Copiii si televizorul

Micutii care tin televizorul deschis in timp ce se afla la masa tind sa manance mai mult, cu aproximativ 200 de calorii in plus, arata un studiu al cercetatorilor de la Universitatea din Toronto, Canada, citat de site-ul de stiri MSNBC.

Alte studii realizate pana in prezent au monitorizat felul in care televizorul ne influenteaza modul de gandire, iar lipsa de exercitii fizice ne afecteaza organismul.

Nutritionistul Harvey Anderson, din cadrul Universitatii Toronto, a observat, in timp ce monitoriza comportamentul copiilor supraponderali, ca micutii care se uitau la televizor in timp ce mancau luau un surplus de 228 de calorii, in comparatie cu cei care nu se uitau la televizor.

Acesta a explicat descoperirea prin faptul ca, atunci cand ne uitam la o emisiune la televizor, ne scade abilitatea de a sti cand sa ne oprim din mancat.

Sursa: Adevarul/12-iulie-2008

Greseli care trebuie evitate:
Nu aprindeti sistematic televizorul de cum ati sosit acasa.
Nu inmultiti numarul de televizoare din casa. Unul in camera voastra, altul la bucatarie sau in sufragerie. Copilul risca sa creada ca acest obiect este absolut indispensabil in orice situatie.
Nu lasati copilul sa schimbe mereu posturile in toate sensurile. Nimic nu favorizeaza mai mult zapaceala.
Nu il lasati singur in fata micului ecran, chiar atunci cand este mai mare. Anumite scene de violenta sau de dragoste iau proportii mari in sufletul lui si risca sa-l obsedeze ulterior. Explicatiile pe care le puteti da pe loc pot dezamorsa imediat problema.

Sursa: lumea piticilor ro

Efectul televizorul asupra copilului
educatie


In primele luni de viata, vederea unui bebelus este inca neclara. Abia pe masura ce creste el poate sa distinga obiectele unele de altele, in special pe cele care sunt relativ aproape de el. Prin urmare, atunci cand pare captivat de imaginile de pe ecran, asta se datoreaza de fapt miscarii pe care o percepe si, uneori, melodiilor placute care insotesc imaginile.

START LA 18 LUNI
Abia de la aceasta varsta copilasul incepe sa se descurce cu interpretarea imaginilor pe care le vede. Problema este insa viteza cu care acestea se deruleaza. Copiii mici prelucreaza inca foarte incet informatiile pe care le primesc din exterior, pentru ca terminatiile nervoase si creierul lor sunt inca nedezvoltate.
Deci, pur si simplu, copilul nu are deocamdata capacitatea "tehnica" de a urmari cu adevarat un film de desene animate.

ATENTIE,PERICOL!
La varsta asta, culorile si sunetele prea "tari" pot sa agreseze un copil mic. Un sunet strident poate sa creeze frica. In plus, atentie! Un copil lasat prea mult in fata televizorului se poate obisnui prea tare cu succesiunea rapida a imaginilor, iar mai tarziu, succesiunea mai lenta a paginilor unei carţi poate sa i se para ingrozitor de plictisitoare. Ca sa nu mai spunem ca aceasta succesiune rapida de sunete si imagini il agita si il obosesc prea tare.

TELEGENII?
Oricat de mult ne-am dori, ca parinti, copilul nu este cu adevarat atras si impresionat, de zambetul mamei, de ursuletul de plus sau de cuburile lui colorate. Televizorul nu il intereseaza, ci il… hipnotizeaza. Ideea ca, astfel, inteligenta unui copil se dezvolta mai repede este doar o dorinta.
Ca sa existe un real castig pentru copil, trebuie ca mama lui sa interactioneze permanent cu el. Sa-i explice fiecare scena si sa-i raspunda, cu calm, la toate intrebarile.

MATURITATE LA 2 ANI
Acum, copilul incepe sa vorbeasca binisor. Emisiunile de la televizor incep sa-l distreze cu adevarat. Poate chiar sa si retina unele dialoguri simple. Totusi, capacitatea lui de a se concentra este de scurta durata.
Nu inţelege inca si nici nu poate sa urmareasca desfasurarea unei actiuni intregi, a unei emisiuni. Chiar daca il vezi stand cuminte si captivat, e indicat sa continui sa-i explici in detaliu tot ce vede.

TV NON-STOP?
Obiceiul de a lasa televizorul sa functioneze incontinuu nu este deloc bun. Zgomotul permanent de fond impiedica copilul sa se concentreze pe o scena anume. Consecinţa? Apar tulburari de atentie si predispozitie spre apatie.

SOMNIFER LA CUTIE?
Categoric nu! Ca sa se linisteasca si sa adoarma, bebe are nevoie sa se simta protejat. Vocea, atingerea si mirosul tau si al taticului sunt suficiente. Televizorul deloc!

CE PROGRAM E BUN?
Ca sa alegi programul sau filmul potrivit pentru copilasul tau trebuie sa optezi pentru unul care foloseste un vocabular asemanator cu cel pe care copilul tau il are. Imaginile lente, cu culori blande si sunete armonioase, lipsite de stridente de orice fel. Asta inseamna ca tu trebuie intotdeauna sa vizionezi inaintea puiului tau filmul sau emisiunea respectiva.


sursa: parinti.com

Televiziunea distruge creierul copilului!
de Violeta SAVU



Foarte bine documentată, cartea autorilor Virgiliu Gheorghe, Nicoleta Criveanu şi Andrei Drăgulinescu, Efectele micului ecran asupra minţii copilului, apărută la Editura Prodrom, Asociaţia Pentru Apărarea Familiei şi Copilului, în 2007, condensează şi interpretează informaţiile prezentate în alte două cărţi:Efectele televiziunii asupra minţii umane, Revrăjirea lumii – autor Virgiliu Gheorghe, şiHomo videns sau Imbecilizarea prin televizor – autor Giovani Sartori.

Efectele nocive ale expunerii copiilor la vizionarea tv, sunt prezentate cu argumente ştiinţifice, cu recomandări ale Academiei Americane de Pediatrie, cu analize şi experienţe aparţinând unor oameni de ştiinţă. Spre exemplu, specialiştii de la Academia Americană de Pediatrie, recomandă ca până la doi ani, copilul să fie ferit total de televizor, iar după această vârstă, timpul petrecut de copii în faţa televizorului dar şi a calculatorului, să nu depăşească mai mult de două ore pe zi, preferabil ar fi chiar o oră. Unii dintre cercetători sunt chiar mai severi şi consideră ca fiind inadmisibil contactul copilului cu televizorul (şi calculatorul) mai devreme de împlinirea vârstei de 5-6 ani, deoarece acesta va avea un impact negativ asupra dezvoltării creierului.

Din textele cărţii, aflăm că vizionarea tv induce scăderea puterii de concentrare, slăbeşte motivaţia, blochează dinamismul mental şi raţionamentul, inhibă creativitatea, puterea de analiză, diminuează obiectivitatea, responsabilitatea, dorinţa de a acţiona, în schimb, desocializează, telespectatorul fervent pierzându-şi plăcerea de a dialoga cu cei din jur dar şi cu el însuşi, favorizează comportamentele instinctive: bulimie, agresivitate, pulsiuni sexuale.

În capitolul „Caracteristicile activităţii corticale pe parcursul vizionării TV” se ---------------strează că, în faţa ecranului, indiferent de ce program rulează, după numai două minute, creierul uman, îşi schimbă configuraţia: undele cerebrale devin mai lente, apare o „anomalie neurologică”: activitatea emisferei stângi a creierului este inhibată, comunicarea între cele două emisfere cerebrale este aproape nulă. Studiile neuropsihologilor au condus la concluzia că una dintre consecinţele grave ale vizionării este „afectarea dezvoltării şi funcţionării cortexului prefrontal”. Copiii sunt şi mai sensibili decât adulţii, în cazul lor se poate ajunge chiar la schimbarea modului de a folosi creierul, structurile neuronale prezintă riscul de a rămâne nedezvoltate!Televizorul „pasivizează” mintea umană. Lumea pe care o prezintă nu este una reală, copiii se „acomodează” cu o lume paralelă şi inexistentă, în care „imaginarul” depăşeşte mult prea mult normalitatea, în faţa emisiunilor tv, stimulii de reacţie nu-şi mai au rostul, oricum „spectatorul” nu poate interveni în acţiune, transformându-se astfel într-un tip extrem de pasiv şi chiar insensibil. Imaginile, mesajele, se derulează cu atâta rapiditate, încât fac imposibilă o înţelegere deplină şi o analiză asupra lor. Copilul se obişnuieşte, astfel, să nu mai gândească. În America, până la 80% dintre copii sunt diagnosticaţi cu LD (learning disabilities – incapacităţi de învăţare), sindrom ce s-a ---------------strat ştiinţific, că se află în legătură directă cu uitatul la televizor. Fenomenul a început să capete amploare şi în ţările europene occidentale şi se manifestă tot mai mult, inclusiv în România. Vizionarea tv. poate cauza apariţia hiperactivităţii sau chiar, atenţie, a epilepsiei!
Pe 16 decembrie 1998, ora 10, în Japonia, ne amintesc autorii, în timp ce la tv. rula desenul animat Pochemon, 700 de copii au avut crize de epilepsie. În jur de 200 dintre ei au necesitat îngrijiri speciale, pe termen mai lung. Scena ce a produs acest efect malefic: monstrul Picacky se afla în mijlocul unei „explozii de lumină”.
Bio şi hipnoterapeuţii afirmă că televiziunea, pe lângă faptul de a transmite forţa hipnotică, o şi multiplică.
Televizorul cultivă mai ales dorinţa de mărire şi îmbogăţire, sexualitatea, plăcerea, violenţa. Prin intermediul televiziunii, „relaţiile sexuale înaintea căsătoriei, dar şi în afara acesteia (adulterul), divorţul, copiii neligitimi sunt văzute drept comportamente sau realităţi dezirabile, respectiv normale şi, ca atare, acestea devin astfel repere sau modele de comportament pentru noile generaţii.” Sunt emisiuni în care şi păcate, precum homosexualitatea şi lesbianismul, sunt prezentate ca pe ceva firesc.

Televizunea ridică la rang de idol, sexualitatea, dându-i o importanţă mult mai mărită decât sentimentului frumos de dragoste. Partenerul este prezentat într-o formă idealizată. Tinerii nu au cum să găsească acest model în viaţa reală, ei nu vor mai avea curiozitatea de a-l descoperi pe cel de lângă el, oamenii normali fiind totuşi lipsiţi de unele dintre calităţile „exacerbat” idealizate. Sau se vor desconsidera pe ei înşişi, pentru aceste „false” lipsuri. Vor deveni nefericiţi, apatici, neconsolaţi, neîncrezători în puterea de a iubi. În lumea occidentală peste 70% dintre căsnicii se termină cu un divorţ.

Oamenii de ştiinţă au adus dovezi că violenţa media cauzează violenţa din lumea reală, „jumătate din omucideri, în SUA” au fost efectul violenţei transmise de pe micul ecran, concluzie dată de cercetările de la Centerwall. Multe dintre actele sinucigaşe au legătură directă cu vizionarea tv. După prezentarea filmului „Vânătorul de cerbi”, în care se prezenta o „lungă, interminabilă şi agonizantă scenă” a „ruletei ruseşti”, 28 de persoane au murit, punând în scenă acest „joc”!

Deşi cartea prezentată se axează pe prezentarea efectelor nocive ale televiziunii, la finalul cărţii sunt căteva fragmente ce descriu cum acţionează calculatorul asupra minţii umane în general şi a copilului, în particular. Mai puţin periculos când este folosit pentru scris sau citit (documentare), calculatorul, prin unele site-uri de pe internet şi jocurile video, are aceleaşi efecte negative precum acelea descrise mai sus. Jocurile electronice pot avea chiar şi efecte malefice, făcând din copii potenţiali ucigaşi. În 1998, în oraşul Paducah, Kentucky, un tânăr de 14 ani a tras 8 focuri de armă, 8 persoane au fost asasinate! Era pentru prima oară când tânărul folosea o armă, el s-a „antrenat” cu jocul electronic! Oamenii de ştiinţă sunt categorici când afirmă că jocurile pe calculator „vatămă, în timp, cortexul prefrontal, inhibă dezvoltarea creierului. (...) Se ştie că persoanele care au suferit în urma unui accident o afecţiune a creierului prefrontal devin extrem de agresive.”

În prima parte, cartea prezintă un conţinut profund ştiinţific, destul de dificil de urmărit prin argumentările ce folosesc un limbaj de specialitate, aduse de cercetători şi doctori în neurologie, psihiatrie sau psihologie. Pentru o mai bună înţelegere a textelor sunt necesare noţiuni de anatomia creierului uman, psihologie şi pedagogie. Dintre capitolele mai „prietenoase”, mai uşor de asimilat de către noi, cititorii obişnuiţi, menţionez: „Învăţarea şi televizorul”, „Problemele de atenţie”, „Epilepsia TV”, „Învăţarea limbii şi televizorul” (unde ni se arată că tot factorul uman este esenţial şi eficace), capitolele care tratează raportul televiziune-eros, televiziune-violenţă. Un articol de mare interes este cel intitulat „Nihilismul este spiritul în care, prin televizor, se edifică sinele şi identitatea omului nou”, care se încheie astfel: Cu toate că nu-şi dau seama, atracţia pe care o simt oamenii astăzi faţă de stările alterate de conştiinţă produse de băutură, drog, practici orientale, medicamente euforizante gen Prozac, faţă de superstiţii, zodiac, vrăjitorie, spiritism, credinţă în paranormal, în extratereştri etc. nu constituie decât nevoia de a suplini lipsa unei existenţe religioase autentice de care cultura nihilismului i-a îndepărtat prin toate aceste practici, credinţe sau experienţe magice, aflate în spiritul şi prelungirea experienţei vizionării TV.

Autorii oferă cititorilor şi soluţii pentru „diminuarea sau eliminarea efectelor nocive” ale televiziunii, prin „cultivarea acelor comportamente care sunt afectate”. Dar pentru a trata această boală, primul pas este acela de a conştientiza că „tele-vizionarea este o activitate cu totul improprie funcţionării şi dezvoltării creierului”.