Ispasirea pacatelor

Assalamu 3alaykum wa ra7matu Allahi wa barakatuhu

Mukafirat al thonoub sau takfeer alchadaya - cu alte cuvinte ceea ce ne ajuta sa ne ispasim pacatele. Fara indoiala, noi oamenii, prin natura noastra umana, sintem pacatosi, pur si simplu pentru ca sintem slabi. Fiecare dintre noi are un punct slab pe care Shaitan il utilizeaza. Iar Allahu Subhanu Wa Ta’ala, Care ne-a creat si cunoaste aceste puncte slabe, ne-a oferit, de asemenea, o serie de alternative si optiuni la care putem recurge pentru a compensa sau a ispasi pacatele pe care le comitem. Deci noi, musulmanii, nu trebuie sa disperam si sa ne pierdem speranta dupa ce pacatuim. Pentru ca, daca incepem sa simtim disperare si ne pierdem speranta, vom pacatui in continuare si nu ne vom intoarce niciodata fata catre Allah Subhanu Wa Ta’ala.

In fiecare noapte Allah Subhanu Wa Ta’ala coboara intr-o maniera conforma maretiei Sale si intreaba ‘Este cineva care se caieste ?’, ‘Este cineva care are nevoie de ajutor ?’. Iar acest lucru se intimpla in fiecare noapte, Stapinul Suprem Insusi coboara in fiecare noapte, in ultima treime a noptii si pune aceste intrebari.

Iar noi, musulmanii, fara nici o indoiala, stim ca vom parasi intr-o zi aceasta lume, si fiecare fiinta umana va pleca din viata lumeasca. Moartea e ceva inevitabil, nimeni nu se poate sustrage, indiferent cit de mult ar trai. Si stim ca Profetul Muhammad (SallaAllahu alaihi wa sallam) a spus in cadrul unei relatari autentice ‘Media de viata a oamenilor din comunitatea mea este in jur de 60-70 de ani’. Deci aceasta e media, dar multi oameni mor inainte de a ajunge la aceste virste.

Deci intr-o zi vom parasi aceasta lume, fie ca ne place sau nu. Asa ca ar fi bine sa facem ceva, astfel incit Allah Subhanu Wa Ta’ala sa fie multumit de noi atunci cind Il vom intilni. Daca ne pierdem timpul si ne neglijam obligatiile, atunci acesta este momentul sa ne trezim si sa incercam sa compensam ceea ce am pierdut in anii trecuti.

Allah Subhanu Wa Ta’ala ne spune in Qu’ran (traducerea sensurilor): „Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veti primi [intreaga] voastra rasplata in Ziua Invierii! Cel care va fi indepartat de Foc si adus in Rai va fi izbinditor. Viata aceasta nu este decit placere amagitoare”. (Qu’ran, traducerea sensurilor, Soorah Al-Imran, aya 185 – 3:185)

Si sa stiti, frati si surori, nu este deloc usor momentul mortii! Profetul Muhammad (Sallaallahu alayhi wasallam) a spus: cea mai mica treapta a durerii pe care o simtim cind sufletul paraseste trupul este ca si cum am fi taiati cu sabia! Imaginati-va ca sinteti taiati cu sabia in bucatele mici… Si aceasta este cel mai mic grad al durerii atunci cidn sufletul paraseste trupul, deci cel mai mic, nu cel mai mare! Fiecare fiinta umana va trece prin aceasta, nimeni nu se poate sustrage. Fiecare va cunoste moartea, si doar in ziua reinvierii isi va primi recompensa. Si oricine e salvat din focul iadului – imaginati-va ca este apropae de foc si ingerii ii spun ‘Nu, tu nu esti destinat acestui loc!’ si va fi trimis in Jannah – ce fericire, a trecut testul, a reusit! Viata aceasta lumeasca nu inseamna nimic, este ca un vis.

De asemenea, Allah Subhanu Wa Ta’ala spune, in Soorah Al-Anbiya’ (traducerea sensurilor): ’In Ziua Invierii, Noi vom pune balanta dreapta si nici un suflet nu va fi urgisit citusi de putin. Si de ar fi ceva, chiar si numai cit greutatea unui bob de mustar, Noi il vom aduce. Si Noi suntem indeajuns ca socotitori”. (Qu’ran, traducerea sensurilor, Soorah Al-Anbiya’, aya 47 – 21:47)

Aceasta este dreptatea, dreptatea divina a lui Allah Subhanu Wa Ta’ala. Allah ne spune ca Va pune balanta dreapta in ziua judecatii, iar dupa cintarire, daca faptele bune cintaresc mai mult decit cele rele, persoana respectiva merge in Jannah. Daca faptele rele cintaresc mai mult decit cele bune, va merge in iad… Iar in cazul celor ale caror fapte bune si fapte rele se afla la egalitate, ei vor fi dusi in Al Sirat - o zona tampon intre focul iadului si Jannah. Iar apoi, prin mila lui Allah Subhanu Wa Ta’ala, cei care se afla in aceasta zona vor primi Jannah.

Deci Allah Subhanu Wa Ta’ala ne spune tuturor sa ne citim cartea noi insine, chiar azi, acum! Cititi-va singuri cartea, azi! Voi sinteti cei care trebuie sa va puneti intrebarea, sa va cercetati singuri faptele, pentru ca veti fi intrebati ‘este ceva in aceasta carte, ceva ce voi sa nu fi facut’ – si bineinteles ca nu veti gasi nimic care sa nu fi facut. Necredinciosii vor spune ‘Aceasta carte e uimitoare, contine tot ceea ce am facut’. Chiar si lucrurile pe care oamenii le-au uitat demult, ca le-ar fi facut, se regasesc acolo. Iar Allah nu este nedrept cu cineva!

Unii sint de parere ca vom primi un tratament egal, insa nu este asa. Doar Allah Subhanu Wa Ta’ala ne spune: ‘Dar oare cel care crede este asemenea cu cel nelegiuit? Nu, ei nu sunt deopotriva!’ (Qu’ran, traducerea sensurilor, Soorah As-Sajda, aya 18 – 32:18)

Nu, nu sint egali. Cel care este ascultator si se teme de Allah Subhanu Wa Ta’ala, si se poarta asa cum ar trebui sa se comporte orice musulman nu este la fel ca si acela care duce o viata plina de rautati si rebeliune. In concluzie, judecata din acea zi va fi una dreapta si fiecare va primi ceea ce merita. Insa Allah Subhanu Wa Ta’ala nu vrea ca noi sa disperam si sa ne pierdem speranta: Allah Subhanu Wa Ta’ala ne spune in Qu’ran (traducerea sensurilor): ‚Spune: “O, voi robii Mei, care ati intrecut masura in defavoarea voastra, nu deznadajduiti in privinta indurarii lui Allah!" Allah iarta toate pacatele. El este Iertator, Indurator [Al-Ghafur, Ar-Rahim] (Qu’ran, traducerea sensurilor, Soorah Az-Zumar, aya 53 – 39:53)

Aceasta este o veste buna de la Allah Subhanu Wa Ta’ala. Cine se caieste sincer si isi intoarce fata catre Allah Subhanu Wa Ta’ala va fi iertat, in infinita bunatate a Lui Allah Subhanu Wa Ta’ala. Cei care persista pe calea gresita nu isi fac rau decit lor insisi, nu fac rau nimanui altcuiva. Chiar si pentru acele persoane, care au intrecut limitele si au comis toate pacatele imaginabile exista speranta. Insa Shaitan ii face sa isi piarda speranta, soptindu-le ‘De-acum mergi in iad, nu mai ai ce face’ – si ii sopteste acest lucru pentru a-l face pe om sa dispere, sa isi spuna ‘sa ma mai distrez cit inca pot, pentru ca stiu prea bine ce ma asteapta la final’.

Vedeti cit de bun este Allah Subhanu Wa Ta’ala, ne spune sa nu disperam si sa nu ne pierdem speranta, bunatatea si mila Lui sint mai puternice decit minia. Allah Subhanu Wa Ta’ala le spune oamenilor ca orice ar fi facut, atita vreme cit se intoarc catre Allah le va fi acceptata cainta. Deci nu cedati niciodata soaptelor lui Shaitan, pentru ca Allah Subhanu Wa Ta’ala ni se adreseaza in aceasta soorah spunind “O, voi robii Mei’ – ce onoare pentru noi, oamenii, Allah Subhanu Wa Ta’ala este stapinul nostru si noi sintem robii lui.

Daca nu ne supunem numai lui Allah Subhanu Wa Ta’ala, ne vom supune altcuiva: de exemplu serviciului, vom pleca de la munca la 12 noaptea ca sa terminam ce avem de facut. Deci trebuie sa ne supunem numai lui Allah Subhanu Wa Ta’ala! Fotbalistii sint sclavi – apartin unei echipe, sint vinduti, se face schimb cu ei… Fotomodelele sint sclave – vor sa ajunga ‘staruri’, iar in drumul lor spre celebritate nu au putere de decizie nici macar atunci cind este vorba despre programul propriu de alimentatie, dieta lor este controlata! Imaginati-va – nu au voie sa manince ceea ce le place din teama de a nu se ingrasa, iar corpurile lor vor fi afectate. Bunurile lor sint picioarele, fata, orice parte a corpului, iar multe dintre fotomodele se duc sa si le asigure pe la companii de asigurari… pentru ca nu au nimic mai pretios, cred ele! Subhan Allah! Deci adevarata libertate este cea de a fi rob al lui Allah Subhanu Wa Ta’ala! Daca nu ne supunem numai lui Allah Subhanu Wa Ta’ala vom ajunge sa fim sclavii banilor, sa veneram dolarul, lira, dinarul etc…

Deci atunci cind Allah Subhanu Wa Ta’ala ne atribuie Lui Insusi numindu-ne ‘O, voi robii Mei” ne aduce o imensa onoare!!! Ni se adreseaza cu cuvinte atit de frumoase, noua, pacatosilor!

Pe vremea lui Moise (alayhi salam) era o seceta apriga; oamenii au iesit sa se roage pentru ploaie, erau 70.000 de oameni care venisera in acel loc cu totii, erau barbati, femei, copii, chiar si animale. Ei se rugau, dar nu a cazut nici o picatura de ploaie. Profetul Musa (alayhi salam), s-a rugat : „O, Stapan al meu, ti-am cerut apa si nu ne-ai dat”.
Atunci a spus Allah Subhanu Wa Ta’ala: „O, Musa, intre voi este un barbat care face numai pacate de 40 de ani, cere-i sa iasa dintre voi ca sa pogor asupra voastra ploaia”.

A spus atunci Musa (alayhi salam): „Doamne, sunt foarte multi oameni, cum sa fiu auzit de toti acestia?”
Si i-a spus ALLAH Subhanu Wa Ta’ala: „Tu nu trebuie decat sa spui cu voce tare si Noi vom face sa auda toata lumea”.
A iesit atunci Musa (alayhi salam) in fata oamenilor si a spus cu voce tare: „O, tu, pacatosule, cel care de 40 de ani pacatuiesti, iesi dintre noi, doar din cauza pacatelor tale ni s-a interzis noua ploaia”.
Acel pacatos a inceput sa se uite in jurul lui sa vada daca pleaca cineva si n-a vazut pe nimeni si si-a dat seama ca despre el era vorba si atunci a inceput sa se caiasca, sa planga si atunci a inceput sa ploua.
Moise (alayhi salam) i-a spus lui ALLAH Subhanu Wa Ta’ala: „O, Stapine, nimeni nu a marturisit, si ai pogorit asupra noastra ploaia desi pacatosul n-a iesit”.
Si a spus ALLAH: ‘V-am trimis ploaia pentru ca cel din cauza caruia v-am interzis-o s-a cait”.
Si a spus Musa (alayhi salam): „Cine este cel care s-a cait cu adevarat, arata-mi-l pe cel datorita caruia ne-ai dat noua ploaia”.
Si i-a raspuns ALLAH: „L-am acoperit de voi cand el era pacatos si vreti voi sa vi-l arat acum, cind el s-a cait?”.

Deci pacatosul s-a cait sincer, i-a cerut lui Allah sa fie iertat si ca pacatele lui sa fie ascunse, iar Allah Subhanu Wa Ta’ala l-a iertat!

Subhan Allah! De aceea cainta in Islam e ceva intre oameni si Allah Subhanu Wa Ta’ala. Noi, musulmanii, nu mergem sa ne confesam pacatele noastre altor oameni, acest lucru este haraam in Islam. Nu va lasati influentati de culturile occidentale, mai ales de sectele crestine. Noi musulmanii nu trebuie sa povestim pacatele noastre unei fiinte umane, sperind in iertare sau in usurarea poverii. In Islam acesta este un pacat, este haraam, nu facem confesiuni nimanui, nici unei fiinte umane. Cum sa marturisim oamenilor secretele noastre si facem confesiuni, dupa ce Allah le-a ascuns! Profetul Muhammad, SallaAllahu alayhi wasallam, a spus ca acela care marturiseste secretele si pacatele sale, dupa ce Allah le-a ascuns de altii, nu va mirosi parfumul Paradisului!

Nu marturisim pacatele in fata nimanui de pe acest pamint, sintem musulmani, nu crestini! Numai crestinii merg la preot si spun ‘Paaarinte, am facut asta, asta si asta’ – si trebuie sa spuna tot, fara a ascunde ceva, pentru ca ei considera ca preotul are puterea sa le ierte toate pacatele pe care le-au dezvaluit, cu conditia sa fie marturisite in totalitate… Trebuie expus tot trecutul pacatos, daca nu sint marturisite toate, nu se beneficiaza de iertare… Si apoi preotul spune, la sfirsitul confesiunii ‘Ridica-te, nu mai pacatui de acum inainte, pentru ca pacatele ti-au fost iertate’. Atit de simplu ! Frumos, nu, poti sa faci ce vrei si dupa aceea te duci la preot si esti iertat…

Noi, musulmanii stim ce ne-a spus Allah Subhanu Wa Ta’ala in Qu’ran (traducerea sensurilor), adresindu-Se pacatosilor: ‚Spune: “O, voi robii Mei, care ati intrecut masura in defavoarea voastra, nu deznadajduiti in privinta indurarii lui Allah!" Allah iarta toate pacatele. El este Iertator, Indurator [Al-Ghafur, Ar-Rahim]” (Qu’ran, traducerea sensurilor, Soorah Az-Zumar, aya 53 – 39:53)

Profetul Muhammad (Sallaallahu alayhi wasallam) a spus intr-un hadeeth saheeh Muslim, definind pacatul (in limba araba – pacat=thanb; pacate=thounoub): ‘Pietatea este buna moralitate, iar pacatul este cel care produce tulburare in interiorul sufletului vostru si nu v-ar placea ca el sa fie cunoscut de altii’! Asa este, nu vrem sa stie nimeni ceva despre pacatele pe care le comitem, si nici nu vrem sa fim vazuti de cineva in momentul in care le comitem! Pentru a sti daca un lucru e pacat sau nu, trebuie doar sa ne consultam inimile, pentru ca vom sti daca e ceva gresit: sa ne intrebam – ne-ar placea sa stie cineva despre acest lucru? Eeman-ul nostru este slab, citeodata stim ca anumite lucruri sint haraam, si totusi le facem. Unul dintre invatati spunea ca pina si pisicile stiu ce este permis si ce nu: daca taiem o bucata de carne si chemam pisica si ii oferim o bucatica, o va minca pe loc, linga noi. Dar daca pisica fura bucata de carne, deci nu i-a fost oferita, va fugi repede si o va consuma in alta parte, stiind ca face ceva gresit.

Allah Subhanu Wa Ta’ala este blind si milostiv, insa de asemenea El este sever cind este vorba de pedeapsa. Asa ca nu trebuie sa tratam pacatele cu superficialitate. Oricine face bine cit un graunte de mustar – de exemplu vedem o bucata de sticla pe jos, pe strada, si o ridicam si o aruncam la un cos de gunoi, este un gest pe care il facem cu usurinta – dar e o fapta buna, placuta in fata Lui Allah Subhanu Wa Ta’ala. Deci faptele bune se pot face face foarte usor, nici nu e nevoie sa intreprindem prea mult efort.

Sa ne amintim de hadeeth-ul cu prostituata care i-a dat apa unui ciine insetat, iar Allah Subhanu Wa Ta’ala i-a iertat pacatele. Relatat de Abu Huraira : Mesagerul lui Allah Sallaallahu alayhi wasallam a spus: "O prostituata a fost iertata de Allah pentru ca, trecind pe langa un caine obosit aflat in preajma unui put si vazand ca acest caine era aproape sa moara de sete, si-a scos un pantof pe care l-a legat cu valul de pe cap si a scos niste apa din fintina. Asa ca Allah i-a iertat pacatele datorita acestei fapte bune". (Hadeeth Al-Bukhari)

Faceti tot ce puteti pentru a aduna fapte bune, oricit ar parea de mici si marunte, Allah Subhanu Wa Ta’ala Le vede. Deci nu minimalizati oportunitatile de a face fapte bune. Pur si simplu - zimbetul unui frate catre alt frate atunci cind se intilnesc, sau zimbetul unei surori catre o alta sora cu care se intilneste – si acestea sint fapte bune, sint acte de caritate (sadaka). Trebuie doar sa ne miscam buzele si primi hassanat pentru asta! A nu se confunda cu a zimbi atunci cind intilnim pe cineva de sex opus – aceasta nu e fapta buna, nu mai e sadaka, ci este pacat.

Asa ca oricine face o fapta buna, oricit ar parea de mica, va primi rasplata pentru aceasta, Allah Subhanu Wa Ta’ala va vedea acel lucru bun, oricit de insignifiant ar parea pentru noi. Si e valabila si reciproca, orice fapta rea – cit de mica – va fi vazuta si luata in consideratie. Allah Subhanu Wa Ta’ala multiplica faptele bune. Faptele rele ramin la numarul lor, iar cele bune sint multiplicate de 7, apoi de 10, in cele din urma rezulta de 700 de ori.

In Qu’ran Kareem Allah Subhanu Wa Ta’ala ne spune (traducerea sensurilor): "Dar oare cel care crede este asemenea cu cel nelegiuit? Nu, ei nu sunt deopotriva! In ce-i priveste pe aceia care cred si savirsesc fapte bune, ei vor avea parte de gradinile Salasului ca rasplata pentru ceea ce au savirsit. In ce-i priveste pe aceia care sunt nelegiuiti, salasul lor va fi Focul si ori de cite ori vor incerca sa iasa din el, vor fi impinsi inapoi in el si li se va zice lor: “Gustati chinul Focului, pe care voi ati tagaduit-o!” (Qu’ran, traducerea sensurilor, Soorah As-Sajda, ayat 18-20 – 32:18-20)

Cel credincios nu este la fel ca un pacatos. Exista o secta devianta, numita Al Murji’ah, care sustine ca eeman-ul se regaseste in inima, nu e necesara intreprinderea vreunei actiuni, acestea nefacind parte din eeman. Deci ei sustin ca eeman-ul pacatosului este la fel cu eeman-ul lui Abu Bakr, de exemplu. Insa Allah Subhanu Wa Ta’ala ne spune (traducerea sensurilor): ‚Dar oare cel care crede este asemenea cu cel nelegiuit? […]In ce-i priveste pe aceia care sunt nelegiuiti, salasul lor va fi Focul si ori de cite ori vor incerca sa iasa din el, vor fi impinsi inapoi in el si li se va zice lor: “Gustati chinul Focului, pe care voi ati tagaduit-o!”. Deci pacatosii nu s-au gindit la focul iadului in vemea cit traiau aceasta existenta lumeasca si in viata vesnica vor plati consecintele nechibzuintei lor.

Intotdeauna, credinciosul zboara, catre Allah Subhanu Wa Ta’ala, purtat de cele doua aripi… Cum se numesc aceste doua aripi? SPERANTA si FRICA! Ele trebuie mentinute in perfect echilibru: daca ne bazam numai pe speranta, si ridicam numai acea aripa, ajungem sa comitem pacate… dar daca coborim acea aripa si o inaltam pe cea a fricii, ne echilibram, pentru ca ne vom gindi de doua ori inainte sa pacatuim. Astfel trebuie sa le echilibram, pentru a zbura catre viata vesnica.

Iar in ceea ce-l priveste pe musulmanul aflat pe patul de moarte – care dintre aripi ar trebui sa fie dominanta? Cea a sperantei sau ce a fricii? Raspunsul este: NUMAI aripa sperantei. Uitati de pacatele voastre in acel moment! Nu va amintiti de ele. Ginditi-va doar la mila Lui Allah Subhanu Wa Ta’ala. De aceea, cei prezenti linga patul de moarte al unui musulman trebuie sa ii vorbeasca numai despre faptele bune pe care le-a facut, nu despre trecut in general, ci doar de faptele bune si despre mila lui Allah Subhanu Wa Ta’ala, astfel incit sa-i creasca speranta.

Concluzia logica este ca trebuie evitate greselile si pacatele, iar faptele bune trebuie incurajate. Acum trecem la un alt punct. Care e diferenta dintre eroare si greseala? In mod normal, eroarea e ceva neintentionat, omul nu a intentionat, nu a vrut sa faca acel lucru. Si ni se spune in Soorah Al-Baqarah: ‚Allah nu impune nici unui suflet decit ceea ce este in putinta lui. El are ca rasplata ceea ce si-a agonisit [faptele bune] si impotriva lui ceea ce a dobindit [faptele rele]. Doamne, nu ne pedepsi pe noi, daca am uitat sau am gresit! […]” (Qu’ran, traducerea sensruilro, Soorah Al-Baqarah, aya 286 – 2:286)

Chiar si daca se comite o crima din greseala – persoana respectiva nu va fi considerata un criminal, dar bineinteles ca trebuie sa ofere ‚blood money’ (cu conditia ca familia victimei sa fie de acord) si sa posteasca doua luni consecutive. Exista trei tipuri de crime: intentionate, semi-intentionate (de exemplu doua persoane se cearta, iar una dintre ele o loveste pe cealalta si cea din urma moare, desi in mod normal respectiva lovitura nu este apta sa conduca la deces; in acest caz intentia nu este 100%) iar cel de-al treilea tip – crime neintentionate, accidentale. In primele doua cazuri se plateste rascumpararea si se posteste vreme de doua luni, iar in cel de-al treilea caz – persoana nu e responsabila, pentru ca nu a intentionat sa ucida – de exemplu cineva conduce pe autostrada si ii sare cineva in fata masinii, iar conducatorul autoturismului nu are cum sa evite.

De exemplu daca cineva posteste si pur si simplu uita, maninca si bea pe saturate – apoi isi da seama – ce ar trebui sa faca, sa continue sa tina post sau sa nu mai tina post in acea zi? Ar trebui sa tina post in continuare, pentru ca a mincat si a baut in mod neintentionat, deci nu a avut intentia de a minca si a bea.
Sa ne imaginam ca sintem in timpul Ramadanului si vedem un frate mincind si bind – cum procedam, il tragem de mineca si-i zicem ‚Frate, e Ramadan!’ sau il lasam in pace, tacem din gura? Exista doua opinii: prima opinie sustine ca trebuie sa tacem, nu este treaba noastra, Allah Subhanu Wa Ta’ala ii ofera acest dar, pentru ca omul are nevoie sa bea lichide, iar Allah stie acest lucru si nu il va considera responsabil. Cea de-a doua opinie, apartinind mai multor invatati, este ca ar trebui sa ii reamintim ca este Ramadan si nu trebuie sa bea sau sa se alimenteze pina seara. Sau, de exemplu, daca doi soti au relatii conjugale in timpul unei zile de post din Ramadan – daca intr-adevar nici unul dintre ei nu isi da seama ca pacatuieste, nu vor fi considerati responsabili, insa numai in cazul in care, sincer, amindoi nu isi dau seama. Nu se aplica daca unul dintre soti greseste si celalalt se preface ca greseste.

Dupa cum stiti, pacatele sint clasificate in doua categorii: pacate majore si pacate minore. Unii invatati sustin ca pacatele majore sint in numar de sapte, insa Ibn Abbas spune ca numarul lor se apropie de 700.

Pacatele majore sint acele acte care ne-au fost interzise de Allah Subhanu Wa Ta’ala prin Qu’ran precum si de Trimisul lui Allah, Profetul Muhammad (sallaalahu ‘alaihi wa sallam) prin Sunnah sa.

Allah Subhanu Wa Ta’ala ne spune in Qu'ran: “De va veti feri de pacatele mari, care va sunt oprite, va vom ierta pentru faptele voastre rele [marunte] si va vom lasa sa intrati intr-un loc nobil.” (Qu’ran, traducerea sensurilor, Surah An-Nisa’, aya 31 - 4:31)

Exista o serie de diferente de opinie intre marii invatati referitor la pacatele majore. Unii spun ca acestea sint in numar de sapte, si pentru a argumenta citeaza urmatoarea relatare: "Evitati cele sapte lucruri extreme de neplacute" – si dupa ce a spus sta, Profetul Muhammad (sallaalahu ‘alaihi wa sallam) le-a mentionat: "a asocia orice cu Allah; vrajitoria; uciderea cuiva declarat de Allah ca fiind nepingarit fara a avea un motiv just, consumarea averii unui orfan, consumarea cametei, parasirea cimpului de lupta pe cind ceilalti luptatori avanseaza, precum si uciderea femeilor caste si credincioase, insa nesocotite." (Hadeeth Bukhari si Muslim)

'Abdullah ibn 'Abbas a spus: "Cifra 70 e mai apropiata de numarul acestora decit sapte,” si se pot aducea atitea argumente pentru a sprijini corectitudinea acestei afirmatii. Relatarea de mai sus nu limiteaza lista pacatelor majore la cele enuntate in nararea respectiva, ci mai degraba arata tipologia pacatelor incluse in categoria de ‘pacate majore’. Printre acestea sint incluse delictele care atrag dupa ele o pedeapsa prescrisa (hadd; plural, hudud), cum ar fi desfrinarea, adulterul sau crima; acele fapte interzise despre care sintem avertizati ca vor fi pedepsite cu severitate in viata vesnica, precum si acele fapte care au fost blestemate de Profet (sallaalahu ‘alaihi wa sallam). Toate acestea reprezinta pacate majore.

In mod evident, exista o gradatie in aceasta privinta, pentru ca unele pacate sint mai grave decit altele. De exemplu, intr-un hadeeth ni se relateaza ca Profetul (sallallaahu 'alayhi wa sallam) a spus: “Oricine moare sustinind ca Allaah are un partener, va intra in Iad.” (al-Bukhaari, 4497; Muslim, 92). Deci o persoana care comite acte de shirk nu va fi iertata si va ramine in iad pentru totdeauna.

Pentru a face diferentierea intre ele, exista un criteriu ce ar trebui urmat: daca este vorba despre un pacat asupra caruia cade blestemul lui Allah Subhanu Wa Ta’ala – toate pacatele pentru care exista o pedeapsa prescrisa – cum ar fi zina (desfrinarea), consumarea de bauturi alcoolice etc. – acela este un pacat major. Pacatele majore nu sint cunoscute in funcitie de numarul lor, ci de caracteristicile specifice fiecaruia.

Pacatele minore sint cele care se sterg in decursul timpului, prin practica religioasa corecta, de exemplu prin rugaciune, de la un Ramadan la celalalt. Pacatele majore necesita cainta sincera, tawba, ceea ce inseamna ca trebuie sa regretam pacatul din trecut si sa intentionam sa nu il mai comitem, iar daca am facut rau cuiva trebuie sa mergem la acea persoana si sa ii cerem iertare.

Deci aplicati criteriul acesta si veti sti daca este un pacat minor sau un pacat minor. Si ginditi-va la ceea ce au spus invatatii: nici un pacat nu este major atita vreme cit se implora iertarea de la Allah Subhanu Wa Ta’ala, si nici un pacat nu este minor daca se insista in comiterea lui, deci un pacat minor poate deveni un pacat major.

Pacatele mai sint clasificate in functie de directionarea lor: impotriva lui Allah, impotriva fratilor si impotriva umanitatii. Pacate impotriva fratilor si surorilor noastre – cind le facem rau, in mod intentionat. Pacate impotriva umanitatii – de exemplu distrugerea pomilor fructiferi sau a marcajelor de pe o autostrada. Cel care distuge astfel de bunuri comune este responsabil indiferent daca este musulman sau nu.

Trebuie sa stim ca dusmanul nostru este Shaitan, pentru ca, dupa cum ne-a spus Profetul (Sallaallahu alayhi wasallam) - Shaitan curge prin corpul omului ca si singele.

Allah Subhanu Wa Ta’ala ne-a spus ca una dintre modalitatile cele mai bune pentru a inlatura pacatele este Salah-ul, rugaciunea. Cunoastem cu totii hadeeth-ul prin care Profetul Sallaallahu alayhi wasallam se spune ca rugaciunea facuta corect, de cinci ori pe zi, ne curata pacatele ca apa unui riu aflat in fata casei noastre, in care ne spalam. Cele cinci rugaciuni fardh zilnice ne sterg din pacate! Pentru ca faptele bune le inlatura pe cele rele.

Allah Subhanu Wa Ta’ala ne spune (traducerea sensurilor): „Respinge raul cu ceva care este mai bun! Noi stim prea bine ceea ce vorbesc ei!” (Qu’ran, traducerea sensurilor, Soorah Al-Mu’minum, aya 96 – 23:96).

Si tot in Qu’ran, traducerea sensurilor, Allah Subhanu Wa Ta’ala ne spune: Nu este fapta cea buna deopotriva cu fapta cea rea. Respinge [fapta cea rea] cu cea care este mai buna si iata-l pe acela care a fost intre tine si el dusmanie ca si cum ar fi un prieten apropiat”. (Qu’ran, traducerea sensurilor, Soorah Al-Fussilat, aya 34 – 41:34)

Deci chiar daca aveti de-a face cu persoane rebele, carora le place sa faca probleme – purtati-va frumos cu ei, fiti blinzi. Raul si binele exista in fiecare dintre noi. Nu provocati astfel de persoane, purtati-va frumos, pentru ca in acest mod veti putea sadi macar saminta bunatatii in inimile lor.

Exista un hadeeth saheeh in care ni se relateaza ca o astfel de persoana a venit in vizita la Profet (Salaallahu alayhi wasallam). Vizitatorul era un om cunoscut ca fiind rau si cautind sa faca probleme, toti ii cereau lui Allah sa ii protejeze de raul sau. Intr-o zi a venit la casa Profetului (Salaallahu alayhi wasallam), si inainte de a intra, Profetul (Salaallahu alayhi wasallam) i-a auzit vocea, si a zis „Ce om rau este acesta!”. Insa cind omul a intrat in casa Profetul (Salaallahu alayhi wasallam) l-a salutat, i-a urat bun venit si l-a invitat sa ia loc, iar in acel moment omul a plecat. Aisha (radiallahu anha) l-a intrebat mirata pe Profet (Salaallahu alayhi wasallam): „O, Trimis al lui Allah, inainte ca el sa intre ai zis ‚Ce om rau’ si apoi, dupa ce a intrat, am vazut ca te-ai purtat cu totul altfel cu el!’. Profetul (Salaallahu alayhi wasallam) a rspuns: ‚Aisha, printre copiii lui Adam se afla oameni pe care sintem obligati sa ii tratam frumos pentru a evita raul din ei!’.

Intr-adevar, stim cu totii ca exista astfel de persoane, care cauta problemele cu luminarea. Cind vedeti o astfel de persoana, salutati frumos ‚Assalamu 3alaykum frate, ce mai faci?’. Daca treceti pur si simplu pe linga ei, pot striga ‚Hei, de ce nu-mi spui Salam?!’. Pentru ca ei cauta necazurile! Deci Allah ne porunceste sa ne purtam frumos cu toata lumea: „[…]Respinge [fapta cea rea] cu cea care este mai buna si iata-l pe acela care a fost intre tine si el dusmanie ca si cum ar fi un prieten apropiat”. (Qu’ran, traducerea sensurilor, Soorah Al-Fussilat, aya 34 – 41:34)

O astfel de persoana poate devni draga inimii noastre, chiar daca obisnuiam sa o urim anterior. De aceea inlaturam raul cu bunatate.

Acum urmeaza prezentarea modalitatilor de ispasire a pacatelor

Rugaciunea facuta la timp, la moschee, se numara printre modalitatile de ispasire a pacatelor. De asemenea – postul, si implorarea lui Allah Subhanu Wa Ta’ala pentru iertarea pacatelor. Si du’aa facuta pentru iertarea pacatelor musulmanilor cunoscuti. De exemplu un frate care are in minte o lunga lista de frati si spune ‚O, Allah, iarta-l pe cutare si pe cutare’ pina cind termina de enumerat intreaga lista. Iar ingerul spune Ameen si ii sint iertate si pacatele celui care se roaga! Deci cereti intotdeauna iertare pentru fratii si surorile noastre!

De asemenea – postul optional, nafeel. Ce poate face un tinar care nu este casatorit si traieste intr-o societate care promoveaza sexul si tot ceea ce tine de acesta? Sa posteasca… si sa-si coboare privirea, pentru ca ochii au conexiune directa cu inima si apoi cu partile intime: dupa privire, inima se schimba si partile intime reactioneaza. Allah Subhanu Wa Ta’ala ne-a spus sa ne coborim privirile; daca privim – cautam problemele.

O alta modalitate de a ne ispasi pacatele – cercurile de studii. Isi ispasesc din pacate atit cei care participa, si cei care tin lectia. Cind sintem in cercuri de studii si invatam despre deen, sintem inconjurati de ingeri si primim hassanat. Deci luati parte la astfel de activitati. Stabiliti o ora si o zi si spuneti: ora X din fiecare saptamina este rezervata pentru deen! Pentru Allah Subhanu Wa Ta’ala! Si nu faceti compromisuri, anuntati-va familia, sa nu va treziti, de exemplu, ca vine sotia la sotul pregatit pentru lectie si ii spune ‚Ah, dar avem nevoie de asta acum!’ – sotul trebuie sa ii spuna ‚Nu acum, aceasta ora este doar pentru Allah! Cind ia sfirsit lectia ma duc sa fac cumparaturile’. Deci nu faceti compromisuri, pentru ca daca participati o ora pe saptamina la o lectie nu muriti, mai ales daca aveti si un pahar cu apa la indemina.

Faceti si dhikr – pronuntati ‚La Illaha IlAllah’, ‚Subhan Allah’, ‚Allahu Akbar’ – tineti-va ocupati cu pronuntarea de dhikr si emman-ul vostru va creste, iar inima se va inmuia.

De asemenea – activitatile caritabile, organizatiile care string fonduri pentru a ajuta in anumite chestiuni. Incercati sa contribuiti, chiar daca vi se pare ca puteti oferi doar sume mici. Nu uitati ca in ziua in care il veti intilni pe Allah fiecare se va afla sub umbra actelor de caritate facute. Cu cit este mai consistent actul de caritate, cu atit mai mare este umbra. Va dati seama, altii se vor afla direct sub razele soarelui, iar cei care au dat Sadaka vor sta la umbra! Cautati astfel de organizatii si fundatii care sponsorizeaza si ajuta orfanii de exemplu, orice contribuie la bunastarea comunitatii. Puteti participa fie financiar, fie fizic, oferind ajutor. Oferiti-va, aratati-va disponibili, iar cei care se ocupa de adminsitrare va vor spune cu ce puteti contribui.

O alta modalitate de a ne ispasi pacatele este reprezentata de activitatea de dawah. Deen-ul este responsabilitatea noastra! Singura scuza pe care o aveti pentru a trai printre Kufari este DAWAH! Nu faceti dawah – nu aveti nici o scuza pentru a ramine acolo! Dawah este misiunea noastra, dawah este sarcina noastra! Dawah pastreaza eeman-ul ridicat si sterge pacatele…

Nu avem nevoie de atitudini negativiste. Nu va cunoasteti potentialul, puteti face nenumarate lucruri! Spuneti doar ‚Ma pun la dispozitia voastra, ce pot sa fac?’. Iar cei care se ocupa de dawah va vor spune: ‚Frate, poti face asta si asta’. Sint multe lucruri pe care le putem face, sa ii ajutam atit pe nemusulmani, cit si pe musulmanii care au ratacit calea cea dreapta.

Si citirea Qu’ran-ului in fiecare zi. Dimineata si inainte de a a adormi! Cititi cite 10, 15 minute si apoi plecati de acasa! Iar inainte de a adormi – la fel, cititi citeva minute din Qu’ran. Deschideti Qu’ran-ul si cititi cit pueti, in fiecare zi! Cind conduceti incercati sa ascultati recitare din Qu’ran, nu preferati muzica, din care nu invatati nimic, trece pe linga voi! Alegeti sa ascultati recitare sau tafseer din Qu’ran pe suport audio! Si in putina vreme veti ajunge sa va multiplicati cunostintele despre Islam. Folositi-va timpul la maximum, nu il irositi!

Acestea reprezinta doar citeva aspecte referitoare la modalitatile de stergere a pacatelor. Mai sint si altele: incercati sa va imbunatatiti comportamentul, atitudinea fata de ceilalti si de familia voastra. Cei care s-au intors la Islam mai ales trebuie sa arate tuturor ca s-au schimbat dupa ce au revenit la Islam! Ajutati-va parintii si fratii sau surorile la activitatile casnice, intrebati-i de fiecare data inainte de a iesi din casa daca au nevoie de ceva de afara. Nu va duceti si strigati la ei ‚Haraam, haraam, haraam… totul e haraam, totul e bid’ah’, facindu-le viata nefericita! Parintii vor spune ‚Decit un astfel de comportament, mai bine era cind frecventa cluburi de noapte! Macar dormeam linistiti atunci, da’ acum uite ce durere de cap!’. Decit o abordare brutala si atit de eronata, mai bine lipsa! Aratati-le ca Islamul v-a schimbat intr-o maniera pozitiva, ca ati devenit altii…

Fie ca Allah subhanu Wa Ta’ala sa ne imbunatateasca comportamentele si sa ne ierte pacatele, Ameen!

Wa 3alaykum assalam wa ra7matu Allahi wa barakatuhu

sheikh Salem al amry
www.turntoislam.com sectiunea in limba romana