Printable View
Inshaa ALLAH Bunul ALLAH sa te rasplateasca in aceasta viata si in viata de apoi pentru emotiile, lacrimile si cele cateva clipe de meditatie pe care mi le-ai dat...cu siguranta, alhamdulillah, Inshaa ALLAH esti dintre cei binecuvantati de care ALLAH Tabaraka Ta`ala s-a indurat!!!
Pentru UmmRaschid :give_rose: :give_rose: :give_rose: si Saira :give_rose: :give_rose: :give_rose: , ALLAH sa va rasplateasca Inshaa ALLAH!!!
:006:
assalamu alaikum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu
...mashaallah, surioara Madyna, mii de multumiri pentru povestirile pline de semnificatie, pentru tot ceea ce cuvintele lor ne sadesc in inimi...
...jazakAllahu khairan wa barakallahu fiki, surioara si fie ca efortul tau sa afle rasplata sa la Allah subhanahu wa ta'ala!...
O greseala pretuind cat greutatea ei in aur
din originalul in limba araba de Adel bin Muhammad al-Abdul 'Aalee,
tradus in limba engleza de Abu Dujanah
Un salaf, odata, calatorind , info----t si obosit, intra intr-o livada, vrand sa-si potoleasca foamea si sa opreasca murmurul stomacului sau. Vazu un pom , se apleca si ridica un mar de pe jos. Manca o jumatate din el sub ocrotirea lui Allah ta'ala, apoi bau din paraul din apropiere. Dupa aceasta, isi dadu seama deodata ca nu realizase ceea ce facea, din cauza foamei, si isi zise:
" Vai tie! Cum poti manca din bunul altuia fara permisiune acestuia?" Plin de remuscare, se hotara sa nu paraseasca acel loc inainte de a-l fi gasit pe stapanul gradinii si de a-i fi marturisit ca a mancat din avutul lui fara a-i fi cerut voie. Se uita in jurul sau si zari o casa, spre care se indrepta si la usa careia batu.
Stapanul acelei case iesi si il intreba ce doreste.
Salaful spuse: " Eram flamand si am intrat in gradina ta, am cules un mar si am mancat jumatate din el, apoi mi-am amintit ca nu era al meu, asa ca am venit sa te rog sa-mi ierti greseala."
Omul raspunse: "Te iert, cu o singura conditie."
Astfel ca salaful ( si numele lui era Thaabit bin Nu'maan) intreba: "Care este conditia?"
Stapanul gradinii spuse: "Doresc sa o iei de sotie pe fiica mea."
Cinstitul salaf raspunse fara nici o ezitare: "O voi lua pe fiica ta de sotie."
Tatal fetei adauga apoi: "Sa stii ca fiica mea este oarba si nu poate vedea, este muta si nu poate vorbi si este surda si nu poate auzi."
Aceasta destainuire il surprinse pe Thaabit bin Nu'maan si il puse pe ganduri - ce dezastru - ce sa faca? Apoi se gandi ca incercarile la care va fi supus si greutatile pe care le va indura acceptand sa se casatoreasca cu acea femeie, avand grija de ea si slujind-o , sant mai bune decat a manca hrana Iadului (sadeed), datorita faptului ca a mancat acel mar fara permisiune. Deasemenea se gandi ca zilele lui in dunya sant numarate. Asa ca promise sa o ia pe fata de sotie, si se ruga pentru iertare si pentru rasplata lui Allah, Stapanul Lumilor.
Ziua casatoriei veni, si el era foarte ingrijorat:
" Cum sa ma port cu o femeie care nu vorbeste, nu vede si nu aude?!" Ce dilema mare , si isi dorea ca pamantul sa-l inghita inainte sa ajunga , insa isi aduse aminte de Allah subhanahu wa ta'ala si spuse: "Laa Hawla wa laa quwata illa billah, wa inna lilah wa inna ilayhi raji'oon." Porni deci spre locul ceremoniei si cand ajunse, viitoarea sa mireasa, se ridica si spuse: "Assalamu 'alaykum wa rahmatullahi wa barakatuhu."
Cand o vazu, i se opri rasuflarea, si isi aduse aminte de ceea ce isi imaginase el depre hoor il-'ayn din Paradis. Venindu-si in fire, el spuse: " Cum se poate asta? Deci tu vorbesti, vezi si auzi."
Si Thaabit bin Nu'maan ii povesti ceea ce ii spusese tatal ei despre ea.
Ea ii darui cel mai minunat zambet si spuse: "Tatal meu a spus adevarul si nu a mintit."
"Dar de ce mi-a spus lucruri despre tine care nu sant adevarate?"
Ea raspunse: "Tatal meu a spus ca sant muta, pentru ca nu spun niciodata un cuvant care displace lui Allah, nici nu am vorbit vreodata unui barbat cu care nu mi se permite sa vorbesc. A spus ca sant surda, pentru ca nu am stat niciodata intr-un loc unde se barfeste sau se spun povesti. A spus ca sant oarba pentru ca nu am privit niciodata la un barbat la care nu imi este permis sa privesc."
Dragi frati si surori intru Allah, sa cugetam, inshaallah, la felul in care Allah Subhanahu wa Ta'ala i-a unit pe aceasta femeie pioasa cu acest barbat pios!!!...
:002:
:salam: Dragele mele
:give_rose: :give_rose: :give_rose: :give_rose: :give_rose: :give_rose: , Inshaa ALLAH sa va rasplateasca Bunul ALLAH si toate aceste povestioare sa-si faca loc cu voia lui ALLAH, in inimile si mintile celor ce le citesc. Amiin.
:salam:
MashaAllah , ce povestioara minunata , fie ca Allah subhan wa Ta'ala sa-i calaueasca pe toti oamenii pe calea cea dreapta .
Wa aleicum salam surioara Maryam.Ma bucur ca tia placut,dar n-ai pt ce sa-mi multumesti :D ;hai ca asta o intelegem doar noi (cu multumirea ;) ).Aceasta istorioara este din cartea "Cele care s-au cait",are vreo 15 pagini,vroiam s-o postez pe aici,dar n-o mai gasesc pe internet ,daca o vrei scriemi la mesenger :scenic: .
"Pilda pescarului mexican si a omului de afaceri american"
Intr-o buna zi, un om de afaceri american se plimba pe o plaja in Mexic.
Si la un moment dat vede un pescar care se intorcea cu barca din larg de la pescuit.
In barca erau cativa pesti de o marime impresionanta si americanul a intrat in vorba cu pescarul. L-a intrebat in cit timp i-a prins.
Cam vreo doua ore.
Auzind una ca asta americanul l-a intrebat de ce nu se intoarce in larg sa mai prinda pesti ca sa si vinda. Pescarul i-a motivat ca ii e bine asa, o parte din pesti o maninca impreuna cu sotia si cei trei copii, cealalta parte o vinde si castiga citiva banuti care ii ajung pentru micile nevoi ale gospodariei. Americanul l-a intrebat ce face in restul timpului care ii ramane liber. Si sa vedeti ce facea pescarul asta: se juca cu copii, isi petrecea multa vreme cu sotia pe care o si iubea pe deasupra, statea in circiuma cu prietenii si bea cate o bere - doua si in rest doar statea si privea marea.
Ce pierdere de vreme, va ginditi dumneavoastra si asa a gindit si americanul. S-a gindit putin si l-a povatuit in felul urmator: "Te duci in fiecare zi, pescuiesti 8-10 ore, apoi iti vinzi pestii, aduni ceva bani si mai cumperi o barca, angajezi pe cineva sa pescuiasca pentru tine. O sa treaca ceva vreme dar o sa aduni ceva bani. Mai cumperi niste barci, mai angajezi oameni, iti creezi o piata de desfacere. Apoi cind aduni suficienti bani iti cumperi vapoare de pescuit cu echipaj, iti largesti piata de desfacere, dezvolti si o linie de produse din peste, investesti in publicitate si o sa cistigi o gramada de bani.
Cind o sa ai gramada aia de bani, intri pe piata americana si abia atunci va incepe distractia..." Pescarul, in acel moment il intrerupe timid: "Si cam cit va dura pina voi realiza toate acestea?".
Dupa un scurt calcul omul de afaceri da verdictul: 15-20 de ani.
Pescarul, nating nevoie mare, mai intreaba si ce va putea face atunci, cind va avea atitia bani. Iar americanul ii raspunde: "Vei putea face ce vrei: sa iti petreci timp cu familia, sa bei o bere, sau pur si simplu sa nu faci nimic..."
La care mexicanul la fel de mirat:
-"Si ca sa fac acelasi lucru pe care il fac astazi,dumneata vrei sa pierd 20 de ani din viata???"
ajutorul de la Dumnezeu
Apele au ieşit din matcă şi au început să inunde satul. Oamenii, rând pe rând, s-au urcat în bărcile de salvare. Doar Ioan a refuzat de fiecare dată să o facă. Stătea cocoţat pe acoperişul casei şi o ţinea pe a lui: “Eu rămân aici. Sunt sigur că Dumnezeu mă va salva.”
Dar nu a fost să fie aşa. Apele au crescut atât de mult încât l-au înghiţit pe Ioan al nostru.
Ajuns sus, în ceruri, la Dumnezeu, Ioan l-a întrebat pe acesta: “Păi Doamne cum ai putut să-mi întorci spatele mie, cel mai credincios om din satul acela? Cum ai putut să mă laşi să mor?”
La care Dumnezeu i-a răspuns tot cu o întrebare:
“Tu cum ai putut să refuzi toate cele trei bărci pe care ţi le-am trimis în ajutor?”
assalamu alaykum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu,
"Povestirile de luat aminte" au fost mutate la "Articole" - subforumul Cuvinte pentru minte si suflet, barakAllahu fikum!...