Sheikh Muhammad Ibn Abdul Wahhab - viata si misiunea sa
de Shaikh Abdul Aziz Ibn Abdullah Ibn Baz
- acest articol este bazat pe un discurs al Sheikului Abdul Aziz Ibn Abdullah Ibn Baz despre viata si misiunea imamului Muhammad Ibn Abdul Wahhab. -
(Publicat la Darussalaam)
Imam Muhammad Ibn Abdul Wahhab a fost un mare om, un reformator de frunte si un predicator zelos care a aparut in peninsula arabica in secolul al 12 lea, Hijrah. El a fost educat de catre tatal sau in orasul sau natal, Oyayna, un oras localizat langa Yamama in Najd, la nord vest de orasul Riyadh. El a invatat sa citeasca Qur'anul la o varsta foarte frageda si s-a exersat in studii si invataturi avansate, sub supravegherea tatalui sau, Shaikh Abdul Wahhab Ibn Sulaiman, care era un mare jurisprudent si judecator in Oyayna.
Atingand varsta pubertatii, Sheikhul calatori la Mecca si apoi la Medina pentru a studia la personalitati importante. Dupa care pleca spre Iraq, la Basra, in cautarea stiintei. Acolo si-a pornit misiunea. Acolo a inceput sa cheme oamenii la Tawheed si la Sunnah Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah, fie asupra lui. El a proclamat ca era de datoria fiecarui musulman sa-si urmeze religia strict in concordanta cu Qur'anul si Sunnah. El se angaja in discutii si dezbateri cu invatati devenind astfel renumit. Din aceasta cauza, cativa invatati lipsiti de caracter se aliara impotriva lui si el avu de suferit de pe urma lor multe persecutii si multe alte rele. Asa ca parasi Basra, plecand spre Az-Zubair, apoi spre al-Ahsa, iar in final la Huraymela, unde avu deasemena de suferit din partea acelor netrebnici, pentru ca el poruncea binele si interzicea raul, si ii convingea pe stapanitori sa pedepseasca raufacatorii intr-un mod sever. Astfel ca unii dintre ei atentara chiar la viata lui, insa Allah il salva. El porni apoi spre Oyayna, guvernata de printul Uthman Ibn Muhammad Ibn Muammar, care il primi pe Sheikh cu ospitalitate si ii promise ajutorul sau in chemarea oamenilor la Islam.
Oamenii in Nejd, la acea vreme, traiau in conditii pe care nu le-ar fi putut accepta nici un credincios. Politesimul se raspandise peste tot: oamenii adorau morminte, copaci, stanci, pesteri sau orice persoana care se declara a fi Awliya (sfant). Vrajitoria si prezicerile se raspandisera deasemenea. Cand Sheikhul vazu ca politeismul ii domina pe oameni si ca nimeni nu arata vreo dezaprobare cu privire la asta, si ca nimeni nu era gata sa re-cheme oamenii la Allah, el decise sa ia atitudine , cu rabdare, in acest domeniu. El stia ca nimic nu putea fi obtinut fara jihad, rabdare si suferinta.
Sheikhul continua asadar sa cheme oamenii la calea lui Allah si sa-i ghideze spre evlavie, corectitudine si dragoste pentru cauza lui Allah. Treptat, el deveni renumit in Oyayna si in imprejurimile ei. Oamenii veneau din satele si din regiunile invecinate sa-l intalneasca. El scria deasemena multor invatati, cerandu-le ajutorul si amintindu-le de datoria lor de a ajuta religiei lui Allah si de a lupta impotriva politeismului. Multi invatati din Najd, Mecca, si Medina au acceptat cererea lui, altii insa l-au dezaprobat, reprosandu-i misiunea, condamnandu-l si respingandu-l.
Sheikhul si cei care i se alaturasera se aflau intre doua grupuri de oameni: unul constand din oameni ignoranti, care nu stiau nimic despre Islam si urmau deviatii, inovatii, superstitii, etc. pe care le practicasera si stramosii lor; al doilea grup, de invatati, care raspundeau negativ Sheikhului din invidie si pentru ca le era rushine si frica ca poporul sa le puna integritatea in discutie:" de ce ati tacut in loc sa ne avertizati impotriva a cutare si cutare rau, pana cand a aparut Abdul Wahabb?"
Insa Sheikhul duse toate cu rabdare cautand ajutor la Allah, in toate imprejurarile. El se stradui mult in studierea Qur'anului si in citirea cartilor folositoare. El avea o deosebita pricepere in interpretarea Qur'anului si in explicarea lui. Lucra deasemenea mult pentru studierea vietii Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si a vietii companionilor lui, fie ca Allah sa fie multumit de ei.
Sheikhul se dedica predicarii si predarii. Treptat el se exersa in inlaturarea practica a politeismului, atunci cand isi dadu seama de faptul ca chemarea sa la Islam nu afecta pe nimeni. Intr-una din zile, Sheikhul ii spuse guvernatorului:" Hai sa daramam constructia de deasupra mormantului lui Zaid Ibn al-Khatab, Allah sa fie multumit de el (Zaid Ibn al-Khatab era fratele lui Umar Ibn al-Khattab, Allah sa fie multumit de el, si un martir, care murise in lupta impotriva lui Musailimah Khaddhab in anul 12 Hijrah , el fiind ingropat, iar oamenii construind mai tarziu, o cupola deasupra mormantului lui,). Aceasta este ridicata din deviatie si Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, a interzis construirea de cupole sau de moschei peste morminte. Mai mult, aceasta a distrus credinta oamenilor, prin politeism. Asa ca , mai bine sa o daramam."
Printul fu de acord si mobiliza o armata de sase sute de soldati si porni spre mormant, insotit de Sheikh. Apropiindu-se de mormant, oamenii iesira in apararea acestuia, dar vazandu-l pe print cu armata sa , isi schimbara decizia. Sheikhul dadu ordin de daramare a cupolei. Allah a daramat-o prin mana lui si Alhamdulillah, nu a ramas nici o urma. Acesteia i-au urmat alte cupole , pesteri, copaci, etc. care au fost daramate si distruse. Astfel isi continua Sheikhul misiunea , prin cuvant si fapta, lucru pentru care devenise foarte cunoscut. Ca judecator in Oyayna, el instaura ducerea la indeplinire a pedepselor prevazute pentru crime si adulter.
Intre timp, printul din Al-Ahsa si satele invecinate, se temea de pozitia Sheikhului, pentru ca comiterea raului, jafului, crimei, etc, devenise un lucru obisnuit pentru ei. El scrise Printului Uthman, amenintandu-l si cerandu-i sa-l ucida pe Sheikh. Printul se apropie de acesta spunandu-i "printul nomad mi-a trimis un mesaj sa fac asta si asta. Nu te-as ucide niciodata, insa imi este frica de print si nu sant capabil sa ma lupt cu el. Asa ca ma gandesc ca ar fi mai bine sa pleci." Sheikhul raspunse:" Nu fac decat sa chem oamenii la Islam si la implinirea marturisirii de credinta, ca nu exsita alt Dumnezeu in afara de Allah si ca Muhammad este Trimisul Sau. Oricine se tine strans de Islam, cu tarie si sinceritate, Allah il va ajuta si il va face stapanitor peste tinuturile dusmanilor sai. Iar daca esti rabdator si drept si accepti religia lui Allah, atunci fii bucuros, caci Allah te va ajuta si te proteja de printul nomad si de altii. Allah iti va darui deasemenea putere peste tara si poporul lui." Insa Uthman spuse: "O,Sheikh! Nu putem insa lupta cu el, nici nu putem tine piept asupririi sale." Astfel ca Sheikhul trebui sa paraseasca Oyayna, plecand spre Dareyya, pe jos, pentru ca Uthman nu-i pusese la dispozitie nici macar un mijloc de transport.

ahya.org