Comportamentul antisocial
Tinerii britanici de astazi considera ca a avea „sindromul comportamentului anti-social” este o un motiv de mandrie. Aceste reguli arbitrare aplicate tinerilor au devenit un accesoriu la moda obligatoriu, o dovada a faptului ca sunt niste rebeli.
Cum s-a intimplat acest lucru?, se intreaba Frank Furedi, reputat profesor de sociologie de la Universitatea din Kent, intr-un articol publicat pe pagina sa de Internet.
Furedi admite faptul ca modul de comportament al tinerilor a fost dintodeauna o sursa de ingrijorari pentru adulti. Insa, arata el, ceva esential s-a schimbat in modul in care societatea adultilor ii percepe pe tineri astazi. Din nefericire, foarte multi adulti britanici s-au indepartat complet de lumea tinerilor. In special batrinii se sint nelinistiti, chiar inspaimintati atunci cind intilnesc grupuri de adolescenti pe strada. Acesta e si motivul pentru care avertismentele Institutului de Cercetare pentru Politici Publice (ICPP) cu privire la efectele comportamentului antisocial al tinerilor a avut o atit de mare rezonanta in societatea britanica, arata Furedi.
ICPP a publicat recent un raport intitulat „Orfanii libertatii: tinerii intr-o lume in schimbare”. Raportul propune subiecte importante, insa interpretarea cauzelor este complet gresita, iar orientarea sa catre politici publice, eronata, este de parare Furedi. In opinia sa, a arata cu degetul catre comportamentul gresit al adolescentilor denota o problema fundamentala: ceea ce e foarte interesant astazi e comportamentul adultilor, si nu al tinerilor.
Ruptura intre generatii, cauzata de politicile pentru protectia copilului
Problema este incapacitatea adultilor de a-si asuma responsabilitatea de a-i ghida si de a socializa cu tinerii, crede Furedi. Barbatii si femeile rareori interactioneaza cu alti copii decit ai lor. Gasesc adesea prea greu sa intervina atunci cind respectivul copil se comporta gresit sau sunt prea confuzi pentru a-i sustine pe cei care au nevoie de ajutor. Cu mult inainte de a deveni adolescenti, copii simt si stiu ca nu vor fi sanctionati de alt adult decit parintii lor.
Astazi, spune Furedi, descurajam si suntem suspiciosi fata de orice forma de solidaritate intre adulti. Declarativ, doar parintele sau profesorul are autoritatea de a-i educa pe copii. Din cauza ruperii relatiilor intre generatii, copii au parte rareori de intalniri constructive cu cei mari. In mod ironic, distrugerea solidaritatii intre adulti, cauzata de imperativul paranoic al politicii de protectie a copilului, conduce la situatia absurda in care comportamentul tinerilor nu este deloc controlat de interventia celor maturi.
ICPP se ingrijoreaza ca tinerii invata mai mult unul de la altul decit de la adulti. In fapt, arata Furedi, e un lucru perfect normal si dezirabil pentru adolescenti sa-si impartaseasca experientele si sa-si creeze separat o cultura comuna. Au tot dreptul sa dea cu piciorul lumii adultilor; iar atita vreme cit adultii sunt dispusi sa interactioneze cu ei, tensiunile intre generatii pot fi creative si dinamice. In schimb, spune profesorul britanic, apelul ICPP la subminarea culturii adolescentilor prin integrarea lor in programe profesioniste ocoleste adevarata problema. Trebuie sa ne descotrosim de irationala politica de protectie a copilului care-i inlatura pe adulti din lumea copiilor, este de parere Furedi.
Adultii care intervin in mod activ ajuta la creare unei lumi in care adolescentii insisi vor privi comportamentul antisocial ca pe un lucru inacceptabil, conchide autorul.
Frank Furedi este profesor de sociologie la Universitatea din Kent, Marea Britanie, fost comunist fervent, in prezent autor constant al articolelor publicate de organizatii de dreapta, precum Institute of Ideas sau Spiked Online. Printre cele mai cunoscute carti semnate de el se numara: „Politica Fricii: dincolo de stanga si de dreapta”, „Parinti paranoici: de ce e mai bine pentru copilul tau sa-i ignori pe specialisti”, „Cultura terapiei”, etc.
http://www.presa-alternativa.ro/?do=view&id=244
