Luna Rajab si virtutile ei

Postul in luna Rajab

Exista vreo virtute speciala in a posti in timpul lunii Rajab?



Lauda lui Allah

In primul rand:

Luna Rajab e una dintre lunile sfinte despre care Allah spune (traducerea sensurilor):

9:36] Numarul lunilor de la Allah este de douasprezece luni (intr-un an), in Cartea lui Allah, din ziua cand El a fàcut cerurile si pàmantul. Patru dintre ele sunt sfinte (i.e. prima, a saptea, a unsprezecea si a doisprezecea luna din calendarul islamic). Aceasta este religia cea dreapta. Si nu savarsiti in timpul lor nedreptate impotriva sufletelor voastre!

[Al-Tawbah 9:36]

Lunile sfinte sunt: Rajab, Dhu’l-Qa’dah, Dhu’l-Hijjah si Muharram.

Al-Bukhaari (4662) si Muslim (1679) au relatat de la Abu Bakrah (Allah sa fie multumit de el) ca Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) a spus: “Anul este de doisprezece luni, dintre care patru sunt sfinte: trei luni consecutive, Dhu’l-Qa’dah, Dhu’l-Hijjah si Muharram, si Rajab Mudar care este intre Jumaada si Sha’baan.

Aceste luni sunt numite sfinte din doua motive:
1. Pentru ca lupta in timpul lor este interzisa, in afara de cazul cand e initiata de dusmani.
2. Pentru ca incalcarea limitelor legii sfinte in timpul lor este mai grava decat in oricare alte luni.

Asadar, Allah ne-a interzis sa comitem pacate in timpul acestor luni, spunandu-ne (traducerea sensurilor):

“nu savarsiti in timpul lor nedreptate impotriva sufletelor voastre!”

[Al-Tawbah 9:36]


Chiar daca comiterea pacatelor e haraam si e interzisa in timpul acestor luni si oricand altcandva, in timpul acestor luni e interzis mai mult.

Al-Sa’di (Allah sa se indure de el) a spus (p. 373):

In fraza “nu savarsiti in timpul lor nedreptate impotriva sufletelor voastre!”, pronumele poate fi inteles ca referindu-se la cele douasprezece luni. Allah afirma ca le-a facut pe acestea o masura a timpului pentru sclavii Sai, pe care ei o pot folosi pentru a-l adora pe El si pentru a-I multumi lui Allah pentru binecuvantarile Sale, si ele servesc interesului robilor Sai, deci sa ne ferim de la a ne nedreptati noi insine in timpul lor.

Pronumele poate fi inteles si ca referindu-se la cele patru luni sfinte, si prin asta li se interzice lor sa se nedreptateasca pe ei insisi in lunile acestea in particular, la fel cum le este interzis sa faca nedreptati in oricare luna, dar e mai interzis in aceste luni, fiind mai grav in timpul lor decat in altele. Am incheiat citatul.

In al doilea rand:

Cu privire la a posti in luna Rajab, nu exista nici un hadis saheeh care sa indice ca exista vreo virtute speciala in a posti toata sau o parte din aceasta luna.

Ceea ce unii oameni fac, alegand cateva zile din luna Rajab pentru a posti, crezand ca sunt mai buni decat ceilalti, nu are nici o baza in sharee’ah.

Dar exista o relatare de la Profet (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) care indica ca e mustahabb sa postesti in timpul lunilor sacre (si Rajab e una dintre lunile sacre). Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) a spus: Postiti cateva zile in lunile sfinte si nu in altele.” Relatat de Abu Dawood, 2428; clasificat ca fiind da’eef de al-Albaani in Da’eef Abi Dawood.

Chiar daca acest hadis ar fi fost saheeh, acesta indica ca este mustahabb sa postesti in lunile sfinte. Deci daca o persoana posteste in luna Rajab din cauza aceasta, si posteste de asemenea si in celelalte luni sfinte, nu este nimic rau in asta. Dar sa alegi luna Rajab pentru a posti nu e just.

Sheikh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah sa aiba mila de el) a spus:

“Fiecare hadis care mentioneaza postul in luna Rajab si rugaciunea in timpul unor nopti din luna este fals si fabricat.” (din al-Manaar al-Muneef, p. 96)

Al-Haafiz ibn Hajar a spus in Tabyeen al-‘Ajab (p. 11):

“Nu exista niciun hadis saheeh care sa fie considerat dovada a virtutii lunii Rajab sau a postului intregii luni sau a unei parti din ea, sau a petrecerii in rugaciune a unei nopti in particular.”

Sheikh Sayyid Saabiq (Allah sa fie indurator cu el) a spus in Fiqh al-Sunnah (1/282):

“Postul in luna Rajab nu e mai binefacator cu nimic decat postul din oricare alta luna, cu exceptia faptului ca aceasta este una dintre lunile sacre. Nu exista nici o relatare in Sunnah saheeh care sa sugereze ca exista ceva special la postul din aceasta luna.” “Orice a fost relatat referitor la aceasta nu e potrivit de a fi citat ca dovada.”

Sheikh Ibn ‘Uthaymeen (Allah sa aiba mila de el) a fost intrebat despre tinerea postului in a 27-a zi a lunii Rajab (multi oameni cred, in mod eronat, ca aceasta este Lailatul Me'râj - adica noaptea in care a avut loc ascensiunea la cer a Profetului mUhammad SallaAllahu alayhi wasallam, insa nu exista nici o dovada in aceste sens) si despre petrecerea acelei nopti in rugaciune. El a raspuns:

“Postul in a 27-a zi din luna Rajab si petrecerea acelei nopti in rugaciune e o bid’ah (inovatie), si fiecare bid’ah e o ratacire de la calea cea dreapta.”


Majmoo’ Fataawa Ibn ‘Uthaymeen, 20/440.

mai multe informatii intra aici: http://www.turntoislam.com/forum/showthread.php?t=37330

:006:
:salam:

Inshaa ALLAH BUNUL ALLAH sa te rasplateasca in aceasta viata si in viata de apoi.
Imi cer scuze ptr intarziere, am sa postez aici cu voia lui ALLAH o parte din ceea ce am discutat saptamana la conferinta ptr/cu surorile musulmane (exclusiv:D) si Inshaa ALLAH continuarea in curand.

LUNILE SFINTE- RAJAB

ALHAMDULILLAH, Cel care a facut posibil sa patrunda in mintile si-n inimile noastre aceasta idée privind pregatirea pentru luna Ramadan si atragerea atentiei asupra importantei lunii Rajab (si a lunilor sfinte in general), o luna dintre cele patru luni sfinte, a carei semnificatie este adesea neglijata de musulmani, desi ea este o luna de o importanta deosebita, fiind(alaturi de luna Sha`ban) o luna "punte" daca s-ar putea spune asa, intre celelalte luni si luna Ramadan.

Din nefericire practica multor musulmani arata ca acestia nu cunosc, sau cunosc foarte putin despre luna Rajab, fapt ce face ca in aceasta luna sa aiba loc o serie de acte care nu au nimic in comun cu traditia profetului
, constituind doar inovatii perpetuate la nesfarsit.

Pentru inceput, am sa incerc o scurta prezentare a termenului de
"luni sfinte" in dorinta de a se intelege ce inseamna de fapt aceasta sacralitate si la ce se refera ea. Inshaa ALLAH!

Multi oameni care aud poate, pentru prima oara aceasta etichetare a unor luni comparativ cu toate celelalte, probabil ca se vor intreba de ce exista patru luni sfinte si ce face ca ele sa fie diferite de celelalte opt luni ale calendarului/anului islamic.
Superioritatea acestor luni nu este un concept indus de catre un current, de catre o scoala, sau de catre un adept al religiei musulmane, ci este un "decret" divin, o ordine impusa de catre Bunul ALLAH care isi are radacina in Coran:

"Numarul lunilor de la ALLAH este de douasprezece luni, in Cartea lui ALLAH, din ziua cand El a fàcut cerurile si pàmantul. Patru dintre ele sunt sfinte. Aceasta este religia cea dreapta. Si nu savarsiti in timpul lor nedreptate impotriva sufletelor voastre!
Si luptati uniti impotriva politeistilor, intocmai cum lupta ei impotriva voastra!
Si sa stiti ca ALLAH este cu cei care au frica de EL!"
(At-Tawba: 36)

Ceea ce un drept-credincios ar trebui sa aiba in vedere in legatura cu aceste luni ar trebui structurat pe doua mari idei si anume:
- Ce sunt lunile sfinte?
- Ce atitutine trebuie sa am (ca individ) in aceste luni (ar trebui patru luni sa fiu diferit de celelate opt?)

Pentru a intelege ce sunt lunile sfinte si mai ales de ce ele sunt sfinte, ar trebui sa stim ca ALLAH a preferat aceste luni celorlalte, din ratiuni pe care numai El, Marire LUI, le stie, tot la fel cum i-a preferat pe unii oameni altora asa cum sunt spre exemplu: profetii, martirii, aulia- dintre cei "preferati" de ALLAH datorita rolului lor de oameni-simboluri ale umanitatii; la fel cum ALLAH a preferat unele locuri altora, asa cum sunt moscheile; de exemplu moscheea Al-Haram din Mekka sau moscheea profetului Medina, moscheea Al-Aqsa din Palestina sunt locuri unde rugaciunile sunt mult mai "valoroase" decat in oricare alt loc de pe pamant.

Cum spuneam la inceput, din nefericire practicile des intalnite astazi in comunitatile musulmane (fireste, fara a extinde la nivel general aceasta afirmatie) ne arata ca multi musulmani adopta in luna Rajab de exemplu atutudini fara relevanta in Sunna, asa cum este postul optional.
Ibn Hajar a inclus in studiul sau: "Taybeeh Al-Ajab bima warada bi fadl Rajab", aproape toate hadisurile care se refera la luna Rajab.
Ceea ce este extrem de inetresant este ca hadisurile care se refera la meritul deosebit al postului in luna rajab (practica des intalnita intre musulmani si care sta la baza postului voluntar in aceasta luna), au fost clasificate in slabe sau fabricate.
Mai mult decat atat, ceea ce se stie foarte putin si uneori chiar nu se stie, este faptul ca multe dintre practicile legate de luna Rajab isi au radacina in perioada preislamica, cu atat mai mult cu cat luna Rajab are peste optsprezece nume (numele lunilor era dat de catre arabi conform anumitor lucruri legate de jahyilyia si care se petrecusera/petreceau in timpul acestora).
Sacaralitatea acestor patru luni este consfintita de hadisuri autentice; si mai mult, chiar in timpul ultimei predici tinute de profetul in timpul pelerinajului de adio, el a numit aceste luni: trei dintre ele sunt consecutive, ele sunt lunile a unsprezecea (D`hulQiddah) a douaspezecea (D`hul Hijj) si prima luna (Muharram) a anului (calendarului islamic), iar cea de-a patra este luna a saptea a anului islamic: Rajab.
Ceea ce este foarte important de constientizat este ca nu ar trebui sa ne raportam in intelegerea noastra la ceva care sa ne conduca la ideea ca in timpul acestor patru luni ar trebui sa adoptam atitudini diferite fata de normalitatea impusa in restul anului, dorita (spre care tindem) din vietile noastre in timpul celorlalte luni.
Nu ar trebui ca niciun musulman sa considere ca in timpul lunilor sfinte ar trebui sa fie altfel decat intotdeauna.
Ceea ce ar trebui inteles este faptul ca implinirea faptelor rele, a pacatelor in timpul acestor luni are conotatii mult mai grave decat in oricare alt timp, la fel cum implinirea faptelor bune are parte de rasplata mai mare decat in oricare alt timp si ALLAH STIE CEL MAI BINE!

Revenind la luna Rajab, Ibn Hajar a spus citandu-l pe Abu Bakr
At-Tartushi care a spus in Al-Bidah wa Al-Hadis:
" Nu este recomandat sa tii post in luna Rajab daca acest post nu intruneste trei conditii (intentii):
- sa nu tii post crezand ca aceasta este o obligatie si asta sa stea la baza postului tau;
- sa nu tii post crezand ca face parte din Sunna acest lucru;
- sa nu tii post in aceasta luna crezand ca postul acesta este mult mai rasplatit decat in alte luni.
Daca ceva ar fi fost adevarat in legatura cu acest lucru, atunci cu siguranta profetul l-ar fi clarificat."

Mai ales femeile, in multe comunitati musulmane au obiceiul de a vizita mormintele in prima vineri din luna Rajab considerand aceasta fapta plina de virtuti, desi nu exista nimic in sharya care sa recomande aceasta practica.
Ceea ce necesita o profunda cunoastere si ar trebui sa primeze in studiul musulmanilor ar trebui sa fie mai degraba lucruile legate de evenimentele majore care s-au intamplat in acesta luna si care constituie cu siguranta momente extraordinare din istoria islamului, ceea ce ar trezi cu voia lui ALLAH adevarate memento in constiintele
drept- credinciosilor, cu atat mai mult cu cat semnificatia acestora este deosebita, iar lectiile ce decurg din ele abunda de invataturi.
Cele mai importante evenimente care au avut loc in luna Rajab sunt:
- Ysra`a al Miraj;
- Batalia de la Tabuk;
- Eliberarea moscheii al Aqsa.
Dar despre acestea, Inshaa ALLAH, mai tarziu.

Intorcandu-ma la intelesul termenului de "luni sfinte", as vrea sa spun ca acesta este un lucru despre care omul nu ar trebui sa se mire si sa se intrebe prea mult, odata ce lucrurile au devenit evidente in privinta naturii divine, ci doar sa spuna:
LA ILAHA ILA ALLAH! SUBHANNA ALLAH!
Pentru ca noi, oamenii, ne-am obisnuit atat de mult cu "rutina" acestor "normalitati", incat nici timpul si nici viata (parca!) nu ne mai permit sa meditam profund asupra acestor miracole pe care le traim si le consideram parte din firescul vietii desi (subliniez asupra cuvantului miracol!), acestea sunt miracole pe care le ignoram cu toate ca ele ne impresoara continuu, in timp ce noi ne straduim sa cautam miracole in atat de multe alte locuri!

In crearea cerurilor si a pamantului si in schimbarea noptii si a zilei sunt semne pentru cei daruiti cu minte,
Care Il pomenesc pe ALLAH, stand [in picioare], sezand [jos] sau pe o parte si cugeta la facerea cerurilor si a pamantului, [zicand]:
"Doamne, n-ai facut aceasta in desert ! Slava Tie ! Apara-ne pe noi de chinul Focului !
( 'Al-'Imran: 190-191)

:oo6:
Care ar trebui sa fie atitudinea unui drept-credincios in lunile sfinte?
Ar trebui sa devin alta persoana?
Cred ca este imperios sa fie clarificate aceste doua chestiuni pentru o mai buna intelegere si pentru o practica corecta. Inshaa ALLAH!
In primul rand ceea ce ar trebui sa stim, este faptul ca :

1. TREBUIE sa respectam interdictiile impuse de catre ALLAH in Coran.

"Te intreaba despre lunile sfinte si lupta in timpul lor. Spune: "Lupta in ele este mare pacat, dar impiedicarea de la calea lui ALLAH, lepadarea de EL si de Moscheea Al-Haram, precum si alungarea neamului sau din ea sunt si mai mare pacat inaintea lui ALLAH, iar schisma este mai mare pacat decat omorul. [...]" (Al-Baqara: 217)

ALLAH ne-a vestit in Coran unul dintre cele mai importante lucruri care ar trebui stiut si insusit, ca: "lupta este mare pacat=interzisa".
Oare ce fel de lupta? Cu siguranta ca lupta se refera atat la lupta impotriva altora considerati inamicii declarati cat si la savarsirea de nedreptati (atat impotriva altora cat si impotriva propriilor suflete) cu atat mai mult cu cat ALLAH Subhannahu wa Ta`ala a spus:

"Si nu savarsiti in timpul lor nedreptate impotriva sufletelor voastre!" (At-Tawba: 36)

Nu am sa insist asupra termenului de lupta din punct de vedere al confruntarii armate samd si am sa incerc sa ma refer mai mult la alte doua aspecte care tin de "lupta" individuala ("Jihad"-ul propriu) si la "schisma"- Fitnah Inshaa ALLAH!
De aceea cred ca punctul 2 ar trebui sa fie lupta cu seitanul dinauntrul nostru, authu biLLAHI min a seitan a rajiim.

2. Sa luptam impotriva raului care ne inconjoara.

Cred ca un punct de vedere teribil de gresit este acela ca multi oameni il privesc pe acest rau care ne ademeneste permanent ca pe un agresor extern, care actioneaza permanent din afara noastra si nici macar nu-si pun problema ca acest agresor este "ceva", un dominant care salasuieste in propriile suflete.
Odata profetul a spus ca:
"Fiecare om are un seitan (djiin) care il insoteste."
Astfel, exista multi oameni care se bazeaza pe puritatea propriilor suflete ca si cum ar fi detinatorii unui adevar suprem, ca aceasta chiar exista, desi ALLAH a spus in Coran ca El este mai aproape de om decat vana gatului si ca atare, doar ALLAH stie EXACT ceea ce purtam in sufletele noastre.
Asa incat cred ca demersul acestei lupte ar trebui pornit dinauntru in afara si de-abia apoi ca aparare impotriva a ceea ce "ne ataca" din afara noastra. Astfel, cred ca fara o permanenta introspectie si auto curatare a propriului suflet, omul nu va reusi sa devina atat de puternic incat sa se poata apara de raul din afara lui. Exista acele boli ale inimii de care nici macar nu suntem (fereasca ALLAH!) constienti ca le avem si ne consideram buni, drepti, exemplari, doar pentru ca auzim asta in laudele pe care le primim...
Nu intamplator, in pomenirile de dimineata si de seara, exista rugi in care profetul ne-a invatat cum trebuie sa cerem ajutor la ALLAH si Subhanna ALLAH...este din Harul lui ALLAH faptul ca un bun si drept-credincios nu va uita sa spuna: "Caut adapost la ALLAH impotriva raului din propriul meu suflet..." inainte de a cere ajutor si sprijin la ALLAH impotriva raului din afara lui!
In Coran, exista in numeroase versete exemple despre lupta si stradania pe care iblis a jurat ca o va depunde pentru a ii abate pe oameni de la calea cea dreapta...in afara celor drept-credinciosi, robii supusi ai lui ALLAH, asupra carora nu va avea putere. Oare putem sa fim siguri ca suntem in aceasta categorie privind in propriile suflete?
Ar trebui ca un drept-credincios sa fie in expectativa mereu, sa constientizeze iminenta acestui pericol al tentatiilor, al incercarilor, al testelor...si nu ar trebui ca niciunul dintre oameni sa se considere atat de bun incat sa creada despre sine, ca este la adapost de promisiunea facuta de iblis.
Exemplul stramosului nostru Adam nu este unul singular, noi toti avem parte de cuvintele lui ALLAH, stim ce ne-a poruncit, stim ce vrea de la noi, stim si care este consecinta nesupunerii si cu toate astea nu putem jura pe ALLAH ca suntem fara pata.
De aceea Inshaa ALLAH sa cerem ajutor de la ALLAH impotriva acelor caractere rele si urate care il fac pe om sa se departeze de ceea ce este placut lui ALLAH si-l fac sa fie semet, arogant, ingamfat si nerecunoscator lui ALLAH, asa precum a fost iblis, authu biLLAHI min a seitan a rajiim.
Sa nu uitam ca acest rau sta la panda, se cuibareste in sufletele noastre si nu oboseste sa abandoneze aceasta lupta indreptata impotriva oamenilor.
Haideti sa facem un pact cu propriile noastre suflete, sa cerem calauzire de la Bunul ALLAH, adapost impotriva raului si mai mult decat toate astea IERTAREA- de a nu accepta ca suntem uneori pe cai gresite, sa privim cu mai multa atentie criticilor care ni se aduc, incercand sa ne reevaluam starea de fapt.
Inshaa ALLAH sa nu ne semetim considerandu-ne buni, bazandu-ne doar pe faptul ca nu auzim ca suntem "rai".
Nu am sa pretind ca este usoara adoptarea unei astfel de atitudini, insa acesta este adevaratul jihad, aceasta este adevarata lupta cu propriul suflet si da, cu siguranta ca iti trebuie o mare tarie, iti trebuie multa determinare, vointa, poate sa-ti curga multe lacrimi, sa nu dormi multe nopti stand si cautand adevarul, ceea ce esti de fapt, prin cainta sincera la ALLAH...
Inshaa ALLAH sa ne ajute Bunul ALLAH sa realizam ca tot ceea ce posedam: avere, stiinta, frumusete, faima, respectul celorlati nu ni se cuvin datorita exemplarei noastre conduite, nu sunt meritele noastre, ci sunt DARURILE, BINECUVANTARILE SI HARUL LUI ALLAH.
ALHAMDULILLAH caci daca nu ar fi fost acestea, am fi in mare pierdere.

Va continua Inshaa ALLAH!

:006:

3. Sa ne ferim de micile pacate!

Multi musulmani considera ca daca nu au omorat niciun suflet, daca nu beau alcool si nu mananca din cele interzise sunt in ordine in ceea ce priveste apartenenta lor la islam si acesta este un punct de vedere teribil de gresit.
A spus profetul *salat*
"Fiti atenti la micile pacate..."
Avertizarea aceasta ar trebui sa fie in inima fiecarui musulman drept-credincios care se teme sa se abata chiar si cu jumatate de pas de la calea cea dreapta. Cu atat mai mult, acum, in luna Rajab!
Aceasta pozitie, de a sta "in garda" fata de fiecare fapta este o atitudine dorita de catre fiecare dintre noi, dar ea nu se poate realiza fara o stiinta corecta, fara a intelege exact sensul termenilor "Bi`dah"- inovatie, "Shiirk- a-I face asociati lui ALLAH, fara corecta evaluare, fara a avea alaturi pe cei buni, care san e conduca nu catre ceea ce dorim, ci catre ceea ce ALLAH doreste!
Din dorinta de a fi pe placul celorlalti, multi musulmani astazi ignora chiar invataturile profetului , se folosesc de celebra (ne-islamica zicala!) "Scopul scuza mijloacele", desi nu exista nicio dovada in Sunna sau in faptele companionilor ca ei s-ar fi folosit de mijloace care constituie pacate mai mici sau mai mari pentru a obtine scopul dorit.
De aceea, cunoscand gravitatea implinirii unui lucru, teribil de mititel in aceasta luna, mai ales cu buna-stiinta, musulmanii ar trebui sa fie mai atenti si mai circumspecti cu privire la lucrurile indoielnice, la acele mici pacate, la drumurile care conduc catre haram, chiar si marunte fiind, caci asa cum a spus profetul trebuie ca un musulman sa lase ceea ce il face sa se indoiasca pentru ceea ce nu il face sa se indoiasca.
Nu trebuie sa crezi, cum spuneam mai sus, ca daca nu ai savarsit o crima, esti ok, daca il necajesti pe un frate al tau, daca ii faci rau altuia, daca iti atribui foloase si merite necuvenite, daca te folosesti de bunavointa si naivitatea altora, esti mai putin vinovat, aceste fapte sunt tot fapte rele indreptate impotriva altui/altor suflete simai mult, chiar un rau indreptat impotriva propriului tau suflet.
Si daca, constient fiind ca ai facut cate ceva din astea sau altele mai mari sau mai mici, tot te semetesti si gasesti explicatii si sensuri pentru actele tale josnice, tot nu te intorci la ALLAH, caindu-te, sa stii, o, tu, frate/sora ca esti in pericolul de a implini MARI pacate!
Sa te feresti de micile pacate inseamna sa fii atent la ceea ce se petrece in viata ta, la acea fitnah- incercare despre care spuneam mai devreme.
Pentru ca fitnah, asa cum scrie in Coran "este mai rea decat omorul".
Oare ce fel de pacate ai facut daca nu ai trecut asa cum doreste ALLAH de incercarile vietii tale? Mici, mari...?
Sa nu uitam ca incercarile pot fi atat colective (uitati-va la ceea ce se intampla poporului palestinian, la ceea ce li se intampla irakienilor, libanezilor...uitati-va la ceea ce li se intampla emiratezilor, atat de mult lux si atata bogatie, oare nu este aceasta o fitnah?)
Sa tii cu "dintii" de aceasta prevenire pe care ALLAH a lasat-o in Coran, ca fitnah este mai rea decat omorul, inseamna sa stai de straja propriului tau suflet, sa stai de straja faptelor tale, sa iti stapanesti gandurile, faptele, reactiile. Dar oare mai poate omul sa identifice corect fitnah?
Stie oare el, pretinsul drept-credincios musulman ca bogatia ca si saracia fac parte din incercarile vietii? Sau ca frumusetea ca si uratenia, popularitatea ca si a fi un necunoscut, sa fii iubit, ca si sa fii urat de oameni, sa fii in nevoie ca si sa fii dintre cei carora li se cere mereu ajutorul, sa fii intelligent, ca si sa fii un nestiutor, stie oare el musulmanul drept-credincios, stim noi oare, oare stii tu, cel/cea care citesti ca astea si multe altele la care nici nu cugeti fac parte din incercari?
ALLAH sa ne fereasca de incercarile acestei vieti, de incercarile mortii, de incercarile despre care nici prin cap n u ne trece ca sunt testele evlaviei pe care o afisam nestingheriti si mandri.

Aceasta este o scurta privire asupra atitudinii cu care ar fi trebuit sa intram deja in luna Rajab, o luna plina de evenimente marcante in istoria islamului, o luna al carui nume vine de la rajaba- a respecta!

INSHAA ALLAH sa va/ne ajute Bunul ALLAH sa Ii respectati/m poruncile, sa respectati/m traditia profetului , sa ii respectati/m pe cei de langa voi/noi, sa va/ne raspectati/m propriile suflete.






INSHAA ALLAH VA CONTINUA!

Assalamu alaikum wa rahmetullahi wa barakatuhu dragele mele.JazakhAllahu hairan pentru postari inshaAllah si eu eram printre cei care credeau ca postul in aceasta luna este recomandat.inshaAllah continuati va rog.Allah sa fie multumit de voi
aynur