islamica (Al-Baqarah 2:229)


De mult timp am vrut sa scriu despre problema khul`-ului (divorţul iniţiat de femeie), dar am tot amanat pana am primit scrisoarea urmatoarea de la o prietena, care m-a determinat in final sa scriu:

”Draga sora,

Mainile imi tremura si trupul mi se-nfioara. Dupa cum stii, casnicia mea este una dezastruoasa, insa nu pot sa spun nimanui acest lucru pentru ca ma tem de reactia societatii. Am incercat sa vorbesc cu familia mea, dar ei mi-au cerut sa am rabdare. Soţul meu este un om bun, dar eu nu mai pot sa-l suport dintr-o multime de cauze pe care familia mea nu le intelege. Ei considera că orice femeie trebuie să poata rezista langa un barbat daca acesta este un om de caracter si mai cred ca este imposibil ca o femeie sa nu iubeasca un barbat care-i asigura hrana, adapost si o existenta foarte confortabila. Familia imi cere sa raman in aceasta casnicie de dragul copilului meu. De dragul copilului meu mi-am inabusit toate sentimentele si am incercat sa ma prefac ca duc o viata normala, dar acest lucru mi-a provocat o despresie severa. Din cauza acestei depresii nu mai pot sa am grija de propriul meu copil si nici sa ma concentrez asupra vreunei lucru. Astazi eram pe punctul de a comite un pacat dar, prin gratia lui Dumnezeu, am fost salvata. Nu stiu daca nu cumva voi mai fi tentata sa-l comit si in viitor. Vreau sa recurg la khul`, dar nimeni nu vine in sprijinul meu. Am incercat sa fac apel la cei de la moschee, dar mi s-a spus ca ei nu ma pot ajuta fara consimtamantul familiei mele.

Daca trebuie sa continui aceasta casnicie, ma tem sa nu-I devin nerecunoscatoare lui Allah. Aceasta casnicie este o mare fitnah pentru mine. Exista vreun mijloc prin care ma poti ajuta sa obtin un khul`? Ti-as fi recunoscatoare daca ai reusi sa ma ajuti.

Aminah” (nume schimbat pentru protejarea identitatii)

Pe masura ce-i citeam scrisoarea, imi dadeam seama de ce apelase la mine. Fusesem candva in aceeasi situatie! Duceam o viata inerta, prinsa intr-o casnicie dezastruoasa, pana am descoperit frumusetea Islamului. Majoritatea dintre noi, cei crescuti ca musulmani de la nastere, au destul de putine cunostinte despre Islam in afara celor cinci stalpi ai credintei si cateva notiuni sumare despre ce este haram si ce este halal pe care le-am invatat de-a lungul anilor. Stim ca Islamul le-a conferit femeilor o multime de drepturi, dar cunoastem, oare, care sunt acestea?

O intrebare nu inceteaza sa se invarteasca in capul meu: „Daca Islamul le-a acordat femeilor toate drepturile de care au acestea nevoie, de ce ar duce acestea o viata de prizonierat in aceasta lume?”

Casnicia mea dezastruoasa a fost aceea care m-a impins, din disperare, sa invat despre drepturile femeilor in Islam. In momentul in care am inceput sa citesc despre Islam, am gasit si solutia la problemele mele. Am prins curajul sa-mi cer drepturile! Am stiut ca daca nu actionam imediat, voi continua sa fiu o sclava in aceasta societate si cultura si ca voi raspunde in fata lui Allah pentru toate acestea. Urmeaza cateva dintre hadith-urile care mi-au dat increderea si curajul sa vorbesc:

Ibn `Abbas relateaza:
Sotia lui Thabit ibn Qais ibn Shammas s-a dus la Profet si i-a spus: „O, trimis al lui Allah! Nu-i aduc nici o vina lui Thabit pentru deficiente de caracter sau privitor la religie, dar ma tem (ca musulmana) ca as putea deveni nerecunoscatoare lui Allah fata de binefacerile Sale.” La aceasta, trimisul lui Allah i-a raspuns: „O sa-i inapoiezi gradina pe care ti-a dat-o [ca mahr]?” „Da”, a raspuns ea. Si i-a dat gradina inapoi, iar Profetul i-a spus [lui Thabit] sa divorteze de sotia lui. (Al-Bukhari 7:63, nr. 199).

Ibn `Abbas a mai relatat:
„Sotul Barirei era un sclav cunoscut ca Mughith. Mai ca il vad, alergand dupa ea si plangand, cu lacrimi prelingandu-i-se pe barba. Profetul i-a zis lui `Abbas: "O, `Abbas, nu gasesti ciudat cat de mult o iubeste Mughith pe Barira si cat de mult il uraste Barira pe Mughith?” Profetul i-a zis [Barirei]: „De ce nu te intorci la el?” Ea a spus: „O, trimis al lui Allah, imi poruncesti sa fac asta?” El a zis: „Incerc doar sa intervin pentru el.” Ea a zis: „N-am nevoie de el.” (Al-Bukhari 7:63, nr. 206)

Prin urmare, intr-adevar, viata mea din timpul casniciei a fost cea care m-a ajutat sa ma apropii mai mult de Allah si sa devin constienta de frumusetea Islamului. N-a fost usor, dar mi-am revendicat dreptul de a pune capat casniciei. Societatea a fost, insa, incapatanata si rece la revendicarea mea si a refuzat sa-mi recunoasca dreptul dat de insusi Dumnezeu. Am luptat doi ani sa obtin divortul. Intr-un final, am fost eliberata din casatorie prin talaq (divort).
Cu siguranta ca nu a fost o decizie usoara, dar ea mi-a schimbat cu totul viata. Eliberata de sub povara unei casatorii lipsita de satisfactii, am reusit sa-mi recapat bucuria de a trai si sa-mi redescopar iubirea pentru Allah.

Desi Islamul condamna sovinismul masculin, acesta are o larga raspandire in multe societati islamice. Chiar si in cazul divortului, un barbat apeleaza cu usurinta la talaq ca sa se desparta de sotia lui, daca nu o poate suporta pe aceasta. Numai ca in cazul sotiei nu se intampla acelasi lucru. De fapt, ei i se cere tot timpul sa aiba rabdare, in loc sa faca uz de dreptul ei de a pune capat unei casatorii. Nu pot intelege cum pot fi neglijate drepturile date femeii musulmane de catre Allah insusi.

Din pacate, in anumite societati este inacceptabil din punct de vedere cultural ca o femeie sa fie constienta de drepturile ei si ca ar putea dori chiar sa-si exercite aceste drepturi! Multi ii atribuie femeii apelative urate, precum: adultera, nebuna, posedata de jinni, nefeminina, aroganta, doar ca sa incerce sa-i impuna obligatii islamice. Cand o femeie musulmana incearca sa apeleze la khul`, ea suporta de multe ori presiuni psihice si fizice din partea vecinilor, prietenilor ei si chiar a familiei, care nu inteleg ca acesta este dreptul pe care i l-a dat Dumnezeu si nu are de ce sa se abata nici o rusine asupra ei.

Acestea sunt cateva din motivele pentru care cele mai multe femei aleg sa ramana tacute, suportand casatorii chinuitoare si lipsite de viata. De multe ori s-a recurs si la hadith-ul urmator pentru a se argumenta o anumita perspectiva asupra divortului si pentru a convinge femeile (inclusiv pe mine insami) sa ramana intr-o casnicie neplacuta:

Profetul a spus: „Din toate actele legale, Allah detesta cel mai mult divortul.” (Abu Dawud, Book 12 nr. 2173)

La hadith-ul de mai sus se face insistent referire alaturi de comentarii cum ar fi: „Daca apelezi la khul`, nenorocirile or sa se abata asupra ta si vei avea parte de nefericire in lumea asta pana la moarte.” Auzind acest lucru in situatia in care ma aflam, m-am intrebat: „Cum se face, atunci, ca Profetul i-a permis unei femei sa divorteze doar pentru ca nu-i placea de sotul ei?” (cu referire la cazul Barirei). Am luat hotararea sa caut mai temeinic si am constatat ca multi invatati islamici - Dhahabi, Abu Al-Albani - si altii au clasificat hadith-ul de mai sus ca fiind unul slab (www.dorar.net). Chiar si atunci cand au fost aduse explicatii judicioase privind acest hadith, s-a tinut cu dintii de aceste interpretari eronate care datau de mult timp, lasandu-ma total descurajata cu privire la dilema mea.
Mi-aduc aminte ca o sora imi spunea: „M-am dus la masjid ca sa obtin khul`-ul pentru ca nu aveam parte de nici un sprijin din partea familiei mele; ei nu pot intelege problema cu care ma confrunt. Se tem ca le va fi atinsa onoarea in societate, daca voi apela la khul`. Aceasta [atitudine] m-a silit sa cer indrumare si ajutor de la masjid.” Si a adaugat: „Numai ca imam-ul de la masjid a spus ca nu va putea sa ma ajute fara consimtamantul parintilor mei.”

In legea islamica Shari`ah, consimtamantul parental nu este nici necesar, nici obligatoriu pentru ca o femeie sa obtina divortul, asadar de ce unii imami cer acest lucru? Daca femeia nu-si poate suporta sotul si nu-si poate indeplini indatoririle de sotie, cine este raspunzator de asta? Vor interveni pentru ea parintii ei sau societatea, in Ziua Judecatii? Mai mult decat atat, dupa Shari`ah, khul`-ul poate fi obtinut daca sotia inapoiaza mahr (zestrea) sau parte din aceasta - asa cum se intelege cu sotul ei (atat timp cat aceasta parte nu depaseste zestrea initiala); sotului i se cere sa fie de acord cu aceasta in schimbul divortului.

-----------------------------------------------------------------

Amatullah Abdullah este o scriitoare freelance care locuieste in Chennai, India. Eseurile i-au fost publicate in India, SUA si UK. Este redactor sef al IQRA Newspaper si secretara a Uniunii Scriitorilor Islamici.
Datele de contact si linkul catre alte articole scrise de ea sunt trecute in postarea in limba engleza.