Sa ne amintim si sa invatam din Hijrah

Este un lucru cel putin eronat sa ne amintim de Hijrah doar la inceputul unui nou an islamic.
Ar trebui ca Hijrah sa fie in inimile musulmanilor in mod constant si fiecare dintre noi sa migreze intotdeauna, chiar in fiecare clipa a propriei existente, catre ceea ce ALLAH iubeste.
Hijrah, emigrarea profetului *salat* de la Mekka la Medina ofera lectii pentru intreaga viata a musulmanului: cum sa traiasca, cum sa se comporte in relatiile cu ceilalti, pe pamantul in care locuieste, cum sa ia decizii, cum sa-si planifice existenta, lucrarile...

LECTIILE PE CARE LE PUTEM INVATA DIN HIJRAH

Hijra este cel mai mare eveniment din istoria islamului si de fapt din istoria omenirii, este momentul care a schimbat cursul istoriei.
Trebuie stiut ca anterior stabilirii acestei date au existat mai multe pareri in privinta caderii de accord asupra unei date care sa marcheze inceputul anului Islamic.
Unii au fost de parere ca aceasta data sa fie data nasterii profetului *salat*, altii data la care a avut loc prima revelatie, altii data mortii profetului .
In timpul lui Omar radiallahu anhu s-a cazut de accord ca aceasta data sa fie data la care a aavut loc migrarea profetului *salat*de la Mekka la Medina si aceasta data 1 Hijra marcheaza inceputul anului Islamic.
Hijrah este o lectie de viata pentru fiecare musulman nu doar pentru istoria comunitatii musulmane.
A spus Aly raa:
"Ma calauzesc pentru ceea ce va veni uitandu-ma in trecut pentru ca acesta se va repeta."

Nu exista niciun lucru care sa se intample fara ca acel lucru sa nu se fi intamplat in trecut. Si aceasta pilda este folositoare pentru a invata istorie.
De aceea studiul migrarii profetului ofera multe lectii.

1. Cea mai mareata, cea care reprezinta inceputul si sfarsitul este aceea ca aceasta credinta nu renaste decat prin sacrificii si credinta trebuie sa fie in inima. Componenta acestei religii, continutul credintei se bazeaza pe sacrificii.

"Si aceia care se sacrifica pentru Noi, ii vom calauzi pe caile Noastre si cu adevarat ALLAH este cu cei care fac bine."
(Surat Al-Ankabut: 69)

Sensul acestui verset este ca cel care vrea binele (in viata de apoi) trebuie sa se sacrifice in aceasta viata si aceasta inseamna renuntarea la placerile ei inselatoare si efemere.
Sacrificiul pe calea lui ALLAH pare prea greu pentru cel care este multumit de viata lumeasca; pentru acesta credinta este un lucru ieftin, lipsit de importanta care nu merita sacrificii, dar acesta este un punct de vedere complet gresit pentru ca in aceasta viata poti sacrifice orice in afara de credinta si religia ta.
Daca omul considera credinta lipsita de importanta, aceasta se va pierde in timp.
A spus profetul *salat*:
"Credinta ta, credinta ta este sangele si carnea ta. Chiar de ai fi taiat sau ars este cel mai scump lucru."
Lectia pe care ne-a oferit-o profetul *salat* prin sacrificiul total pentru credinta sa este foarte importanta. El a sacrificat totul: a parasit locul natal, cel mai drag loc al inimii sale, Mekka, locul in care se afla Ka`aaba, piatra neagra, Zam-Zam, Safa si Marwa, in ciuda faptului ca Mekka cu toate acestea erau parte din inima lui. El a parasit toate aceste locuri dragi si se uita inapoi spre Mekka spunand:
"Jur pe ALLAH ca eu nu stiu un alt loc mai iubit si esti cel mai iubit loc (natal) al inimii mele si daca locuitorii tai nu m-ar fi izgonit nut e paraseam."

Oamenii din nefericire renunta la prima incercare si la prima greutate se leapada de religia lor pierzand si aceasta lume si lumea de apoi.
Cel mai bun exemplu privind sacrificiul pentru religie, dupa cel al profetului *salat* este cel al companionilor ALLAH sa fie multumit de ei.

Cand Suhaib Ar-Rumi a plecat de la Mekka la Medina, locuitorii din Mekka i-au interzis sa paraseasca Mekka si s-au postat in fata sa impiedicandu-l sa iasa din Mekka. Pretinzand ca ar avea probleme el a inceput sa plece si sa vina ca si cum ar fi mers sa-si rezolve necesitatile fiziologice si intr-un astfel de moment, profitand de neglijenta lor a reusit sa fuga.
Realizand ca a disparut, mekkanii au plecat dupa el si cand l-au ajuns, vazandu-i si-a pus o sageata in arc si le-a spus:
"Stiti ca sunt un bun arcas, jur ca nu veti ajunge la mine pana ce nu am sa infig o sageata in fiecare dintre voi. Ce vreti de la mine?"
Ei i-au spus:
"Ai venit in Mekka sarac si acum vrei sa pleci de aici si sa iei cu tine tot ce ai strans?"
El le-a spus:
"Daca va spun unde sunt banii mei ma lasati sa plec?"
"Da" au incuviintat ei.
Suhaib le-a spus si atunci ei au renuntat si l-au lasat sa plece.
In timpul in care el era pe drumul de la Mekka catre Medina s-a revelat versetul:

"Si printre oameni este si cel care isi vinde sufletul cautand multumirea lui ALLAH. Si ALLAH este Rauf cu robii Sai."
(Surat Al-Baqara: 207)

Abu Talha si-a luat sotia si pe fiul sau Salama, i-a pus pe o camila si au plecat catre Medina, dar in drumul lor i-a intampinat familia sotiei sale, Umm Salama si i-au spus:
"Nu avem nimic cu tine, poti pleca, dar unde vrei s-o duci pe fata noastra?"
Familia sotiei sale i-au luat lui Abu Talha nevasta si copilul si atunci neamul sau le-a iesit in cale si le-a spus:
"V-ati luat fata dar copilul nu va lasam sa-l luati."
Fiecare tragea de ei ba intr-o parte ba in alta pana cand umarul copilului s-a dislocat si acest lucru nu l-a impiedicat pe Abu Talha sa plece si sa renunte la emigrare.
Mai tarziu Umm Salama a povestit:
"Am stat un an de zile plangand de dimineata pana seara (durerea despartirii de sot si de fiu) pana cand unora din familia mea li s-a facut mila si au spus:
"Oare nu suntem atat de blanzi cu aceasta sarmana s-o lasam sa plece la sotul si la copilul ei?" si au lasat-o sa plece.
Cel ce doreste aceasta credinta trebuie sa sacrifice banii, timpul, totul…si fiecare musulman ar trebui sa se sacrifice pentru ca religia sa ajunga sa fie cunoscuta si daca nu ne sacrificam, atunci ar trebui sa fim pregatiti s-o facem.

2. Calauza si tovarasul.
Drumul catre ALLAH este un drum lung si chiar inspaimantator si omul nu poate ajunge singur la ALLAH, el trebuie sa fie calauzit si sa aiba un tovaras.
Calauza noastra este profetul , el nu a lasat niciun bine neporuncit si niciun rau neinterzis.
El trebuie sa fie unicul model pe care ar trebui sa-l urmam si singurul mod de viata pe care trebuie sa-l adopte musulmanul. Putem lua de la unii ceva (bun) si sa intelegem din ceea ce este in jurul nostru binele si raul pe care sa le adoptam sau sa le raspingem dar de la profet *salat* trebuie sa luam totul si lui (ca si exemplu de viata) trebuie sa ne supunem intru totul.
Orice drum spre paradis este blocat daca acesta nu este drumul pe care l-a lasat profetul *salat* si catre care el ne-a calauzit.
Omul nu poate trai singur, el trebuie sa aiba prieteni si trebuie sa stie sa si-i aleaga.
A spus profetul :
"Prietenul este ca si tine si fiecare sa se uite cu cine este prieten."

3. Sa ne calauzim dupa cauze, cu credinta in Cel care cauzeaza.

Omul trebuie sa inteleaga ca functia, munca, pozitia de care dispune nu sunt cele care-l hranesc, nu familia este cea care-l apara, omul trebuie sa munceasca, dar Cel care il inzestreaza este ALLAH Subhannahu wa Ta`ala.
Ca si in cazul bolii, omul ia medicamente, dar Cel care te insanatoseste este ALLAH.
Omul trebuie sa inteleaga ca intreaga putere asupra oricarui lucru de care are (sau nu) parte ii apartine lui ALLAH. Si asa cum scrie in Coran, uneori oamenii se incred in altceva si-si pun sperantele in altceva decat in ALLAH, desi acest lucru nu le va putea fi de niciun ajutor.

"Si au luat ei in locul lui ALLAH
alte divinitati pentru a ii ajuta."
(Surat Maryam: 81)

Lectia pe care o putem invata din exemplul profetului *salat*: sa ne calauzim dupa cauze.
Profetul i-a spus lui Abu Bakr sa cumpere doua camile, el s-a invoit cu Ibn Uraik care cunostea bine drumul pe care ei urmau sa-l parcurga pentru a ii insoti cu toate ca acesta era pe vremea aceea necredincios, insa profetul stia ca el este un om cinstit; deasemenea el s-a asigurat ca vor primi mancare si astfel a ales-o pe Asma care era insarcinata si astfel asupra ei nu planau suspiciuni fiind vazuta carand mancare, si totodata a avut grija ca cineva sa le aduca vesti despre ceea ce se intampla in Mekka, aceasta persoana fiind Amr Ibn Huraira, slujitorul lui Abu Bakr, astfel incat acesta stergea urmele Asmei, dormea in pestera si mulgea oile pentru lapte, apoi se intorcea in Mekka necreand astfel suspiciuni.
Desi Medina este situata in stanga Mekkai, profetul *salat* impreuna cu Abu Bakr s-au indreptat in drumul lor in dreapta si au ramas in pestera trei zile. Cu toate acestea necredinciosii care erau pe urmele lor au ajuns la gura pesterii in care cei doi se adaposteau.
Asa cum a spus Omar raa:
"El s-a increzut in ALLAH si El l-a ajutat."

Din aceste intamplari, omul trebuie sa inteleaga ca din cer nu ploua cu aur si argint, el trebuie sa munceasca si sa-si urmareasca scopul propus, luand in calcul cauzele si mai ales increzandu-se in ALLAH.
Deasemenea analizand gandirea strategica cu care a actionat profetul saaws, omul trebuie pentru a-si implini telurile propuse sa gandeasca si sa-si planifice bine modul de actiune.
In conceptia islamica nu exista nimic la voia intamplarii.

4. O alta lectie pe care o avem din Hijrah este modelul casei lui Abu Bakr, o casa al carei model ar trebui sa se regaseasca in toate casele, famililiile musulmane.
Abu Bakr, era stapanul acestei case si el si-a pus toata averea si familia in slujba islamului, cu credinta totala in ALLAH si urmandu-l fara sovaiala pe profet *salat*.
Asma fiica sa, cu toate ca era datorita sarcinii inaintate intr-o situatie delicata a fost un ajutor de baza pentru cei doi asigurandu-le hrana.
Amr Ibn Huraira slujitorul lui Abu Bakr le ducea profetului *salat* si prietenului sau vesti despre ceea ce se intampla dupa plecarea lor in Mekka.
Acesta este un exemplu extraordinar al implicarii tuturor in realizarea scopului propus. In mod similar astazi, fiecare musulman ar trebui sa contribuie la propovaduirea islamului cu atat mai mult cu cat acesta va fi un lucru despre care vom fi intrebati.

Cu toate ca profetul *salat* se stinsese din viata, islamul nu depasise granitele peninsulei arabe, insa cativa ani dupa moartea lui, islamul s-a extins atat de mult incat soarele niciodata soarele nu apunea peste imperiul islamic.
Companionii acestia care au facut ca islamul sa se extinda atat de rapid, cuprinzand tari ca India, China, Egypt, Syria, etc nu aveau nici masini, nu se deplasau nici cu avioane, nu dispuneau de tehnica sofisticata de azi, dar ei au stiut si au inteles obligatia lor de a transmite islamul si au pazit credinta lor.
Primul lucru care trebuie facut in propovaduirea islamului este sa le vorbesti oamenilor despre islam. Asa cum scrie in Coran:

"Si vesteste-i pe cei care sunt cel mai aproape de tine."

Profetul *salat* i-a spus fiicei sale Fatima raa:
"Munceste! Eu nu te pot ajuta cu nimic in fata lui ALLAH."
La fel a procedat cu unchiul sau Hamza, cu matusa sa Safya, astfel ca fiecare a devenit pentru sine si in familia lui, responsabil.