O ora credincios o ora ne...? (Felurile credintei)

Din pacate, astazi nu exageram daca spunem cati musulmani, cam tot atatea manifestari ale credintei...(exceptandu-i, fireste din aceasta generalizare pe aceia care cred cu adevarat in ALLAH si urmeaza drumul drept care a fost poruncit de ALLAH, stabilit in Coran si care a fost aplicat de profet *salat* tocmai pentru a ii invata pe oameni cum trebuie sa creada si cum trebuie sa traiasca in conformitate cu credinta lor.)


Pentru ca supusul sa-L venereze, sa se roage doar la ALLAH, toate miscarile lui, viata , plansul, rasul, somnul, trezirea, casatoria, educarea copiilor, a da, a primi, bucuria si tristetea, imbracamintea si toatra viata lui trebuie sa fie pentru ALLAH, acesta este Islamul.
A spus ALLAH in Quran:

„Spune: „Intr-adevar , Rugaciunea mea, acrele mele de devotiune, viata mea si moartea mea ii apartin lui ALLAH , Stapanul lumilor!
El nu are niciun asociat!Astfel mi s-a poruncit si eu sunt primul dintre musulmani!” (Surat Al- An`Am: 162-163)

Aceasta este credinta si acesta este statutul profetului *salat* care a fost descris in Quran , aceasta este calea care ni s-a poruncit s-o urmam.
Islamul este o religie completa.
Din pacate peste musulmani au trecut atatea secole si ei au uitat in acest timp intelegerea totala a islamului, astfel ca am ajuns sa nu vedem islamul decat in anumite perioade, momente sau in anumite locuri.
Religia a ajuns ceva temporar si vedem ca toata lumea se indrepta catre ALLAH in luna Ramadan , se dau milostenii in aceasta luna, oamenii fac Qyam al-Layl si se apropie de cei saraci in aceasta luna.Vedem atunci rabdare si o buna conduita, iar dupa ce Ramadanul se termina, se termina si toate aceste lucruri bune intre oameni , ca si cum intre om si ALLAH ar fi existat o intelegere ca ei sa se roage la El o luna si dupa aceasta sa se termine intelegerea si oamenii isi pot incalca legamantul facut.
Lucrul se intoarce de unde a plecat.
Islamul nu este ceva temporar...acelsi lucru se intampla ca si in Ramadan cand se apropie primele 10 zile ale lunii Dhu`l Hijj, piosenia oamenilor creste la fel, iar apoi oamenii se intorc de unde au plecat.
Oare acesta este Islamul?
Oare aceasta este religia propovaduita de profet *salat*?
Care este diferenta dintre un musulman si un nemusulman daca ei fac asta?
Un englez a spus:
„Noi ne rugam la Dumnezeu o zi pe sapatamana si in restul saptamanii ne rugam la Banca Angliei”.
Insa si unii musulmani sunt la fel, ei nu-L cunosc pe ALLAH decat vinerea si aceasta nu are legatura cu Islamul.
Cand ALLAH a creat omul, l-a creat complet si cand El vrea ceva de la suspusul Sau, la fel, vrea totul.
ALLAH a scos in evidenta in Quran unul dintre lucrurile rusinoase pe care le fac evreii:

”Oare voi credeti numai intr-o parte a Scripturii si respingeti o alta parte?Si care va fi rasplata acelora care fac aceasta dintre voi, decat rusine in aceasta viata , iar in Ziua Invierii sa fie supusi la cele mai cumplite chinuri?ALLAH nu este fara bagare de seama la ce faceti voi” (Surat Al-Baqara: 85)

Si dintre musulmani sunt care fac aceste lucruri, de exemplu cu prilejul unor festivitati, cand omul are o bucurie, vedem un „razboi” impotriva lui ALLAH pentru ca omul iese din porunca Lui si se amesteca femeile cu barbatii si poate ca unii chiar consuma alcool si femeilie isi lasa valul.
Cand cineva se casatoreste daca ii spui ca acest lucru (petrecerea) este haram, ei argumenteaza ca acesta este un motiv de bucurie.
Oare omul trebuie sa lase ce a poruncit ALLAH?
In islam oare nu exista bucurii? Ba da, dar fara a iesi din supunerea fata de ALLAH.
Insa si fara ocazii speciale oamenii pot iesi din supunerea lui ALLAH. De exemplu ei isi petrec timpul in locuri in care nu-I plac lui ALLAH , unde nu trebuie sa mearga si daca le spui :”Cum faceti voi asta?” ei spun: ”Asta este ceva si religia este alt lucru”. Si se poate ca acesti oamnei sa fie dintre cei care se roaga si daca ei stiu ceva de religie , pot zice: ”Nu a zis profetul :”Ora si ora?”
Multa lume spune: o ora pentru placeri si o ora pentru ALLAH.
Aceasta este o lozinca diabolica, toate orle trebuie dedicate lui ALLAH, musulmanii se bucura, se joaca, se bucura de placerile acestei lumi , dar acestea toate pentru placerea lui ALLAH.
A spus profetul:
”Cand sotul se indreapta catre sotia sa , si pentru acest lucru este rasplatit.”
Si unul dintre companioni a intrebat: ”Cum, vine unul pentru placerea sa si este rasplatit?”
„Da”, a raspuns profetul,
„Daca cineva vine si face fapte rele este pedepsit?”
„Da” , au raspuns companionii.
„Atunci si cand face bine este rasplatit”, a spus profetul.
Islamul nu interzice sa manaci ,sa te bucuri, sa te imbraci frumos, sa te plimbi, sa te distrezi, ora dupa ora, dar in conformitate cu ceea ce este permis , fara ca acest lucru
sa-l indeparteze pe musulman de ALLAH si de obligatia lui fata de El.
Referindu-ne la hadisul „ora si ora”.
Oare avea in vedere profetul 1 ora pentru ALLAH si 1 ora pentru seitan authu billahi min a seitan a rajiim?
1 ora pentru rugaciune si 1 ora pentru destrabalare?
Este imposibil ca profetul *salat*sa fi mentionat asa ceva.
Oare ce a vrut sa spuna el prin aceasta vorba?

Inshaa ALLAH va continua.

continuare...


El a fost cel caruia i s-a spus:
”Actele mele de devotiune ii apartin lui ALLAH”.
El glumea, radea, dar in mod islamic, fara minciuna si fara a intarzia de la datoria fata de ALLAH.
Cum sa intelegem noi acest hadis?
Acesta trebuie inteles in conditiile in care a fost spus de profet *salat* si in conjunctura mdeiul in care l-a rostit.

Hanzala Al-Asadyi a iesit de la profet intristat si suparat.
S-a intalnit cu Abu Bakr si acesta l-a intrebat :
„Ce e cu tine Hanzala? De ce te vad asa de ingandurat?”
„O, Abu Bakr, am fost la profet *salat* si ne-a vorbit despre Paradis si despre Foc. Ca si cum noi am vedea Paradisul, acesta ne sporeste credinta si cand noi iesim (n.p de la profet*salat*) si ne intoarcem la treburile lumesti (la familiile noastre), atunci credinta ne scade. Hanzala este dintre ipocriti, a spus acesta despre sine insusi.
Atunci, Abu Bakr a spus:
”Jur ca am acelasi sentiment, hai cu mine la profet*salat*”.
S-au dus impreuna la profet *salat* si i-au povestit cele intamplate.
A spus profetul *salat*:
„O, Hanzala, daca voi ramaneti la acelasi nivel (ca atunci cand sunteti alaturi de mine), acesta este cel mai inalt nivel de credinta; ati ajunge la credinta ingerilor, ingerii ar da mana cu voi, dar credinta este o ora si o ora”, a repetat profetul *salat* de trei ori.

Companionii, ALLAH sa fie multumit de ei toti, aveau grija de inimile lor, fiecaruia ii era teama sa nu fie dintre ipocriti.
Nu era niciunul dintre ei care sa creda ca ar avea o credinta mai puternica decat a lui Jibriil si tuturor le era frica de nifaq (ipocrizie).
In ziua de azi, fiecare dintre noi cu cateva rugaciuni si cateva carti pe care le-am citit incepem sa ne mandrim si credem despre noi insine ca suntem cei mai credinciosi.
Dar credinta unui companion era cat un munte si daca vrem sa comparam credinta noastra cu a lor ar fi ca si o picatura de apa intr-un ocean.

De fiecare data cand omului ii creste credinta, creste si frica pentru credinta lui, omul ajungand ca pentru el , chestiunea credintei sa fie foarte simpla, sa se observe pentru fiecare cuvant, privire, pentru o vaga idee care-i vine in minte.

Fazele credintei
Credinta are trei faze :
1. Crezul
2. Sa te increzi cu adevarat in ceea ce crezi.
3. Crezul prin privire (credinta in ochi).

De exemplu daca eu spun cuiva ca am miere, acea persoana ma va crede (acesta este crezul), cand ii arat , acesta este crezul cu adevarat, iar cand si gusta mierea, acesta este crezul prin privire.
De multe ori oamenii au un crez normal.
Niste lucruri marunte pot face aceasta credinta sa se diminueze , iar altele sa sporeasca.
Omul ajunge sa creada prin convingere.
Asculta Quranul si crede, nu se indoieste de ceea ce este in el, chiar daca mintea sa accepta sau nu.
Cateodata credinta creste la un nivel foarte inalt ca si cum omul ar vedea cu adevarat.
A spus Aly, ALLAH sa fie multumit de el:
„Daca s-ar da la o parte toate perdelele din fata noastra nu ar face altceva dect sa-mi sporeasca credinta ca si cum as vedea Paradisul, Tronul, ca si cum l-as vedea pe ALLAH”.
O treapta superioara a credintei este Ihsan, sa crezi in ALLAH ca si cum l-ai vedea.

continuare...

Islamul este o religie completa, o intelegere totala, nu este un act de adorare periodic, nu depinde de vointa omului si de pofta lui; legatura musulmanului cu ALLAH este una stransa, el nu sta intr-un loc decat daca stie legile lui ALLAH in legatura cu acel loc.
Daca este un loc permis, daca exista acolo o multumire pentru ALLAH, atunci el se misca(va actriona acolo), iar daca este este un lucru haram acolo, un loc rau unde este o nemultumire pentru ALLAH el nu va avea ce sa caute acolo.

Cine este oare conducatorul musulmanilor? Cine este cel care trebuie urmat?
Cu siguranta, profetul Mohammed, insa din pacate astazi musulmanii au mai multi conducatori: foarte multi isi iau drept lideri (idoli, artisiti, fotbalisti si ii copiaza in imbracaminte, in felul in care vorbesc, in comportament, sperand ca vor deveni intr-o zi ca ei, iar acela care va lua pe altcineva drept model in afara de profet *salat*, va fi cu acesta in Ziua de Apoi.

„Ati avut voi in Trimisul lui ALLAH o pilda frumoasa, pentru cel care nadajduieste in ALLAH si in Zua de Apoi si Il pomeneste pe ALLAH mereu”
(Surat Al-`Ahzab:21)

A spus ALLAH:
”O, Muhammad, jur pe Maretia si Puterea Mea, daca inving pe fiecare .......... (lipsa text) si bat la usile mele nu deschid decat celor care sunt in spatele tau”.

LA ILAHA ILA ALLAH- inseamna ca nu ma rog decat la ALLAH , acesta este Unicitatea (tawheed) lui ALLAH cu supusii Sai,
iar
Muhammad rasul ALLAH- inseamna ca nu am alt lider decat pe Muhammad si aceasta este Unicitatea (tawheed) profetului cu musulmanii, cu cei care-l urmeaza si de aceea in istoria in istoria omenirii nu i se cunoaste niciunui alt om bibliografia de la A la Z.
Toata aceasa bibliografie este cunoscuta si memorata de la inceput pana la sfarsit.
Se cunoaste totul despre el: Cum manca, cum bea, cum radea, cum era cand era suparat, cum se comporta in timpul razboaielor, cum se comporta cu vecinii , cu sotiile, cu musulmanii , cu nemusulmanii , cum dormea, absolut totul este stiut despre el, chiar intr-un hadis este consemnat numarul firelor albe din barba sa.

Oare de ce ALLAH a lasat sa se stie toate acestea?
Nu degeaba, ci pentru ca noi sa-l urmam in toate actele lui.
In ceea ce le priveste pe femei, ele au un model exemplar in Aysha, si sotiile profetului*salat*, ALLAH sa fie multumit de ele.
Viata profetului *salat* este o pagina clara pentru toata lumea, nu exista nici macar o zi din viata lui despre care sa nu se stie. Si in toata aceasta viata nu exista nimic nepotrivit sau nefiresc, nici o stricaciune; de aceea este necesar ca musulmanii sa se supuna tuturor poruncilor din Islam.
Insa unele porunci sunt abandonate de multi oameni si spun ca ele sunt ceva formal, ca sunt neimportante.
Unii chiar afirma cu nerusinare ca ca acestea sunt nefolositoare.
Aceasta afirmatie este o proasta educatie si o lipsa de respect fata de Islam.
Acest cuvant spus, ca islamul este o coaja, este o nerusinare pentru ca , coaja este ceva care se arunca in timp ce nicio porunca a lui ALLAH , niciodata in islam nu este ceva de neglijat, exista lucruri mari sau mici, lucruri ce trebuie facute si lucruri care sunt placute a se face.
Mai multi oameni au zis:
”Nu te uita la acea porunca ci uita-te la cel care a dat-o, nu te uita la pacatul mic pe care vrei sa-l faci ci uita-te la maretia celui fata de care gresesti.”
Un pacat in ceea ce priveste un lucru mare este deasemenea mare si in ce priveste un lucru mic, la fel.
Profetul *salat* ne-a interzis sa luam in deradere sau sa neglijam micile pacate, el a spus :
„Feriti-va de pacatele mici."
Credinta este de trei feluri:
1. Statornica- care nici nu urca nici nu coboara, aceasta este credinta ingerilor;
2. Care creste si nu coboara- credinta profetilor;
3. Care urca cand facem faptre bune si coboara cand facem rau, aceasta este credinta oamenilor.

„Un credincios vede pacatul pe care l-a facut ca un munte care ar apasa pe el strivindu-l, iar un ipocrit vede pacatul ca o musculita care s-a asezat pe nasul lui si pe care o alunga cu mana”.
ALLAH a spus in Quran: „Voi le socotiti mici, dar ele sunt mari.”
Omul trebuie sa tina seama de aceste pacate mici.
Companionii considerau ca toate poruncile sunt religie, nu faceau deosebire intre ceea ce era preferabil si ceea ce era placut, ei respectau toate poruncile.
De aceea acest cuvant „coaja” nu s-a folosit pe vremea companionilor, ci este o inventie a zilelor noastre.
Unele femei considera ca baticul este ceva secundar si renunta sa-l poarte spunand ca, credinta este in inima, altii spun ca este de ajuns sa respecti cateva porunci: sa nu furi, sa nu ucizi si poate au chiar grija sa se roage, dar se comporta urat cu sotiile lor si asa mai departe; fiecare ia din o parte din islam si lasa alta, dar intr-adevar islamul a acaparat toate lucrurile, pentru ca omul musulman, trebuie sa fie musulman in toate imprejurarile: la moschee, acasa, la piata, el nu trebuie sa lase nimic din religie.

In islam sunt lucruri obligatorii cum sunt de exemplu cele 5 ragaciuni zilnice, sau sunet-uri cum sunt rugaciunile sunna, lucruri placute a se face (preferabile-nafil) cum este rugaciunea qyam al-layl.
Daca cineva face toate acestea fara a lasa nimic, cand vine seitan si-l ispiteste ce face, le lasa? Va fi imposibil pentru acel om sa-l asculte.
Si seitan, authu billahi min a seitan a rajiim, nu-l ispiteste pe om dintr-o data, la inceput este o privire, apoi un lucru mai mare, este ceea ce in Quran se numeste „Pasii lui seitan” (n.p –lucruri care duc catre rau), el il va indemna intai pe om sa renunte la ceea ce este nafil, apoi la sunna si tot asa.

Un exemplu extraordinar este cel al lui Omar , ALLAH sa fie multumit de el; tocmai isi ingropase fiul, care murise la 18 ani; el era dintre cei mai credinciosi si mai iubiti; cand se intorcea de la inmormantarea propriului fiu pe care-l ingropase ciu mainile lui a vazut doi oameni discutand si unul dintre ei arata celulilalt ceva cu mana stanga, el s-a oprit si i-a spus acelui om sa arate cu dreapta.
"Ce ciudat" a spus celalalt, "...in aceasta situatie mai ai grija de aceste lucruri marunte?”
Chiar daca ALLAH a luat de la un om ceva, acesta trebuie sa porunceasca binele.

Odata profetul *salat* trecea pe langa un om care manca cu mana stanga si i-a spus:
”Mananca cu mana dreapta!”
si acesta a raspuns:”Nu pot.”
Si a zis atunci profetul *salat*:
”Sa nu poti!”
Si acelui om i-a paralizat mana, el n-a mai putut sa-si duca mana la gura, nu i-s-a interzis aceasta decat pentru ca el s-a impotrivit poruncii profetului*salat*.
In islam sunt reguli de baza si ramuri ale religiei, insa nu trebuie facut din aceste ramuri lucruri principale si nici lucrurile de baza ale religiei nu trebuie sa ajunga secundare.
Nu trebuie sa luam o porunca a lui ALLAH decat complet, caci totul este de la ALLAH si totul a venit prin profet *salat* caci aceasta este definitia islamului:
sa te supui lui ALLAH total.

Actele de adorare trebuie sa fie la nivelul cerut de ALLAH, pentru ca El este Cel care ne inzestreaza, ne binecuvanteaza cu toate binefacerile si in mana Lui sunt sufletele noastre. Tot ceea ce detinem este doar de la ALLAH si de aceea toata viata noastra trebuie sa-I apartina lui ALLAH.

Cea mai importanta lectie pe care musulmanul o invata de exemplu din Hajj este supunerea fata de ALLAH.
Aceasta nu este o supunere temporara, urgenta ci este o supunere permanenta, vesnica, este functia vietii si scopul creatiei, este "intrebarea" in legatura cu care vom fi trasi la raspundere in ceea ce priveste faptele noastre.

Problema musulmanilor este ca ei inteleg islamul divizat, ocazional, partial.
De exemplu in luna Ramadan multi dintre musulmani sunt foarte credinciosi, citesc Quran, tin post, dau sadaqa, sau in primele zile ale lunii Dhul Hijj musulmanii depun eforturi, atat pelerinii cat si cei ramasi acasa, insa odata ce eceste zile s-au sfarsit, oamenii se intorc la ceea ce faceau inaintea acestor zile.
Si aceasta este una dintre cele mai gresite conceptii despre islam.
ALLAH a lasat in Coran:

"Roaga-te Stapanului tau pana ce moartea va veni …"

A spus sekhul islamului Ibn Taymmia:
"Cel care doreste fericirea vesnica sa nu abandoneze niciodata adorarea si spunerea (lui ALLAH)"
De aceea aceasta denumire "Abdallah- Rob al lui ALLAH", ar trebui sa faca parte din datele noastre de identitate, pentru ca musulmanul sa nu uite niciodata identitatea care este de fapt scopul vietii sale.

Nu este sufficient sa iubesti islamul, sa citesti, sa te minunezi de perfectiunea lui, sa speri, sa visezi sau sa citesti despre Jennat.
Pentru ca musulmanul sa fie cu adevarat musulman el trebuie sa traiasca mereu in islam, nu doar in Ramadan, aceasta luna este una speciala, in care musulmanul face o pregatire pentru celelalte luni care vin .
Daca musulmanul are dubii si oscileaza in privinta credintei lui, inseamna ca el nu s-a folsit correct de actele de adorare.

Ibn Qayim a spus ceva extreme de pretios:
"O sa gasesti musulmani care se roaga foarte frumos si sunt supusi foarte mult lui ALLAH, nu le pasa de aceasta lume si cu toate acestea ei sunt foarte departe de ALLAH fata de cat de aproape par a fi si aceasta pentru ca acestia nu au atins in inimile lor nimic din actele de adorare.

Rugaciunea, postul, zakatul, hajul au rolul de a umple inima cu dragoste, speranta, teama si multumirea lui ALLAH Subhanna Hua wa Ta`ala.