Copii...la televizor????!!! Cat???

Inshaa ALLAH, bunul ALLAH sa o rasplateasca pe surioara care mi-a trimis materialul asta.:give_rose:

Televizorul si personalitatea

Este televiziunea un mijloc de manipulare a maselor, de educare sau pur si simplu cea mai la indemana, comoda si ieftina metoda de relaxare si petrecere a timpului liber? Daca ar fi sa judecam dupa tipul programelor difuzate de cele mai multe televiziuni, am spune ca rolul de educare a scazut dramatic, asta daca nu cumva prin educarea gusturilor se intelege acum promovarea kitschului, a falsului umanitarism, imbracat in diferite spectacole mai mult sau mai putin artistice menite sa stoarca lacrimi si bani si a unor filme de calitate indoielnica, din care pentru acest articol vom retine in special mesajele pe care le transmit.

Sunt intrebari pe care ni le punem frecvent, fac subiectul discutiilor de cafea sau poate ceva mai serioase, intre mame care observa panicate lipsa de implicare a copiilor in viata sociala, lipsa interesului pentru orice alte activitati in afara de privitul la televizor sau navigarea pe internet, incapacitatea lor de a se descurca singuri chiar si in situatii simple de viata. Nu intentionez sa arat cu degetul anumite tipuri de programe, demersul ar fi inutil mai ales ca suntem cu totii constienti de calitatea anumitor programe si cu toate acestea cei mai multi dintre noi continua sa le urmareasca. De ce? Aceasta ar fi una dintre intrebarile la care voi incerca sa ofer raspuns.

Nenumarate studii neuropsihlogice au ---------------strat fara drept de apel ca vizionarea TV afecteaza dezvoltarea si functionarea creierului uman. Sunt afectati copiii, care sunt cu atat mai expusi cu cat sunt in proces de formare, insa si adultii. Un amanunt interesant insa si care ar trebui sa ne puna cel mai tare pe ganduri este acela ca televizorul afecteaza creierul uman indiferent de tipul programului vizionat, de continutul acestuia. Acest lucru se intampla datorita influentei pe care televizorul o are supra activitatii electrice a creierului, care dupa numai cateva minute de vizionare va dobandi o configuratie specifica, in care vor predomina undele de tip alfa si teta, specifice starilor de pasivitate respectiv de somn usor.
Cercetarile de specialitate au ajuns la concluzia ca vizionarea TV afecteaza grav emisfera cerebrala stanga si cortexul prefrontal. Emisfera stanga reprezinta centrul limbajului, este responsabila de rationamentele logice si analitice, ceea ce inseamna ca aceste procese vor fi afectate, persoanele in cauza vor intampina dificultati in construirea frazei, atat in vorbire cat si in scris. Cortexul prefrontal reprezinta sediul introspectiei, al constiintei si controlului emotional, al proceselor mentale superioare. Afectarea lui va avea drept rezultate scaderea capacitatii de concentrare a atentiei, motivatiei si vointei, o crestere a agresivitatii si a pulsiunilor sexuale. Cumularea efectelor va avea drept rezultat o persoana slaba, incapabila sa ia decizii sau sa actioneze in sensul indeplinirii dorintelor sale deoarece ii lipseste vointa necesara intrarii in actiune si motivatia de a o duce la bun sfarsit.

Intr-un important studiu dedicat consecintelor vizionarii TV, intitulat “Efectele micului ecran asupra mintii copilului” realizat in anul 2007 de catre “Asociatia pentru apararea familiei si copilului” se constata ca vizionarea are consecinte dintre cele mai dramatice: agitatie mentala, slabirea capacitatii de concentrare, scaderea memoriei, aparitia starii de pasivitate si a plictiselii, a depresiilor, anxietatii si tulburarilor de personalitate, precum si intensificarea starii de nervozitate. Pe termen lung ea va diminua puternic capacitatea omului de a se implica in propria existenta si detasarea de realitatea vietii cotidiene, scaderea capacitatilor intelectuale si implicit procesele de invatare.

Vizionarea TV a devenit un mod obisnuit de petrecere a timpului liber, expresii de genul “Ma relaxez urmarind un film la televizor” fiind foarte comune. Insa s-a constatat ca persoanele stresate isi agraveaza de fapt starea prin acest obicei, lucru usor de observat printr-o analiza care nici macar nu necesita cunostinte de specialitate. In schimbul acestei activitati se recomanda implicarea in activitati practice, comunicarea cu ceilalti, lectura si plimbari in aer liber.

Creierul este intr-o continua schimbare si cum este firesc este modelat de activitatile si experientele zilnice, de provocarile mentale pe care le intampina, dezvoltandu-se astfel conexiunile neuronale. Aici intevine importanta majora a calitatii programelor de televiziune, deoarece o educatie facuta prin televizor si exagerarea timpul petrecut in fata lui vor inlocui experientele reale cu cele furnizate de vizionarea TV, ceea ce inseamna ca la nivelul creierului se vor forma structuri neuronale ce vor forta cortexul sa raspunda la provocarile realitatii in conformitate cu modele invatate de la TV. Ce se intampla cand aceste modele sunt deficitare?

Ne vom insusi comportamentele de raspuns propuse de aceste modele, care vor deveni o parte din noi. Neuropsihologii explica acest fenomen si prin faptul ca in timpul vizionarii comunicarea dintre cele doua emisfere cerebrale este extrem de redusa si astfel scade capacitatea de constientizare a imaginilor urmarite, care vor fi preluate si interiorizate ca atare, intrucat omul nu va mai avea capacitatea de intelegere si organizare a materialului propus.

Evident ca nu se sustine un punct de vedere extremist in care orice contact cu televizorul sa fie intrerupt. In studiul citat mai sus se arata totodata ca problemele cele mai importante pe care le ridica vizionarea TV sunt de fapt durata si intensitatea experientei vizionarii. Nu trebuie sa permitem ca vizionarea TV sa devina o obisnuinta cotidiana prin repetarea exagerata a acestei activitati, devenind de fapt dependenti de experientele oferite de televizor si incapabili sa le mai facem fata celor reale fara raportarea la cele prezentate pe micul ecran, care de multe ori formeaza obisnuinte daca nu total eronate cel putin neadecvate vietii reale normale.