sa iti traiesti viata prin cei din jurul tau : sacrificiu, iubire sau lasitate?

sa iti traiesti viata prin altii...

La inceput iti traiesti viata prin parintii tai, si petreci ani incercand sa le faci pe plac intr-un fel sau altul... sa le implinesti ambitiile, sa ii faci mandri ... sau sa te razvratesti impotriva lor ( dar tot prin ei se cheama ca traiesti)...

Apoi iti traiesti viata prin prisma sotului tau , ce vrea, ce isi doreste, ce asteapta de la tine... si iar o iei de la capat..

Pe parcurs adaugam si copiii.... ce vor, de ce au nevoie, cum ii educam sa vada in noi ce trebuie ei sa devina...

pe mine.... de la un anumit moment al vietii mele, ma multumeste acest parcurs, dar sunt constienta cat de norocoasa sunt:)) multumesc lui Dumnezeu... dar nu ma pot opri sa ma intreb : oare eu unde incep, cum ma definesc fara aceste constante?

dar peste 20 de ani, 30... voi mai gandi la fel??

O zi frumoasa

Stii, eu am o vorba, aproape mi-ai atins inima...nu stiu dc sunt de vina vremea, varsta, starea, copiii, el, eu, ei, noi, el.........................................ea..... ............................dar ma simt ca un fluture prins in plasa cautand sa raspund la intrebarea asta; de fapt, o meditatie extraordinar de buna.

Cu siguranta exista o mare doza din fiecare, atunci cand traiesti printre altii, chiar o mare doza de lasitate, ptr ca sacrificandu-te ca optiune la alte "neampliniri" este o lasitate, o fuga, o incercare de a uita, de a...maslui propria-ti viata.
Offfffffffff, ce-i si viata asta.
M-am trezit intr-o dimineata si ma uitam asa, ca si cum n-as recunoaste locul, prin casa si nu puteam sa ma abtin sa nu ma intreb: daca azi ar fi cum a fost in china, sau in Indonezia, sau in...ce s-ar alege de toate lucrurile astea, unde ar ramane oasele noastre, de ce istagfirullah sa te straduiesti si sa te stersezi atat ptr ceva asa de efemer si fara sens? Caci am ajuns acum, dupa ani de zile de "pretentii" :p:( sa realizez ca de fapt se poate trai si altfel. Si chiar se traieste...poate mult mai usor si mai linistit.
Daca ar trebui sa le cer copiilor sa se imbrace cu doua schimburi ar insemna sa incep sacrificiul, nu? Frustrarile, greutatile...
Daca n-as face-o si as continua sa nu le refuz "micile" dorinte as fi o lasa...
Si cu toate astea, cu toate ca nu ma pot nici decide, nici imparti (ascultam zilele trecute un speech despre companioni care dadeau TOTUL ca sadaqa si umblau cu hainele tesute) nu pot decat sa traiesc o viata in iubire, nici nu ma vad traind altfel, decat dand si respirand iubire.
Iubire ptr ALLAH, iubire ptr profet*salat*, iubire ptr comunitatea mea in care sunt cei si cele pe care le iubesc si care ma iubesc cel mai mult: sotul meu, copiii, familia, surorile mele...toti cei ptr care sufletul se misca indiferent ce as vrea sau ce n-as vrea...

Una peste alta este greu sa supravietuiesti in afara sacrificiului si fara iubire, eu n-as putea, dar cateodata ma simt si chiar sunt lasa, sau poate doar neputincioasa, cu prea putina determinare...as vrea sa ma rup si sa traiesc altfel, asa cum au trait cei pe care tu, eu, noi, ne straduim sa-i urmam...

Inshaa ALLAH sa ne ajute Bunul ALLAH!



PS Sia sa eram KO :(:(:(:(:(...dar ALLAH sa te rasplateasca, am la ce ma gandi iar si iar...

Draga mea,

nu am vrut sa fac KO pe nimeni, mai ales pe tine si pe simtul ala al umorului nebun pe care il ai:p

dar ai pus degetul pe rana, ne ascundem cateodata neimplinirile in spatele sacrificiului.... si la urma urmei cat e de cerut acest sacrificiu..?

dar pe de alta parte, decat sa traim gol, mai bine facem un sacrificiu, chiar si necerut, si sa traim un pic pentru altii....

o prietena mi se jelea la telefon zilele trecute ca VREA SA TRAIASCA TOT si cand am intrebat-o ce inseamna acel tot pentru ea, mi-a zis ca vrea sa calatoreasca, sa aiba cat mai multe aventuri, sa se distreze...

si eu ca proasta credeam ca acel tot pentru ea ar trebui sa fie baietelul pe care il are, slujba foarte buna pe care o are, bunica care a crescut-o alaturi si sanatoasa...

si uite asa am inceput sa ma gandesc... oare nu cumva o critic pentru ca de fapt o inteleg??...

si desi nu imi doresc sa traiesc atat de egoist pe cat ar vrea ea, tot mi-as dori ca ceilalti sa traiasca si ei un pic prin mine asa cum o fac eu prin ei....

:)

Quote:

---

Originally Posted by elif1977

Draga mea,

nu am vrut sa fac KO pe nimeni, mai ales pe tine si pe simtul ala al umorului nebun pe care il ai:p

dar ai pus degetul pe rana, ne ascundem cateodata neimplinirile in spatele sacrificiului.... si la urma urmei cat e de cerut acest sacrificiu..?

dar pe de alta parte, decat sa traim gol, mai bine facem un sacrificiu, chiar si necerut, si sa traim un pic pentru altii....

o prietena mi se jelea la telefon zilele trecute ca VREA SA TRAIASCA TOT si cand am intrebat-o ce inseamna acel tot pentru ea, mi-a zis ca vrea sa calatoreasca, sa aiba cat mai multe aventuri, sa se distreze...

si eu ca proasta credeam ca acel tot pentru ea ar trebui sa fie baietelul pe care il are, slujba foarte buna pe care o are, bunica care a crescut-o alaturi si sanatoasa...

si uite asa am inceput sa ma gandesc... oare nu cumva o critic pentru ca de fapt o inteleg??...

si desi nu imi doresc sa traiesc atat de egoist pe cat ar vrea ea, tot mi-as dori ca ceilalti sa traiasca si ei un pic prin mine asa cum o fac eu prin ei....

:)

---

Pai chiar cei care te stiu traiesc un pic prin tine...ptr ca fara sa vrei, ii marchezi pe cei de langa tine, prin felul tau de a fi, prin ceea ce inspiri, prin ceea ce esti, prin umor chiar, prin seriozitate, prin altruism...insa nu suntem toti la fel.

Nu, nu cred ca o critici, dar in gandurile noastre nu putem sa-i ignoram pe cei cu care interactionam, nu putem sa ne rupem pur si simplu din memorie acele lucruri care ni s eintampla, dialogurile, oamenii din jurul nostru; de aceea "scenariile" pe care le construim nu au intotdeauna trase cele mai bune cadre.