Orientul văzut din perspectiva occidentală

In urmă cu 30 de ani, intelectualul palestinian Edward Said şi-a publicat cel mai influent volum - Orientalismul.
Scriitorul susţinea că discursul Occidental asupra lumii arabe nu ar avea la bază o explorare onestă, ci mai curând o presupusă inferioritate a orientului, pe ideea că estul şi vestul nu au nimic în comun.

Dezbaterea e reluată acum cu ocazia unei expoziţii de artă din Londra care prezintă aşa numite picturi orientale -- imagini ale unor bazaruri din Cairo în viziune occidentală.



Picturile înfăţişează exact genul de imagine cu care cultura occidentală s-a obişnuit. Şiruri de cămile traversând desertul şi tinere pe jumătate în nud servindu-şi stăpânul.



Femei cu voaluri, bărbaţi cu turban lenevind...ştiţi despre ce e vorba. Imaginile sunt create cu meticulozitate, chiar tandreţe în detaliu, veşminte colorate, apusuri uimitoare în desert.



Nu par a fi instrumente imperialiste dar scriitoarea siriană Rana Kabbani e de părere că exact asta sunt:



"Da, sunt imagini frumoase dar eu nu le recunosc, ăsta nu e Orientul meu. E un Orient fabricat din prismă europeană."




De 30 de ani încoace, galeria Mathaf furnizează artă orientalistă cu precădere colecţionarilor din Golf.

Brian McDermot, reprezentant al galeriei, spune că clienţii arabi sunt atraşi de acest gen de artă graţie acurateţei istorice.

"Este genul de artă care până la urmă le portretizează istoria, obiceiurile. Uneori nu este o portretizare exactă şi ei observă imediat. De pildă oameni purtând pantofi în moschee.”


Tate Britain găzduieşte expoziţia de artă pe tema atracţiei orientului.

„Dar mulţi dintre colecţionari află aşa cum era istoria lor acum 100 de ani. Nimeni nu s-a plâns că adevărul e distorsionat, spun doar că artistul a făcut o greşeală. O eroare factuală, nu una politică". spune domnul McDermot

Scriitoarea Rana Kabbani spune însă că nu toată lumea arabă e interesată de orientalism.

„În locurile mai sofisticate din punctul de vedere al înţelegerii artei, cum ar fi Egipt sau Siria, nu există interes pentru aceste picturi, ăsta fiind cred şi motivul pentru care Consiliul Britanic nu a reuşit să ducă expoziţia şi în aceste ţări."

Se ridică atunci întrebarea - erau aceşti pictori un fel de colonialişti culturali?

Robert Irwin, autor ale unei critici despre opera lui Said, spune că artiştii nu erau interesaţi de imperiu ci de vasele cu aburi.

Artiştii, spune el, mergeau exact în locurile în care mergeau şi turiştii, unde era uşor şi ieftin de ajuns cu vasele.

Şi deşi Imperiul Britanic domina şi India, pictorii orientalişti importanţi nu s-au dus în India, ci în Egipt sau Istanbul, unde era mai ieftin de ajuns.

Picturile detaliate realizate acum 150 de ani indică, deci, două direcţii. Pentru scriitoarea Rana Kabbani, ele pun bazele atitudinii occidentale din prezent.

Pentru Robert Irwin, sunt o privire în trecut, la timpurile biblice. Nu sunt menite să domine prezentul, ci să exploreze istoria.

"Horace Vernet, un pictor orientalist francez din anii 1830 este cel care dă tonul acestui gen de picturi biblice, ţine prelegeri la Academia Franceză despre cum arabii din vremea sa purtau exact veşmintele din perioada lui Isus şi deci, pentru a reproduce în imagini Noul Testament trebuie să mergi în Orientul Apropiat şi să îi pictezi pe arabi în casele lor, cu veşmintele lor.”

Rana Kabbani găseşte ironic faptul că expoziţia e deschisă într-un moment în care, spune ea, Marea Britanie participă la invadarea şi distrugerea unei ţări arabe, Irakul.

"Picturile acestea sugerează că oamenii din locurile astea sunt pasivi, necivilizaţi, sunt frumoşi de privit, cum stau ei pe carpete frumoase, dar că nu sunt civilizaţi aşa cum britanicii i-ar putea civiliza”, adaugă Rana Kabbani.