Fatawa/ opinii religioase care -----teaza parerile gresite despre islam.....
Marturia femeilor/ dovada de discriminare a femeilor conform parerii unor nemusulmani!!!! CITITI CU ATENTIE VA ROG!
Versetul din Coran cunoscut ca "versetul îndatoririlor" în care Allah porunceşte încheierea unor contracte scrise pentru datorii ca o măsură preventivă este:
"Şi luaţi drept martori doi dintre bărbaţii voştri, iar dacă nu sunt doi bărbaţi, (luaţi) un bărbat şi două muieri, dintre aceia pe care îi acceptaţi ca martori, aşa încât, dacă va greşi una dintre ele, să-şi amintească una celeilalte! Martorii nu au voie să se împotrivească, dacă sunt chemaţi." (Coran 2:282)
Astfel, în Coran, Allah stipulează că mărturia unui bărbat este egală cu mărturia a două femei. Mai mult, majoritatea juriştilor au stabilit că mărturia unei femei nu este luată în considerare în majoritatea delictelor şi în probleme care nu implică răzbunarea.
Deosebirea este departe de a se datora oricărei credinţe în deficienţa umanităţii şi integrităţii femeii. Este mai degrabă datorită caracterului ei natural şi înclinaţiilor ei speciale care pot exclude amestecul ei în situaţii de genul acesta, în timp ce se concentrează asupra copiilor şi gospodăriei. Astfel, este foarte probabil să fie o neatenţie caracteristică când se pune problema de a se ocupa de aceste situaţii. Pentru acest motiv, Allah porunceşte creditorilor, dacă ei doresc să verifice valoarea datoriei, să caute mărturia a doi bărbaţi sau a unui bărbat şi a două femei. Coranul nu lasă loc de ambiguităţi:
" ... aşa încât, dacă va greşi una dintre ele, să-şi amintească una celeilalte!" (Coran 2:282)
Excluderea mărturiei femeii, din cazurile crimelor majore, şi în cazurile care necesită răzbunare, este pentru a proteja femeile şi pentru a le ţine departe de situaţii precum crimele sau agresiuni împotriva sufletelor, onoarei şia proprietăţii. De exemplu, de cele mai multe ori vom vedea că o femeie închide ochii sau fuge panicată dacă vede o scenă sângeroasă; de aceea, este dificil pentru acea femeie să dea o explicaţie credibilă a crimei.
Aceasta a însemnat pentru jurişti că mărturia unei femei contează în cazul unor chestiuni feminine precum relaţiile de adopţie, menstruaţia, naşterea şi astfel de situaţii a căror cunoştinţă a fost limitată la femei în ultimii ani şi probabil încă mai este. Totuşi,Ata'a-tabiei (înseamnă un urmaş al unuia din companionii Profetului) susţine că mărturia unei femei în asemenea situaţii chiar contează. În plus, alţi jurişti acceptă mărturia unei femei pentru crime care au avut loc între femei, care, de obicei nu sunt frecventate de bărbaţi atât de mult precum sunt de femei (Coran 2:282) piscine orientale, petreceri de nuntă la care participă doar femei şi alte adunări de genul acesta. Oricum, întrebarea este: dacă o femeie ucide, răneşte sau mutilează pe o altă femeie şi unicul martor este o femeie, ar trebui ca mărturia ei să fie exclusă doar pentru că este femeie sau ar trebui ca bărbaţii să dea mărturie pentru ceva la care nu au fost martori? Este logic să fie acceptată mărturia unei femei în acest caz atâta timp cât aceasta are o reputaţie bună. Comentând versetul:
"... iar dacă nu sunt doi bărbaţi, (luaţi) un bărbat şi două muieri(Coran 2:282) , şeicul de la Al-Azhar Mahmud Şaltut spune: Versetul nu se adresează statutului mărturiei. Se adresează mai degrabă metodelor de verificare şi de stabilire a încrederii pentru drepturile individului în momentul tranzacţiei. Versetul începe, de fapt astfel:
" O, voi, cei care credeţi! Dacă voi contractaţi o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnaţi-o în scris! Şi să o însemne, între voi, un scrib cu dreptate! Scribul nu are voie să refuze a scrie, aşa cum l-a învăţat Allah.Aşadar, el trebuie să scrie aşa cum îi dictează datornicul, care trebuie să fie cu frică de Allah, Stăpânul său, şi să nu micşoreze (valoarea datoriei) cu nimic! Dar dacă datornicul este fără judecată sau slab sau nu poate dicta el, atunci să dicteze tutorelui său, cu dreptate.Şi luaţi drept martori doi dintre bărbaţii voştri, iar dacă nu sunt doi bărbaţi, (luaţi) un bărbat şi două muieri, dintre aceia pe care îi acceptaţi ca martori, aşa încât, dacă va greşi una dintre ele, să-şi amintească una celeilalte!" (Coran 2:282)
De aceea situaţia este una de verificare şi de documentare a drepturilor, ci nu una de judecată. Astfel, versetul indică cele mai bune moduri de documentare şi verificare prin care partenerii din înţelegere pot beneficia de securitate maximă. Acest lucru nu înseamnă că mărturia unei singure femei, sau a unui grup de femei fără cea a unui bărbat nu contează şi nici că trebuie luată în considerare de un judecător din moment ce în jurisdicţie maximul cerut este "dovada".
De-a lungul acestui subiect de gândire, juristul Ibn Al-Qayyim susţine că "dovada" în legislaţia Islamică este mai cuprinzătoare decât mărturia; confirmând că "dovada" este factorul în stabilirea drepturilor, ceea ce face să fie "evidentă" şi, în consecinţă ce trebuie să fie luată în considerare de către judecător.
Judecătorul pronunţă verdictul pe baza dovezilor decisive, chiar dacă este vorba de mărturia unui non-musulman atâta vreme cât acesta îi inspiră încredere.
Aceasta îl conduce pe şeicul Şaltut la concluzia că atunci când mărturiile a două femei sunt considerate precum mărturia unui bărbat, acest lucru nu este din cauza unei slăbiciuni sau a unei deficienţe a intelectului ei.
Versetul, totuşi, a fost astfel exprimat pentru a se adresa normelor acelor timpuri, ce sunt încă aceleaşi pentru majoritatea femeilor. Ele nu sunt prezente la şedinţele de înregistrare a datoriilor sau tranzacţiilor. Faptul că unele femei iau parte la aceste activităţi nu modifică realitatea fundamentală , înclinaţia ei naturală în viaţă spre procreere. Din nou, versetul serveşte ca o îndrumare pentru verificare maximă. În anumite locuri, tendinţa este pentru femeie să facă tranzacţii şi să asiste la scrierea actelor pentru datorii; este dreptul oamenilor de a accepta mărturia unei femei aşa cum o acceptă pe cea a unui bărbat atâta vreme cât au aceeaşi încredere în memoria ambelor sexe.
Şeicul Şaltut încă nu se opreşte aici; el continuă pentru a analiza un caz în care cuvântul bărbaţilor şi femeilor cântăresc la fel: Este o dovadă puternică de egalitate în afirmaţiile Coranului, şi anume că femeia este egală cu bărbatul în tipul mărturiei cunoscută ca jurământul condamnării ( un jurământ în care chiar soţul sau soţia îşi acuză partenerul de adulter şi în care singurul martor este unul dintre ei. (Nota traducătorului.)
" Aceia care le defăimează pe soţiile lor şi nu au martori afară de ei înşişi, fiecare dintre ei trebuie să facă patru mărturii (cu jurământ) pe Allah că el este dintre cei care spun adevărul/ Şi o a cincea (mărturie cu jurământ) ca blestemul lui Allah să cadă asupra lui, dacă el este dintre cei care mint. Însă osânda va fi îndepărtată de la ea, dacă ea face patru mărturii (cu jurământ) pe Allah că el este dintre cei care mint Şi o a cincea (mărturie cu jurământ) ca mânia lui Allah să se abată asupra ei, dacă el este dintre cei care spun adevărul. " (Coran 24:6-9)
Aceasta înseamnă, patru jurăminte ale mărturiei de către bărbatul încheiate prin o invocaţie a distrugerii lui de către Allah dacă minte, iar pedeapsa nu îi va fi aplicată ei dacă şi ea la rândul ei face patru jurăminte ale mărturiei încheiate cu o invocaţie de abatare a blestemului lui Allah asupra ei dacă ea este cea care minte. (Convingeri Islamice şi Codul de Legi, Şeicul Shalt, p.111-112)
