Depresia la tinerete...

Depresia la tinerete poate duce la Alzheimer la batranete
de S.B. HotNews.ro
Miercuri, 9 aprilie 2008

Persoanele care sufera de depresie in timpul vietii risca sa se imbolnaveasca de Alzheimer la batranete, potrivit medheadlines.com. In revista Neurology a aparut rezultatul unui nou studiu, realizat pe 486 de persoane cu varste cuprinse intre 60 si 90 de ani, care nu au avut in momentul inceperii studiului simptomele specifice dementei. Acesti oameni au fost monitorizati timp de sase ani pentru a vedea daca se imbolnavesc de Alzheimer.

De asemenea, s-a avut in vedere daca persoanele supuse testului au suferit anterior de depresie. 134 din participantii la studiu au suferit cel putin o data de depresie si au avut nevoie de ingrijire medicala.

In perioada de analiza, 33 de persoane s-au imbolnavit de Alzheimer, iar participantii care au suferit de depresie anterior au fost de 2.5 ori mai expusi la aceasta boala decat ceilalti. Riscul a crescut la 4 ori mai mult la persoanele care au suferit de depresie inainte de a implini 60 de ani.

Conducatoarea studiului, Monique M. B. Breteler a cerut realizarea mai multor studii pentru a stabili exact legatura dintre depresie si dementa.

Sob7analla, eu sufar de depresie si atacuri de panica de ceva anisori din pacate :( Am urmat diferite tratamente care nu m-au ajutat pe timp lung , ci doar pe o perioada scurta..cand il termini parca din nou o iei de la capat si tot asa...pana spui ca nu se va mai temina nicioadata!
Este un sentiment foarte urat si risti sa cauzeze si alte probleme ale sanatatii asa cum spunea si Maryam...
Inshalla Ta'ala sa ne fereasca si sa ne dea sanatatea si linistea sufleteasca pe care cu totii ne-o dorim ca sa putem fi in stare de cat mai multe fapte bune si adorari ...Ameen

Sora Sara_h Allah sa te insanatoseasca, nu intra in panica ptr ca nu e obligatoriu sa te imbolnavesti de Alzheimer . Incearca sa faci cateva sedinte de psihoterapie care uuneori sunt mai eficiente decat medicatia. Te imbratisez cu drag si sa auzim curand ca ai scapat de depresie.

:006:
:salam:

Draga mea sora, nu cred ca ai nici depresii, nici atacuri de panica.
Ba mai mult ma scot din pepeni diagnosticele astea abramburistice vorba Sairei:p.
Pana acum cateva zeci de ani nu se stia nici de stress, nici de atacuri...
cred ca omul trebuie sa se autoevalueze teribil de corect, sa fie extrem de lucid si de obiectiv in ceea ce-l priveste, indiferent de cat de bine ar parea ca se incadreaza intr-un diagnostic sau altul.
Ba mai mult, nici ideea de terapie nu pot sa spun ca o imbratisez 100%.
Terapeutul este un om el insusi macinat (poate!) de depresii mult mai mari decat ale pacientilor...cum sa-mi "ghiceasca" sufletul?
Cred ca inainte de doctor, omul trebuie sa-si curete sufletul si mintea, sa se identifice si sa se raporteze corect la probleme.
Cu siguranta vei gasi adapost si liniste, liman si rabdare in rugaciunea ta, in Coran, in stiinta, in pasiuni, in natura.
Eu spun despre mine, desi probabilitatea de a gresi este fffffff mare:D ca orice ar fi exterior, este fara durata, sau de durata infima...totul vine de aici si de aici, cu ajutorul lui ALLAH, fara El, Subhanahu wa Ta'ala n-as fi nimic. Sunt om, nu piatra, desi si pietrele se inmoaie;) si e firesc sa am probleme, sa ma apuce, dar daca nu caut sprijin si nu ma ajut, nimic si nimeni nu poate lucra in locul meu.
Asa cum a spus profetul *salat* : "Leaga-ti camila si increde-te in ALLAH!"
Fac, Inshaa ALLAH si apoi tauakal al ALLAH!!!

Ei, acum sigur ca nu-mi iese de fiecare data, dar sunt sigura ca de prea multa atentie, griji, temeri, s-ar putea sa o iau razna, asa ca exista o alta parte:p unde sunt de pus acele lucruri grave (de fapt neimportante) care ma macina si uite asa, min fadliLLAH TREBUIE sa merg mai departe, atat cat tine de mine. Inshaa ALLAH!

Cred, asadar, ca, cheia este la tine, trebuie doar sa o potrivesti in broasca corecta.;)

Salam alaykom,
surioarele mele dragutze mashallah mashallah jazakallakum khayrum
va multumesc din suflet pt sfaturi, in special cel al Ayshei inshalla voi incerca si acea tactica :D
Am incercat toate caile posibile: medicamente, terapeut, ...etc si acum ma uit la mine uimita ca este asa cum a spus Maryam; nu au efect decat pe moment :o
Cred ca fiecare om are stari nefiresti, insa ale mele au fost de asa natura,pot sa spun ca mi-au afectat foarte mult si sanatatea deoarece le-am lasat si nu am pus piciorul in prag atunci cand am simtit ca ceva este in neregula cu mine, si uite asa trecui 1an ....Insa ma rog si sper inshalla Ta'ala sa ies si din acest cerc cat mai curand.
Inshalla Huda vei auzi curand ca am scapat de aceste probeleme inshallah khayr !
Poate ca mai este vb si de nivelul de credinta, poate ca Imanul meu nu este asa de puternic, stiu parca citisem undeva pe aici o surioara spunea ca in general depresiile le gasim la cei cu Imanul mai "slabutz" sa-i spun...Si m-a pus un pic pe ganduri..Nu este vorba ca noi dam verdicte, dar cred ca cel mai bine Allah Ta'ala te stie cum esti, ceea ce e in sufletul tau si stie cel mai bine ce fel de Iman ai.Nu -i pot spune unui om care sufera de atacuri de panica, depresii....etc ca stii "Tu nu esti un bun credincios ! "
Nu stiu asta-i parerea mea, Allah stie mai bine totul decat toti

:salam:


Sara iubita :give_rose: eu cred ca toti trecem si prin stari in care nu toate sunt roz si psihic mai si obosim dar tot la fel de bine cred ca vindecarea exista,de multe noi o gasim in noi si daca nu suntem in stare cautam sfaturi la cei apropiati sau chiar la un specialist. Acum nah,asta nu inseamna ca daca vorbesc despre ce ma apasa am sa ma si vindec imediat ce am pasit in cabinetul vreunui psihoterapeut. Dar e treaba mai ales de vrut...si inshaAllah vei fi bine :).


Eu multa vreme am crezut ca nu poate exista persoana mai depresiva ca mine :D. Am avut un an greu la un moment dat in viata mea si chiar cred ca daca mai stateam un pic faceam o vizita la psiholog fiindca imi era extreeeeem de greu,cred ca cea mai urata perioada a vietii mele. Dar alhamdulillah a trecut fara tratamente si alte chestii. Nu stiu daca a fost clar depresie. Si asta pentru ca,asa cum spunea si Maryam,trebuie sa ne analizam foarte bine inainte de a ne pune singuri diagnostice. Dar in orice caz,bine nu mi-a fost deloc. Si acum,in prezent,simt uneori ca ma mai apuca nebuniile :D si jelelile dar le indepartez de mine fiindca intotdeauna imi imaginez ca voi ajunge in starea in care am fost atunci,asa ca apoi imi trece. Si asta mi se intampla cel mai adesea cand ma simt singura sau cand mi se pare mie ca am fost neglijata de cineva :p...


Si acum referitor la diagnostice,o prietena care a facut medicina chiar a povestit ca de fiecare data cand invatau despre cate o boala incepeau sa regaseasca la ei simptomele fiecarei boli,incat la un moment dat chiar aveau impresia ca au toate bolile posibile :D

Depresia poate fi un simptom, o stare sau boala , depinde de multi factori. Cea mai noua definitie a depresiei este ,, depresia este o stare temporara pe care o simtim atunci cand ne confruntam cu o situatie problematica si care inceteaza atunci cand gasim solutii acceptate de noi insine la aceasta.,,
Da surioara Maryam , psihoterapeutul nu te poate vindeca el insusi, este cel care iti aprinde lumina ca sa poti vedea drumul, dar nu poate merge in locul clientului pe drumul pe care il lumineaza,

Voi atasa un material care sa va ajute pe cei care aveti depresie sa iesiti cat mai repede din ea.
,, . Terapia cognitiv-comportamentală în depresie
Terapia cognitivă a fost fondată, iniţiată de A.T. Beck, psihanalist ca formaţie, care a cercetat îndeosebi depresia şi a descoperit o serie de factori care nu aveau legătură cu psihanaliza şi tehnicile ei, ci cu un anumit tip de gândire a pacientului. Schimbând gândurile pacientului, se constată o ameliorare afectivă şi comportamentală.
Ideea fundamentală este aceea că starea psihică şi gândurile pot forma un cerc vicios. De exemplu în cadrul depresiei deprimarea conduce la gânduri sumbre şi la amintiri. Aceste gânduri triste fac individul să se simtă deprimat (psihic), iar această deprimare face ca gândurile sale să fie chiar mai sumbre. Terapia cognitiv-comportamentală abordează acest cerc vicios analizând gândurile. În terapia cognitivă metodele sunt de a:
● clarifica exact care este gândul (nu îl lasă să fie doar o convingere vagă);
● caută dovezi pentru şi împotriva afirmaţiei din cadrul gândului;
● caută alte perspective;
● trage o concluzie.
Terapia cognitivă a lui A.T. Beck îşi are izvorul în terapia depresiei, dar ea trebuie înţeleasă mai întâi printr-o suită de alte tulburări psihice şi pleacă de la sisteme de evaluare negativă bazate pe diferite erori de apreciere.
Întrucât aceste sisteme sunt mai mult iraţionale, sunt supuse la trei analize:
● logică
● empirică
● pragmatică
Aceste analize sunt urmate de o terapie combinată.
Într-o primă fază de terapie cognitivă-comportamentală se exersează mobilizarea activităţii şi se încearcă a stăpâni unele sarcini. Cât timp terapeutul le precizează limitele, el explică „gândurile automate” ca de exemplu acelea care presupun că individul aflat la terapie se simte lipsit de valoare. Obiectivul fazei terapiei cognitive este o reatribuire, evaluarea pozitivă a triadei: viitor, mediu, propria persoană.
„Explicaţia modelului cognitiv furnizează o bază pentru tehnicile de utilizat, dar subliniază îndeosebi necesitatea unei colaborări, între terapeut şi client.” (A. Beck, apud V. Perciun, 2001, p. 33).
Această terapie, în mod concret, conţine două dimensiuni aplicative: terapii cognitiv-comporatamentale şi terapii raţional-emotive (pentru a nu le formula prin denominaţia cognitiv-emoţională).
Din perspectiva terapiei comportamentale, “boala este o deprindere greşit dobândită şi persistentă”, remediul fiind decondiţionarea, desensibilizarea sistematică.
Terapia cognitiv-comportamentală se centrează pe problemele prezente, fără a respinge trecutul însă, în concepţia ei, problemele psihice apar în mare măsură datorită unor distorsiuni ale realităţii şi a unor modalităţi ilogice de gândire. Acestea, la rândul lor, au la bază presupuneri si premise eronate, învăţate şi ele pe parcursul dezvoltării pacientului.
Terapeutul ajută clientul să-şi clarifice distorsiunile din gândire şi să înveţe modalităţi mai realiste şi mai raţionale pentru trăirile sale. Modalitatea de depăşire a acestor situaţii constă în a-şi corecta interpretările greşite fie prin recunoaşterea raţionamentului său eronat, fie prin acumularea de noi informaţii despre respectiva situaţie, care pot adera mai mult la realitate şi la logică, fiind astfel mai uşor acceptate. Chiar în viaţa curentă acceptăm uşor, necritic gânduri automate care provoacă boală dacă găsesc un teren prielnic.
Clientul înţelege mai uşor cum boala sa este legată de învăţarea anterioară şi că se poate corecta, că stă în forţa sa să-şi modifice concepţiile greşite. Începem să ne formăm sistemul de convingeri încă din copilărie. Acestea se lovesc de diverse situaţii în funcţie de care situaţia este acceptată sau respinsă. Prin convingerile pe care şi le formează, omul filtrează realitatea de zi cu zi. Ele nu lasă să treacă prin filtru decât acele lucruri care se potrivesc cu convingerile sale.
Problemele psihice pot apărea din cauza unor procese obişnuite: învăţarea greşită, deducţie incorectă, o discriminare inadecvată între realitate şi imaginaţie etc. Prin corectarea acestor concepţii greşite, prin învăţarea modalităţilor adaptative, prin discriminări corespunzătoare şi prin antrenament, clientul îşi depăşeşte dificultăţile psihice.
Terapia cognitiv-comportamentală este destinată să trateze simptome precum: depresia, anxietatea, fobiile, obsesiile, tulburările de alimentaţie şi sexuale.,,

Aceasta este parerea unui reputat psihoterapeut dl Dafinoiu, care mi/a fost profesor .