ADEVARUL- Sarcina poate cea mai grea

:006:
:salam:

Prinsi in valtoarea vietii, sa ne fereasca ALLAH ca dragostea sau ura, interesele sau nevoile, fericirea sau tristetea sa deschida poarta raului sa se inchida atat de rau incat sa ne orbeasca mintile, ochii, inimile si sa nu mai vedem adevarul, sa ne eschivam sa-l purtam, sa-l spunem, sa-l recunoastem, sa-l sustinem.

NU EXISTA ALT ADEVAR DECAT ADEVARUL PE CARE ALLAH L-A FACUT ADEVARAT!
NIMIC SI NIMENI NU VA SCHIMBA ASTA VREODATA!

Adevarul este ceea ce ALLAH a lasat, toate obligatiile pe care le-a impus, este responsabilitatea noastra morala, onestitatea, obligatia de a ne tine strans de aceasta "funie" a vietii...

A spus profetul *salat* ca un musulman nu are voie sa minta!
Si adevarul este eticheta drept-credinciosului.
Unul dintre numele lui ALLAH este AL-HAQQ. CEL ADEVARAT! ADEVARUL!
Islamul este adevarat si adevar!
Profetul *salat* a fost trimis cu adevarul!
Coranul este adevar!
Si adevarat este ca in Coran a spus ALLAH: "

"Eu sunt CEL ADEVARAT [AL-HAQQ]! Adevar este ceea ce spun:
Voi umple gheena cu tine si cu toti cei care te-au urmat pe tine*!"
(Surat Sad: 84-85)

*este vorba de seitan authu billahi min a seitan a carui tactica este sa sopteasca oamenilor, sa ii minta, sa ii induca in eroare in privinta adevarului.
Temeti-va sa distorsionati adevarul ca si cum in fata voastra ar fi intrarea in gheena.

A spus ALLAH:

"Noi am propus cerurilor, pamantului si muntilor
sarcina de a purta povara Adevarului, dar ele au refuzat sa o poarte
si le-a fost teama de ea, insa s-a incarcat omul cu ea,
caci el este tare nedrept [fata de sine insusi] si tare nestiutor".
(Surat Al-Ahzab: 72)

Adevarul este ceva incredintat cuiva de incredere pentru a se folosi sau pentru a fi pazit o perioada de timp, pana cand va fi inapoiat proprietarului sau. Adrevarul implica deasemenea ca cel care il acorda il va folosi in concordanta cu voia proprietarului sau si nu altfel.
In acest verset, ALLAH prin Milostenia Sa desavarsita a acordat adevarul cerurilor, pamantului, muntilor si omului; in timp ce primii trei au refuzat sa poarte adevarul, omul a acceptat.
Acest adevar poate fi inteles din urmatorul verset in care ALLAH spune:

"[Este astfel] pentru ca ALLAH sa-i osanadeasca pe fatarnici
si pe fatarnice, pe politeisti si pe politeiste.
Insa ALLAH primeste cainta drept-credinciosilor
si drept-credincioaselor.
ALLAH este Iertator, Indurator [Ghafur, Rahiim]
(Surat Al-Ahzab: 73)

Acest verset arata ca doar omul are capacitatea de a detine aceste atribute ca: ipocrizie, politeism si credinta sincera, iar pedeapsa pentru cel care devine ipocrit sau politeist este o consecinta a neimplinirii toatale a adevarului, in timp ce rasplata pentru cel care devine
drept-credincios este rezultatul pastrarii adevarului.
Altfel fiind spus, aceste atribute sunt in legatura directa cu religiozitatea, astfel ca se poate afirma cu certitudine ca adevarul este in directa legatura cu religia.
Inante de a discerene ce este adevarul mentionat in acest verset, ar trebui sa ne intrebam si sa raspundem la urmatoarele intrebari:
* De ce cerurile, pamantul si muntii au refuzat sa poarte (sa-si asume) acest adevar?
De ce omul a acceptat sa poarte adevarul?*

Raspunsul la ambele intrebari se deduce din versetul 73, notat mai sus. Este evident din acest verset ca doar fiinta umana indeplineste (suporta ) aceasta consecinta a incoretitudinii, a ignorantei si ca doar aceia dintre oameni care sunt corecti si care au stiinta pot detine aceste atribute opuse celorlalte si ca atare, doar fiintele umane sunt pregatite de a purta povara adevarului.
In orice caz, aceasta afirmatie conduce catre o alta intrebare importanta:
* De ce ALLAH Atotstiutorul si Intelepciunea Absoluta a oferit omului adevarul cu toate ca stia ca omul este injust si ignorant?
Raspunsul la aceasta intrebare este ca el a fost oferit omului pentru ca el are capacitatea de a se schimba pe sine in privinta defectelor ca: incorectitudinea, ignoranta; iar lipsa schimbarii este subiectul (cuaza) pedepsei.
Un lucru reiese indubitabil conform acestei "teorii", si anume faptul ca omului i s-a dat sa tina acest adevar pentru ca el era ignorant ca urmare a lipsei de credinta fata de adevar si ca atare fata de sine insusi.
Pentru a intelege mai bine acst lucru, haideti sa ne uitam la versetele in care este desxrisa povestea lui Adam in Paradis:

"Si zis-am Noi:„O, Adam, sãlãsluieste tu împreunã cu soata ta
în aceastã grãdinã! Mâncati din ea pe îndestulate, ori de unde voiti, dar sã nu vã apropiati de acest pom,
pentru ca sã nu fiti dintre cei nedrepti!
(Surat Al-Baqara: 35)

ALLAH l-a avertizat pe Adam sa nu se apropie de un anume copac, pentru ca daca o va face, el va fi nedrept fata de sine. In alt verset, care descrie acceasi prohibitie adjectivul "nedrept" are sensul:

"Atunci am zis Noi:
„O, Adam, acesta vã este vrãjmas tie si sotiei tale
[Fiti cu grijã] sã nu vã scoatã pe voi din Rai si sã fii tu nefericit!"
(Surat TA-HA: 117)

Ceea ce intelegem din aceste versete este ca odata ce Adam s-a apropiat de copac, si-a asumat povara imensa a inceputului incercarilor sale si aceasta este semnificatia "fatashqa" (ca sa nu iti fie greu).
In acelasi mod, acceptarea adevarului implica o enorma responsabilitate de a fi in garda, adica asumarea acestei obligatii de a pazi "amanah" si probabil sensul expresiei "a fost el nedrept, ignorant" din versetul in discutie.
Avand capacitatea de a intelege substratul temei abordate, vom trece la o parte in care acum putem aduce in discutie adevarul propriu fiecaruia dintre noi; propriul adevar.
S-au emis multe opinii de catre oamenii de stiinta in legatura cu "amana"-adevarul si am sa postez cateva dintre ele:

Prima opinie:
Adevarul este credinta in TAWHEED- UNICITATEA LUI ALLAH.
Comentariu: Acest punct de vedere nu poate fi acceptat pentru ca totul Il preamareste pe ALLAH:

Îl preamãresc cele sapte ceruri si pãmântul
si cei care se aflã in ele si nu este nimic care sã nu-L preamãreascã
si sã nu-I aducã laude, însã voi nu pricepeþi preamãrirea lor.
Dar El este Blând, Iertãtor [Halim, Ghafur]."
(Surat Al-`Ysra`a: 44)

Cerurile, pamantul si muntii, totul Il preamareste pe ALLAH Unicul, dar noi nu pricepem preamarirea lor. Asadar, nu are sens pentru ca ele au refuzat sa poarte adevarul.

A doua opinie:
Adevarul "amana" este sa accepti adevarul cu toate detaliile sale.
Comentariu: Deasemenea, nici acest punct de vedere nu poate fi acceptat, pentru ca omul si-a asumat raspunderea. Asa ca, cum a fost el capabil sa aiba caracteristicile ipocriziei si ale politeismului daca el acceptat adevarul cu toate detaliile?

A treia opinie: "Amana" este responsabilitatea de a Il "reprezenta" (sluji) pe ALLAH, astfel ca o persoana care Ii este credincioasa poate atinge perfectiunea si deasemenea poate ordona societatea intr-o ordine perfecta bazata pe unicitate, prin asumarea religiei.
Comentariu: Aceasta explicatie a adevarului este foarte interesanta si are suport in Coran. Adevarul poate fi descris in multe feluri pentru ca cerurile, pamantul si muntii sunt intotdeauna supuse lui ALLAH si astfel nu trebuie sa obtina perfectiunea si sa se perfectioneze. Pe de alta parte, omul are responsabilitatea legala de a se supune lui ALLAH si de a-si perfectiona mediul si a mentine justitia. Omul si-a asumat adevarul pentru ca el are capacitatea de a se perfectiona pe sine si de a obtine un statut mai inalt decat al ingerilor. Tot astfel, omul are capacitatea de a se distruge pe sine, de a ramane nedrept si ignorant, obtinand astfel un statut mai josnic decat al animalelor. Cerurile, pamantul si muntii nu detin aceste potentiale umane. Daca omul nu-si purifica sufletul, el va fi implicit nedrept, ignorant si astfel nu are sens ca el sa accepte si sa detina/poarte adevarul.
Fraza anterioara se deduce din urmatoarele versete:

"Si pe suflet si pe ceea ce l-a plasmuit
Si i-a insuflat lui nelegiuirea sa si evlavia sa!
Izbandeste cel care-l curateste
Si pierdut este cel care-l strica!"
(Surat As-Sams: 7-10)

"Noi l-am creat pe om cu cea mai frumoasa infatisare,
Apoi il intoarcem pe el in locul cel mai de jos, [...]"
(Surat At-Tin: 4-5)

"Si când Stãpânul tãu le-a zis îngerilor:
„Voi sã pun pe pãmânt un înlocuitor [khalifa]",
i-au rãspuns: „Sã pui pe cineva care sã facã
stricãciune pe el si sã pricinuiascã vãrsare de sânge,
când noi Tie îti aducem slavã si pe Tine Te venerãm cu sfintenie?”.
Si a zis: „Eu stiu ceea ce voi nu stiti”.
Si atunci când am spus îngerilor:
“Prosternaþi-vã dinaintea lui Adam!”
Si s-au prosternat ei, în afarã de Iblis,
care nu a voit , s-a semetit si a rãmas printre cei necredinciosi.
(Xurat Al-Baqara: 30 si 34)

"El a zis: „Coborâþi amândoi din el [din Paradis]!
Vã veti fi toti dusmani unul altuia!
Apoi, dacã va mai veni la voi o cãlãuzire din partea Mea,
acela care va urma calea Mea cea dreaptã,
nu va rãtãci si nu va fi nefericit!"
Însã acela care se va îndepãrta de la Pomenirea Mea,
va avea parte de o viaþã grea
si în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb la adunare.
(Surat TA-HA: 123-124)

Concluzii:
Adevarul inseamna prin urmare responsabilitatea de a Il reprezenta pe ALLAH pe pamant si de a Ii arata calitatile (de a I le respecta). Doar fiinta umana si-a asumat adevarul avand capacitatea de a atinge perfectiunea si de se perfectiona (pe sine si ceea ce o inconjoara) . Problema este, daca doar omul este singura creatura care a acceptat adevarul de ce ALLAH spune ca el este nedrept si ignorant?
Raspunsul este foarte logic. Daca suntem de acord ca omul are capacitatea de atinge perfectiunea, atunci cum san u poata fi el nedrept si ignorant prin natura sa, daca posibilitatea exista?
Asta arata ca doar fiinta umana este gata sa poarte povara acestui adevar si sa accepte consecinta de a nu pastra adevarul ca atare.
In versetul in discutie, refuzarea purtarii adevarului este prin urmare expresia incapacitatii de perfectionare, in timp ce acceptarea adevarului este expresia capacitatii de perfectionare.
In tafseer al-Mizan, Allamah Tabatabai, a spus ca adevarul este in sensul de “wilayah” , o favoare, un dar special acordat omenirii care implica responsabilitatea enorma de a fi in expectativa in privinta lui si de a il pazi (cu strasnicie). Mai mult, acceptarea acestei wilayah, face ca fiintele umane sa aiba atat responsabilitatea faptelor proprii cat si superioritate peste toate celelalte creatii din lume.
Aceasta binecuvantare divina wilayah, le permite oamenilor sa organizeze societatea in concordanta cu intelegerea superioritatii religiei.


Ar trebui ca sa cum spunea atat de frumos cineva, mai demult sa reinoim sahada in mod CONSTANT, concret, cu taqwa si fapte bune, sa ne mustram sufletele si sa reinoim aceasta sahada (in fiecare clipa) constientizand ca sahada implica DOAR adevarul SPUS, TRAIT, PROPOVADUIT, MEREU!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!